29 octombrie

Miercuri, 29 octombrie 2025, Faptele Apostolilor 4:1-37

Capitolul 4 descrie prima persecuție oficială împotriva Bisericii, dar și o demonstrație a curajului și unității grupului apostolic. Dacă Faptele 2 prezintă nașterea Bisericii, iar Faptele 3 arată manifestarea puterii Duhului Sfânt, Faptele 4 ilustrează curajul credincioșilor în fața persecuției.

1.     Arestarea lui Petru și Ioan (vers. 1–4)

Petru și Ioan sunt arestați de către autoritățile religioase pentru că „propovăduiau în Numele lui Isus învierea din morți” (vers. 2).

Predicarea lui Cristos provoacă opoziție, dar și rod spiritual, adevărul aducând suferință, dar și mărturie: „Au pus mâna pe ei și i-au aruncat în temniță.” (vers. 3)

În ciuda arestării apostolilor, mulți oameni s-au convertit, numărul Bisericii ajungând la 5.000 de membri (vers. 4).

2.     Petru și Ioan înaintea Sinedriului (vers. 5–12)

Apostolii sunt aduși în fața lui Ana, Caiafa, Ioan și Alexandru, aceiași oameni care L-au judecat pe Mântuitorul (vers. 5–6).

Ei i-au întrebat pe apostoli: „Prin ce putere sau în numele cui ați făcut voi aceasta?” (vers. 7)

„Atunci Petru, plin de Duhul Sfânt, le-a zis…” (vers. 8) „Prin Numele lui Isus Hristos din Nazaret, pe care voi L-ați răstignit, dar pe care Dumnezeu L-a înviat din morți…” (vers. 10)

Autoritățile religioase recunosc că există o putere supranaturală reală, însă vor să afle sursa.

Petru face una dintre cele mai exclusiviste afirmații din Noul Testament: „În nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiți.” (vers. 12)

3.     Reacția liderilor religioși (vers. 13–22)

Autoritățile sunt neputincioase și rămân fără replică în fața evidențelor și a curajului apostolilor: „Când au văzut îndrăzneala lui Petru și a lui Ioan…” (vers. 13)

Apostolii refuză să se supună interdicției de a predica: „Nu putem să nu vorbim despre ce am văzut și am auzit.” (vers. 20)

Deoarece poporul slăvea pe Dumnezeu, iar bolnavul vindecat era lângă ei, conducătorii nu îndrăznesc să-i pedepsească.

Dumnezeu protejează mărturia Bisericii când aceasta rămâne credincioasă (vers. 21–22).

4.     Rugăciunea și unitatea Bisericii (vers. 23–31)

Biserica reacționează la persecuție prin rugăciune, nu prin frică. Apostolii se întorc la frați, povestesc totul și Biserica se unește în rugăciune (vers. 23–24).

Este impresionant faptul că ei cer lui Dumnezeu, în rugăciune, putere și curaj de slujire, nu protecție: „Dă robilor Tăi îndrăzneală să vestească Cuvântul Tău…” (vers. 29–30)

„După ce s-au rugat, s-a cutremurat locul… toți s-au umplut de Duhul Sfânt.” (vers. 31)

Manifestare vizibilă a prezenței divine.

5.     Unitatea și generozitatea Bisericii (vers. 32–37)

Influența Duhului Sfânt schimbă comportamentul apostolilor, care altfel erau oameni simpli.

(a)   Unitatea apostolilor: „Mulțimea celor ce crezuseră era o inimă și un suflet.” (vers. 32)

(b)  Impactul slujirii: „Apostolii mărturiseau cu multă putere despre învierea Domnului Isus.” (vers. 33)

(c)   Generozitate: „Nimeni nu ducea lipsă – cei ce aveau vindeau bunurile și le puneau la picioarele apostolilor.” (vers. 34–35)

Dărnicia apostolilor este voluntară și motivată de dragoste.

Faptele Apostolilor 4 este un capitol al credinței fără frică și al biruinței spirituale.

Să ne rugăm lui Dumnezeu pentru puterea de a nu ne lăsa intimidați în fața opoziției sau a dificultăților, dimpotrivă, să ne bazăm pe puterea și călăuzirea Duhului Sfânt.

Pastor Luigi Mițoi

Wednesday, October 29, 2025 — Acts 4:1–37

Chapter 4 describes the first official persecution against the Church, as well as a demonstration of the courage and unity of the apostolic group. If Acts 2 presents the birth of the Church, and Acts 3 shows the manifestation of the power of the Holy Spirit, Acts 4 illustrates the believers’ courage in the face of persecution.

1.     The Arrest of Peter and John (vv. 1–4)

Peter and John are arrested by the religious authorities because “they were teaching the people, proclaiming in Jesus the resurrection of the dead” (v. 2).
The preaching of Christ brings opposition but also spiritual fruit—truth brings both suffering and testimony: “They seized Peter and John and, because it was evening, they put them in jail until the next day.” (v. 3)
Despite the apostles’ arrest, many people believed, and the number of believers grew to about five thousand (v. 4).

2.     Peter and John Before the Sanhedrin (vv. 5–12)

The apostles are brought before Annas, Caiaphas, John, and Alexander—the same men who had judged the Savior (vv. 5–6).
They asked the apostles, “By what power or what name did you do this?” (v. 7)
“Then Peter, filled with the Holy Spirit, said to them… ‘It is by the name of Jesus Christ of Nazareth, whom you crucified but whom God raised from the dead…’” (vv. 8, 10)
The religious leaders recognize that there is a real supernatural power but seek to discover its source.
Peter makes one of the most exclusive statements in the New Testament: “Salvation is found in no one else, for there is no other name under heaven given to mankind by which we must be saved.” (v. 12)

3.     The Reaction of the Religious Leaders (vv. 13–22)

The authorities are powerless and left speechless in the face of evidence and the apostles’ courage: “When they saw the courage of Peter and John…” (v. 13)
The apostles refuse to obey the command to stop preaching: “As for us, we cannot help speaking about what we have seen and heard.” (v. 20)
Because the people were praising God and the man who had been healed was standing there with them, the leaders did not dare punish them.
God protects the witness of the Church when it remains faithful (vv. 21–22).

4.     The Prayer and Unity of the Church (vv. 23–31)

The Church responds to persecution with prayer, not fear. The apostles return to their brothers, tell them everything, and the Church joins together in prayer (vv. 23–24).
It is remarkable that they ask God for strength and boldness in ministry, not for protection: “Enable your servants to speak your word with great boldness.” (vv. 29–30)
“After they prayed, the place where they were meeting was shaken. And they were all filled with the Holy Spirit.” (v. 31)
A visible manifestation of divine presence.

5.     The Unity and Generosity of the Church (vv. 32–37)

The influence of the Holy Spirit transforms the behavior of the apostles, who were otherwise simple men.
(a) Unity of the believers: “All the believers were one in heart and mind.” (v. 32)
(b) Impact of their ministry: “With great power the apostles continued to testify to the resurrection of the Lord Jesus.” (v. 33)
(c) Generosity: “There were no needy persons among them. For from time to time those who owned land or houses sold them, brought the money from the sales and put it at the apostles’ feet.” (vv. 34–35)
The generosity of the believers was voluntary and motivated by love.

Acts 4 is a chapter of fearless faith and spiritual victory.

Let us pray that God gives us the power not to be intimidated by opposition or hardship but instead to rely on the strength and guidance of the Holy Spirit.