3 august

Duminică, 3 august 2025, Matei 6:1-34

Matei 6 este al doilea pasaj dintre cele trei care compun Predica de pe Munte (cap. 5–7). Capitolul acesta prezintă trei discipline spirituale: dărnicia, rugăciunea și postul. Apoi trece la încrederea în Dumnezeu și la alegerea între două domnii: Dumnezeu sau Mamona.

Mântuitorul demască ipocrizia și cheamă la sinceritate și intimitate cu Dumnezeu, știind faptul că dărnicia, rugăciunea și postul sunt practicate adesea pentru prestigiu.

Domnul îndeamnă la o trăire interioară a credinței, ferită de spectacolul public și de idolatria materială.

În generația Domnului Isus, religia iudaică era dominată de influența fariseilor, care promovau ritualismul, formalismul și legalismul. Mântuitorul a venit să corecteze această tendință, chemând oamenii la o relație personală cu Dumnezeu Tatăl, prin Hristos.

Capitolul de față poate fi împărțit în trei segmente:

1.     Învățătura despre disciplinele spirituale (v. 1–18)

(a)    Dărnicia (vers. 1-4): „Luaţi seama să nu vă îndepliniţi neprihănirea voastră înaintea oamenilor, ca să fiţi văzuţi de ei; altminteri, nu veţi avea răsplată de la Tatăl vostru, care este în ceruri.” (vers. 1) Isus a explicat faptul că dărnicia nu trebuie să fie un act de a atrage atenția celorlalți, ci văzută doar de Dumnezeu.

(b)   Rugăciunea (vers. 5-15): „Ci tu, când te rogi, intră în odăiţa ta, încuie-ţi uşa şi roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.” (vers. 6) Mântuitorul contestă rugăciunile publice lungi, repetitive, ale fariseilor și încurajează rugăciunile personale în odăiță.

(c)    Postul (vers. 16-18): „Când postiţi, să nu vă luaţi o înfăţişare posomorâtă, ca făţarnicii, care îşi sluţesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat vă spun că şi-au luat răsplata.” (vers. 16) Postul trebuie să fie discret, nu teatral, în fața lui Dumnezeu, nu în fața oamenilor. Trebuie să postim cu bucurie, nu cu tristețe, arătând că postul este o întâlnire cu Dumnezeu, nu o povară.Trebuie să postim și să facem binele în ascuns, căutând aprobarea lui Dumnezeu, nu a oamenilor.

2.     Alegerea comorii adevărate (vers. 19–24) „Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina şi unde le sapă şi le fură hoţii; ci strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură.” (vers. 19-20) Această învățătură prioritizează lucrurile spirituale în raport cu cele pământești, pentru că ele sunt veșnice.

3.     Încrederea în providența divină (vers. 25–34) „Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca.” (vers. 25) Încrederea în Dumnezeu elimină îngrijorarea: „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui…” (vers. 33). Nu trebuie să ne îngrijorăm, ci să ne încredem — Dumnezeu cunoaște nevoile noastre și ne va purta de grijă.

Să ne rugăm Domnului pentru practicarea disciplinelor spirituale, pentru prioritizarea lucrurilor spirituale și pentru încredere în Dumnezeu în orice situație.

Pastor Luigi Mițoi

Sunday, August 3, 2025, Matthew 6:1–34

Matthew 6 is the second passage out of the three that make up the Sermon on the Mount (chapters 5–7). This chapter presents three spiritual disciplines: giving, prayer, and fasting. It then moves on to trusting in God and choosing between two masters: God or Mammon.

The Savior unmasks hypocrisy and calls for sincerity and intimacy with God, knowing that giving, prayer, and fasting are often practiced for prestige.

The Lord urges an inner life of faith, free from public spectacle and material idolatry.

In the generation of the Lord Jesus, Jewish religion was dominated by the influence of the Pharisees, who promoted ritualism, formalism, and legalism. The Savior came to correct this tendency, calling people to a personal relationship with God the Father through Christ.

This chapter can be divided into three segments:

1.     Teaching on spiritual disciplines (vv. 1–18)

(a)   Giving (vv. 1–4): “Be careful not to practice your righteousness in front of others to be seen by them. If you do, you will have no reward from your Father in heaven.” (v. 1) Jesus explained that giving should not be an act to attract others’ attention, but only seen by God.

(a)   Prayer (vv. 5–15): “But when you pray, go into your room, close the door and pray to your Father, who is unseen. Then your Father, who sees what is done in secret, will reward you.” (v. 6) The Savior challenges the long, repetitive public prayers of the Pharisees and encourages personal prayers in the inner room.

(b)  Fasting (vv. 16–18): “When you fast, do not look somber as the hypocrites do, for they disfigure their faces to show others they are fasting. Truly I tell you, they have received their reward in full.” (v. 16) Fasting should be discreet, not theatrical—before God, not before people. We must fast with joy, not sadness, showing that fasting is a meeting with God, not a burden. We must fast and do good in secret, seeking God’s approval, not that of people.

2.     Choosing the true treasure (vv. 19–24):
“Do not store up for yourselves treasures on earth, where moths and vermin destroy, and where thieves break in and steal. But store up for yourselves treasures in heaven, where moths and vermin do not destroy, and where thieves do not break in and steal.” (vv. 19–20) This teaching prioritizes spiritual things over earthly ones, because they are eternal.

3.     Trust in divine providence (vv. 25–34):
“Therefore I tell you, do not worry about your life, what you will eat or drink; or about your body, what you will wear.” (v. 25) Trust in God eliminates worry: “But seek first his kingdom and his righteousness, and all these things will be given to you as well.” (v. 33) We must not worry, but trust—God knows our needs and will take care of us.

Let us pray to the Lord for practicing the spiritual disciplines, for prioritizing spiritual matters, and for trust in God in every situation.