29 august

Vineri, 29 august 2025, Marcu 4:1-41

Marcu 4 este capitolul în care Mântuitorul începe să vorbească în pilde pentru a descoperi „taina Împărăției lui Dumnezeu” (vers. 11). Aceste pilde nu sunt simple ilustrații, ci mijloace prin care adevărul spiritual este ascuns de cei nepregătiți și împietriți, dar descoperit celor cu inima deschisă.

Majoritatea ascultătorilor erau oameni simpli – agricultori, pescari… motiv pentru care Domnul spune pilda cu sămânța și cu pescuitul. Pildele sunt o invitație la introspecție, nu doar la o simplă înțelegere intelectuală.
Mesajul spiritual prezentat de Mântuitorul prin pilde trezește interesul ascultătorilor sinceri și stârnește împotrivirea celor împietriți (vers. 11-12).

Pe lângă pilde, Marcu descrie în capitolul 4 manifestarea autorității Domnului asupra naturii.

Indignarea conducătorilor evrei crește tot mai mult, însă poporul este împărțit între curiozitate și necredință. Cei mai mulți evrei nu înțelegeau Împărăția lui Dumnezeu ca o realitate spirituală, ci ca o restaurare politică a Israelului.
Capitolul 4 este format din câteva segmente:

1.     Pilda semănătorului și interpretarea ei (vers. 1–20)
Cuvântul lui Dumnezeu este semănat, dar rodul depinde de calitatea solului, adică de starea inimii. În pildă întâlnim patru categorii de pământ (inimi). Aceeași sămânță, dar patru tipuri de pământ: „Semănătorul seamănă Cuvântul (sămânța)” (v. 14).
(a) Marginea drumului – cei care aud, dar vine Satana și ia Cuvântul din inima lor (vers. 15).
(b) Locul pietros – primesc cu bucurie Cuvântul, dar fără rădăcină, se usucă în timpul necazurilor vieții (vers. 16-17).
(c) Între spini – griji, bogății și pofte… Cuvântul este înăbușit (vers. 18-19).
(d) Pământul bun – cei care aud, primesc și aduc rod (vers. 20): „Alţii… aud Cuvântul, îl primesc şi fac rod: unul treizeci, altul şaizeci şi altul o sută.” (v. 20)
Fiecare credincios trebuie să-și cerceteze inima – este ea bătătorită, pietroasă, spinoasă sau roditoare?
Rodnicia depinde de receptivitatea inimii (pământului), nu de puterea sămânței (Cuvântul care este întotdeauna același).

2.     Lumina pusă în sfeșnic – transparența adevărului (vers. 21–25)
Domnul a reafirmat responsabilitatea ascultătorilor: „Luați seama la ce auziți” (vers. 24).
(a) În primul rând ce ascultați (calitatea) și în al doilea rând ce faceți cu ce ascultați (eficiența): „Oare lumina este adusă ca să fie pusă sub baniță sau sub pat? Nu este adusă ca să fie pusă în sfeșnic?”
Singurul scop al unui sfeșnic este să producă lumina. El nu este mobilier, nu este pentru decor.
(b) Noi hotărâm măsura pe care o va folosi Dumnezeu să ne binecuvânteze și să ne evalueze: „Luaţi seama la ce auziţi. Cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura.” (vers. 24)
Ascultarea activă aduce înțelegere, responsabilitate și rod bogat.

3.     Pilda sămânței care crește singură – lucrarea tainică a lui Dumnezeu (vers. 26–29)
„Împărăția lui Dumnezeu este ca atunci când aruncă un om sămânța în pământ; fie că doarme noaptea, fie că stă treaz ziua, sămânța încolțește și crește fără să știe el cum” (vers. 26-27).
Împărăția lui Dumnezeu crește în mod misterios, treptat și progresiv; Dumnezeu face să crească, nu omul.

4.     Pilda grăuntelui de muștar (vers. 30–32)
„Este cea mai mică dintre toate semințele… dar, după ce a fost semănată, crește și ajunge mai mare decât toate zarzavaturile.” (vers. 31-32)
Împărăția începe modest, dar se dezvoltă spectaculos, devine un copac mare, adăpostind păsările cerului, imagine a extinderii globale a Evangheliei.

5.     Potolirea furtunii pe mare (vers. 35-41)
Mântuitorul le cere ucenicilor să treacă „de partea cealaltă”, însă pe mare se pornește o furtună puternică (vers. 35).
Încercările sunt nelipsite și rolul lor este să dezvolte răbdarea noastră, să expună vulnerabilitatea noastră și suveranitatea lui Dumnezeu (vers. 37).
În timpul acestei furtuni, Domnul dormea în corabie, simbol al încrederii și autorității.
De frică, ucenicii L-au trezit pe Domnul, iar El a certat marea și vântul, și s-a oprit.
Ucenicii au fost uimiți să vadă că Mântuitorul are autoritate deplină și asupra vântului și valurilor: „Cine este Acesta de Îl ascultă și vântul, și marea?” (vers. 41).

Să începem cu lucrurile mici și apoi vom putea gestiona și lucrurile mari.

Să ne rugăm ca să luminăm, să ne încredem în puterea miraculoasă a lui Dumnezeu și să nu ne temem în necazurile vieții; totul este în mâna puternică a lui Dumnezeu.

Pastor Luigi Mițoi

Friday, August 29, 2025, Mark 4:1-41

Mark 4 is the chapter in which the Savior begins to speak in parables to reveal “the secret of the kingdom of God” (v. 11). These parables are not simple illustrations but means by which spiritual truth is hidden from the unprepared and hardened, yet revealed to those with an open heart.

Most of the listeners were simple people—farmers, fishermen… which is why the Lord tells the parable of the seed and of fishing. Parables are an invitation to introspection, not just a simple intellectual understanding.
The spiritual message presented by the Savior through parables awakens interest in sincere listeners and stirs up opposition from the hardened (vv. 11-12).

In addition to parables, Mark describes in chapter 4 the manifestation of the Lord’s authority over nature.

The indignation of the Jewish leaders increases more and more, but the people are divided between curiosity and unbelief. Most Jews did not understand the kingdom of God as a spiritual reality but as a political restoration of Israel.
Chapter 4 is made up of several sections:

1.     The Parable of the Sower and its Explanation (vv. 1–20)
The Word of God is sown, but the fruit depends on the quality of the soil, that is, the state of the heart. In the parable we meet four types of ground (hearts). The same seed, but four types of soil: “The farmer sows the word” (v. 14).
(a) The path – those who hear, but Satan comes and takes away the Word from their hearts (v. 15).
(b) Rocky places – they receive the Word with joy, but since they have no root, they wither in times of trouble (vv. 16-17).
(c) Among thorns – worries, riches, and desires… the Word is choked (vv. 18-19).
(d) Good soil – those who hear, accept, and bear fruit (v. 20): “Others, like seed sown on good soil, hear the word, accept it, and produce a crop—some thirty, some sixty, some a hundred times what was sown.” (v. 20)
Every believer must examine their heart—is it hardened, rocky, thorny, or fruitful?
Fruitfulness depends on the receptiveness of the heart (the soil), not on the power of the seed (the Word, which is always the same).

2.     The Lamp on a Stand – the Transparency of Truth (vv. 21–25)
The Lord reaffirmed the responsibility of the listeners: “Consider carefully what you hear” (v. 24).
(a) First, what you listen to (quality), and second, what you do with what you listen to (effectiveness): “Do you bring in a lamp to put it under a bowl or a bed? Instead, don’t you put it on its stand?”
The only purpose of a lampstand is to produce light. It is not furniture, not for decoration.
(b) We determine the measure God will use to bless and evaluate us: “Consider carefully what you hear. With the measure you use, it will be measured to you” (v. 24).
Active listening brings understanding, responsibility, and abundant fruit.

3.     The Parable of the Growing Seed – the Mysterious Work of God (vv. 26–29)
“This is what the kingdom of God is like. A man scatters seed on the ground. Night and day, whether he sleeps or gets up, the seed sprouts and grows, though he does not know how.” (vv. 26-27)
The kingdom of God grows mysteriously, gradually, and progressively; God causes it to grow, not man.

4.     The Parable of the Mustard Seed (vv. 30–32)
“It is the smallest of all seeds on earth. Yet when planted, it grows and becomes the largest of all garden plants, with such big branches that the birds can perch in its shade.” (vv. 31-32)
The kingdom begins modestly but develops spectacularly, becoming a great tree, sheltering the birds of the air—an image of the global expansion of the Gospel.

5.     Jesus Calms the Storm (vv. 35-41)
The Savior tells His disciples to go “to the other side”, but a fierce storm arises on the sea (v. 35).
Trials are unavoidable, and their role is to develop our patience, expose our vulnerability, and reveal the sovereignty of God (v. 37).
During this storm, the Lord was sleeping in the boat—a symbol of trust and authority.
Out of fear, the disciples woke the Lord, and He rebuked the wind and the waves, and it became calm.
The disciples were amazed to see that the Savior had full authority even over the wind and the waves: “Who is this? Even the wind and the waves obey him!” (v. 41).

Let us begin with small things, and then we will be able to handle greater things.

Let us pray that we may shine, trust in the miraculous power of God, and not fear in life’s troubles; everything is in God’s mighty hand.