29 noiembrie

Sâmbătă, 29 noiembrie 2025, Romani 7:1-25

Romani 7 este unul dintre cele mai complexe și dezbătute capitole din Biblie, descriind tensiunea profundă dintre dorința de a face binele și lupta interioară a omului confruntat cu păcatul. El se află în centrul secțiunii din capitolele 6–8, care tratează sfințirea și viața nouă în Cristos. După ce în capitolul 6 Pavel a explicat eliberarea de sub domnia păcatului, în capitolul 7 descrie eliberarea de sub domnia Legii, iar în capitolul 8 explică viața în Duhul Sfânt.

Romani 7 tratează relația dintre Lege, păcat și omul lăuntric, precum și tensiunea interioară dintre dorința de a face binele și incapacitatea omului de a-l împlini prin Lege. Pavel analizează relația credinciosului cu Legea, arătând că Legea este sfântă, dar nu poate mântui. Tema capitolului 7 explică faptul că Legea revelează păcatul, dar nu îl poate învinge; omul are nevoie de eliberare prin Cristos.

Să descoperim împreună cele câteva secțiuni care formează capitolul 7 din cartea Romani:

1.     Eliberarea de sub Lege prin moartea cu Cristos (vers. 1–6)

Pavel folosește analogia căsătoriei ca să surprindă faptul că o femeie este legată de soțul ei atâta timp cât el trăiește, moartea rupând legământul căsătoriei: „…dacă-i moare bărbatul, (soția) este dezlegată de legea bărbatului ei.” (vers. 2b)

Apostolul explică faptul că „Legea are stăpânire asupra omului câtă vreme trăiește.” (vers. 1b)

În concluzie, moartea față de Lege permite o nouă unire; cine a murit față de Lege poate să aparțină lui Cristos: „…voi ați murit în ce privește Legea, ca să fiți ai Altuia, adică ai Celui ce a înviat din morți…” (vers. 4a)

Dat fiind faptul că „acum am fost izbăviți de Lege și suntem morți față de Legea aceasta” (vers. 6a), vom putea „sluji lui Dumnezeu într-un duh nou, iar nu după vechea slovă” (vers. 6b) și vom „aduce rod pentru Dumnezeu” (vers. 4b).

2.     Legea revelează păcatul, nu îl produce (vers. 7–13)

Pavel explică cum păcatul este pus în evidență de Lege: „n-aș fi cunoscut pofta, dacă Legea nu mi-ar fi spus: «Să nu poftești!»” (vers. 7b). Spre exemplu, șoferul unui autoturism nu ar putea trece pe culoarea roșie a semaforului la o intersecție unde nu există semafor.

Pavel precizează că „fără Lege, păcatul este mort.” (vers. 8) Legea nu este de vină că șoferul trece pe roșu, însă ea arată că el trece pe roșu. Legea este oglinda care arată murdăria, dar nu o poate curăța. Ea demască, condamnă, dar nu poate salva.

Legea este sfântă, păcatul este problema (vers. 12–13). Deci, Legea este bună, dar păcatul o folosește pentru a produce moarte.

3.     Lupta interioară a omului (vers. 14–25)

Pavel descrie conflictul dintre dorința de a face binele și puterea păcatului din inima lui. Legea este spirituală, dar omul este „vândut rob păcatului” (vers. 14). În inima lui, omul dorește binele, dar păcatul din carne îl sabotează (vers. 19, 23).

Apostolul descrie brutal de sincer conflictul din interiorul omului — un conflict între carne („firea pământească”) și omul nou în Cristos („omul duhovnicesc”).

Păcatul (gr. hamartia) nu este doar faptă păcătoasă, ci este o putere care: „locuiește în mine” (7:17), „pune stăpânire” (7:8), „înșală” (7:11), „mă omoară” (7:11).

Deci, păcatul domină și exploatează; Legea demască; omul eșuează și este condamnat; omul strigă după eliberare, iar Cristos îl eliberează (adevăr prezentat de Pavel în Romani 8).

În final, omul păcătos ajunge să mărturisească: „nu fac… ceea ce vreau” și „fac… ceea ce urăsc” (vers. 19).

Conștiința este necesară, dar nu este suficientă. Omul recunoaște binele, dar nu îl poate împlini singur. Omul urăște păcatul, dar nu-l poate domina; dimpotrivă, este dominat de păcat.

Capitolul 7 se încheie cu o concluzie tristă: „cu mintea, eu slujesc Legii lui Dumnezeu; dar cu firea pământească, slujesc legii păcatului.” (vers. 25)

Iată omul de la care noi așteptăm fidelitate, loialitate, omenie, bunătate…Legea este sfântă, dar nu mântuitoare. Ea arată păcatul, dar nu oferă puterea de a-l învinge. A avut dreptate apostolul Pavel când a exclamat speriat: „O, nenorocitul de mine! Cine mă va scăpa?” (vers. 24) Strigătul „O, nenorocit de mine!” este începutul vindecării. Romani 7 arată necesitatea disperată a Romani 8.

Să ne rugăm lui Dumnezeu pentru o cercetare profundă a conștiinței, pentru un regret intens cu privire la păcatele făcute și pentru implorarea milei lui Dumnezeu.

Pastor Luigi Mițoi

Saturday, November 29, 2025, Romans 7:1–25

Romans 7 is one of the most complex and debated chapters in the Bible, describing the deep tension between the desire to do good and the inner struggle of a person confronted with sin. It stands at the center of chapters 6–8, which deal with sanctification and the new life in Christ. After, in chapter 6, Paul explained deliverance from the dominion of sin, in chapter 7 he describes deliverance from the dominion of the Law, and in chapter 8 he explains life in the Holy Spirit.

Romans 7 addresses the relationship between the Law, sin, and the inner person, as well as the inner tension between the desire to do good and the inability of a person to fulfill it through the Law. Paul analyzes the believer’s relationship to the Law, showing that the Law is holy but cannot save. The theme of chapter 7 explains that the Law reveals sin but cannot defeat it; the person needs deliverance through Christ.

Let us discover together the sections that make up chapter 7 of the book of Romans:

1. Deliverance from the Law through death with Christ (verses 1–6)

Paul uses the analogy of marriage to show that a woman is bound to her husband as long as he lives, and that death breaks the marriage covenant: “…if her husband dies, she is released from the law that binds her to him.” (v. 2b)

The apostle explains that “the law has authority over someone only as long as that person lives.” (v. 1b)

In conclusion, death to the Law allows a new union; the one who has died to the Law can belong to Christ: “…you also died to the law through the body of Christ, that you might belong to another, to Him who was raised from the dead…” (v. 4a)

Since “now, by dying to what once bound us, we have been released from the law” (v. 6a), we can “serve in the new way of the Spirit, and not in the old way of the written code” (v. 6b) and “bear fruit for God” (v. 4b).

2. The Law reveals sin; it does not produce it (verses 7–13)

Paul explains how sin is exposed by the Law: “I would not have known what coveting really was if the law had not said, ‘You shall not covet.’” (v. 7b). For example, the driver of a vehicle cannot run a red light where no traffic light exists.

Paul states that “apart from the law, sin was dead.” (v. 8) The Law is not to blame for the driver running the red light; it merely shows that he does. The Law is the mirror that reveals the dirt but cannot wash it. It exposes, condemns, but cannot save.

The Law is holy; sin is the problem (vv. 12–13). Thus, the Law is good, but sin uses it to produce death.

3. The inner struggle of the person (verses 14–25)

Paul describes the conflict between the desire to do good and the power of sin in his heart. The Law is spiritual, but the person is “sold as a slave to sin” (v. 14). In his heart, the person desires good, but sin in the flesh sabotages him (vv. 19, 23).

The apostle brutally and honestly describes the conflict within a person — a conflict between the flesh (“sinful nature”) and the new person in Christ (“spiritual person”).

Sin (Gk. hamartia) is not just a sinful act but a power that “lives in me” (7:17), “seizes the opportunity” (7:8), “deceives” (7:11), and “kills me” (7:11).

Thus, sin dominates and exploits; the Law exposes; the person fails and stands condemned; the person cries out for deliverance, and Christ delivers (a truth Paul presents in Romans 8).

In the end, the sinful person comes to confess: “I do not do the good I want to do” and “what I hate, I do.” (v. 19)

Conscience is necessary but not sufficient. A person recognizes the good but cannot carry it out alone. A person hates sin but cannot master it; on the contrary, he is mastered by sin.

Chapter 7 ends with a sad conclusion: “I myself in my mind am a slave to God’s law, but in my sinful nature a slave to the law of sin.” (v. 25)

This is the person from whom we expect faithfulness, loyalty, humanity, kindness… The Law is holy but not saving. It shows sin but does not give the power to overcome it. The apostle Paul was right when he cried out in fear: “What a wretched man I am! Who will rescue me…?” (v. 24) The cry “What a wretched man I am!” is the beginning of healing. Romans 7 shows the desperate necessity of Romans 8.

Let us pray to God for a deep searching of our conscience, for intense sorrow over our sins, and for pleading for the mercy of God.