28 octombrie

Marți, 28 octombrie 2025, Faptele Apostolilor 3:1-26

Faptele 3 descrie prima minune publică făcută de apostoli după Cincizecime și a doua predică a apostolului Petru. În cele două secțiuni ale prezentului capitol este descrisă slujirea pe care apostolii Petru și Ioan au făcut-o sub călăuzirea Duhului Sfânt.

1.     Vindecarea ologului de la Poarta Frumoasă (vers. 1–10)

„Petru și Ioan se suiau împreună la Templu, la ceasul rugăciunii.” (vers. 1) Pentru că Biserica era formată la început din evrei convertiți, aceștia continuau să participe la viața de rugăciune din Templu. Petru și Ioan, lideri ai Bisericii Primare, acționează cu mult curaj într-un spațiu public și sacru, în ciuda timidității și reținerii pe care le manifestau înainte de umplerea lor cu Duhul Sfânt.

Deși lumea greco-romană admira miracolele și filozofiile morale, nu înțelegea puterea divină. „Acolo era un om olog din naștere, care era dus și pus zilnic la poarta Templului, zisă Frumoasa.” (vers. 2) Vindecarea are loc la „Poarta Frumoasă”, un loc de trecere foarte aglomerat, simbol al speranței și al întâlnirii cu Dumnezeu. Bolnavii și cerșetorii stăteau la porțile Templului pentru a cere milostenie de la pelerini. Persoanele cu dizabilități erau marginalizate și excluse de la viața religioasă deplină (Levitic 21:18–20).

Dialogul dintre apostoli și cerșetorul bolnav remarcă două fenomene interesante:
a) Tendința oamenilor săraci și bolnavi de a prioritiza împlinirea nevoilor lor materiale și/sau medicale.
b) Urgența evanghelizării oamenilor pentru mântuirea sufletului, în raport cu rezolvarea problemelor materiale.

Evanghelizarea îl conduce la Cristos și îl ajută să-și mântuiască sufletul. Caritatea răspunde unei nevoi de moment, ajutându-l să trăiască mai bine. Minunile nu sunt neapărat scopul, ci mijlocul pentru a deschide inimile oamenilor spre Evanghelie. Vindecarea cerșetorului bolnav nu a fost doar fizică, ci și spirituală — o restaurare completă.

2.     Predica lui Petru în Templu (vers. 11–26)

Minunea făcută de apostoli devine o mărturie publică a puterii lui Cristos, care produce interes în inimile oamenilor indiferenți. „De ce vă mirați de lucrul acesta?” (vers. 12) Uimirea creează oportunitatea pentru predicare. Apostolii intră în Templu și mulțimea se strânge în pridvorul lui Solomon (un loc public al învățăturii). Ologul vindecat stă lângă ei ca o dovadă incontestabilă a manifestării puterii lui Cristos.

Petru, plin de îndrăzneală, exploatează momentul și explică faptul că minunea nu vine de la oameni, ci de la Dumnezeu prin Isus Cristos, pe care Israel L-a răstignit, dar pe care Dumnezeu L-a înviat.

a) „voi L-ați omorât” (vers. 15a)
b) „Dumnezeu L-a înviat” (vers. 15b)
c) „noi suntem martori” (vers. 15c)

Petru precizează în predica sa faptul că Isus este Mesia, respins de oameni, dar glorificat de Dumnezeu.

„Dumnezeul lui Avraam… a proslăvit pe Robul Său Isus…” (vers. 13)
„Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov a proslăvit pe Robul Său Isus, pe care voi L-ați dat în mâna lui Pilat… și L-ați omorât.” (vers. 13–15)
„Voi ați omorât pe Domnul vieții…” (vers. 15)
„Pocăiți-vă dar și întoarceți-vă la Dumnezeu…” (vers. 19)
„Pe El trebuie să-L primească cerul până la vremurile așezării din nou…” (vers. 21)
„Voi sunteți fiii prorocilor și ai legământului…” (vers. 25)

Scopul predicii lui Petru este chemarea oamenilor la pocăință, iar rezultatul este iertare, transformare spirituală și speranță. Capitolul de față arată cum Duhul Sfânt lucrează prin oameni simpli pentru a aduce vindecare, pocăință, mântuire și trezire spirituală.

Să cerem Domnului puterea și curajul de a chema oamenii la pocăință, la biserică, indiferent de reacția lor. Să ne simțim responsabili de mântuirea sufletelor și de alinarea suferințelor lor.

Pastor Luigi Mițoi

Tuesday, October 28, 2025 – Acts 3:1–26

Acts chapter 3 describes the first public miracle performed by the apostles after Pentecost and the second sermon of the apostle Peter. The two sections of this chapter present the ministry carried out by Peter and John under the guidance of the Holy Spirit.

1.     The Healing of the Lame Man at the Beautiful Gate (vv. 1–10)

“One day Peter and John were going up to the temple at the time of prayer.” (v. 1)
Because the early Church was formed mainly of converted Jews, they continued to participate in temple prayer life. Peter and John, leaders of the early Church, acted with great courage in a public and sacred space, despite the timidity and restraint they had shown before being filled with the Holy Spirit.

Although the Greco-Roman world admired miracles and moral philosophies, it did not understand divine power. “Now a man who was lame from birth was being carried to the temple gate called Beautiful, where he was put every day.” (v. 2)
The healing took place at “the Beautiful Gate,” a busy place symbolizing hope and encounter with God. The sick and beggars sat at the temple gates to ask for alms from the worshipers. People with disabilities were marginalized and excluded from full participation in religious life (Leviticus 21:18–20).

The dialogue between the apostles and the lame beggar reveals two significant truths:
a) The tendency of the poor and sick to prioritize the fulfillment of their material and/or medical needs.
b) The urgency of evangelizing people for the salvation of their souls compared to solving their material problems.

Evangelism leads a person to Christ and helps save their soul. Charity meets a temporary need, helping them live better. Miracles are not the goal themselves but the means to open people’s hearts to the Gospel. The healing of the lame beggar was not only physical but also spiritual — a complete restoration.

2.     Peter’s Sermon in the Temple (vv. 11–26)

The miracle performed by the apostles became a public testimony of Christ’s power, awakening interest in the hearts of indifferent people. “Why does this surprise you?” (v. 12)
Their astonishment created an opportunity for preaching. The apostles entered the temple, and the crowd gathered in Solomon’s Colonnade (a public place of teaching). The healed man stood beside them as undeniable proof of Christ’s power at work.

Peter, filled with boldness, seized the moment and explained that the miracle did not come from men but from God through Jesus Christ, whom Israel crucified but whom God raised from the dead.

a) “You killed him.” (v. 15a)
b) “But God raised him from the dead.” (v. 15b)
c) “We are witnesses of this.” (v. 15c)

Peter emphasized in his sermon that Jesus is the Messiah — rejected by men but glorified by God.

“The God of Abraham… has glorified his servant Jesus.” (v. 13)
“The God of Abraham, Isaac and Jacob, the God of our fathers, has glorified his servant Jesus. You handed him over to be killed… and you killed him.” (vv. 13–15)
“You killed the author of life.” (v. 15)
“Repent, then, and turn to God.” (v. 19)
“Heaven must receive him until the time comes for God to restore everything.” (v. 21)
“You are heirs of the prophets and of the covenant.” (v. 25)

The purpose of Peter’s sermon was to call people to repentance, and the result was forgiveness, spiritual transformation, and hope. This chapter shows how the Holy Spirit works through ordinary people to bring healing, repentance, salvation, and spiritual revival.

Let us ask the Lord for power and courage to call people to repentance and to church, regardless of their reaction. Let us feel responsible for the salvation of souls and for comforting those who suffer.