28 august

Joi, 28 august 2025, Marcu 3:1-35

Capitolul 3 descrie extinderea lucrării Mântuitorului, formarea nucleului ucenicilor și intensificarea conflictului dintre Domnul Isus și liderii religioși. Fariseii se aliază cu irodienii pentru a-L elimina pe Isus, o alianță neobișnuită între religie și politică. Domnul este perceput de mulțime ca fiind un învățător cu autoritate, care contestă legalismul și aduce o nouă înțelegere a Împărăției lui Dumnezeu.

În acest capitol întâlnim câteva acțiuni principale:

1.     Vindecarea omului cu mâna uscată și conflictul despre Sabat (vers. 1–6) Mântuitorul vindecă în ziua de Sabat un om bolnav în sinagogă, provocând indignarea fariseilor prezenți. Cunoscând teologia lor nemiloasă, Domnul i-a confruntat prin întrebări cu caracter moral și doctrinar, însă ei nu au răspuns: „Apoi le-a zis: «Este îngăduit în ziua Sabatului să faci bine sau să faci rău? Să scapi viața cuiva sau s-o pierzi?» Dar ei tăceau.” (vers. 4) Domnul a fost indignat de lipsa lor de compasiune pentru omul cu handicap și împietrirea inimii lor: „Privindu-i cu mânie și întristându-Se de împietrirea inimii lor.” (vers. 5)

2.     Vindecarea mulțimilor (vers. 7–12) Oameni din regiunile îndepărtate și apropiate au venit la El pentru a fi vindecați și eliberați: „Căci El vindeca pe mulți și, de aceea, toți cei ce aveau boli se înghesuiau spre El ca să se atingă de El.” (vers. 10) Duhurile necurate Îl recunosc ca Fiu al lui Dumnezeu, însă El le poruncește să tacă (vers. 11–12).

3.     Alegerea celor doisprezece apostoli (vers. 13–19) Isus cheamă, alege și rânduiește 12 ucenici pentru a fi cu El, a predica și a avea autoritate asupra duhurilor. Acesta este începutul formării nucleului Bisericii: „A rânduit doisprezece, ca să fie cu El, și să-i trimită să propovăduiască” (vers. 14). Chemarea este personală și specifică fiecăruia dintre cei doisprezece.

4.     Încercarea de discreditare a Mântuitorului (vers. 20–30) Cărturarii Îl acuză pe Domnul Isus că scoate demoni cu ajutorul lui Beelzebul. Mântuitorul îi avertizează pe cărturari și farisei că hula împotriva Duhului Sfânt este prezentată ca un păcat care nu poate fi iertat: „Cine va huli împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat.” (vers. 29)

5.     Familia spirituală – redefinirea apartenenței (vers. 31–35) „Oricine face voia lui Dumnezeu, acela Îmi este frate, soră și mamă” (vers. 35). Mama și frații lui Isus vin să-L vadă, dar El accentuează relația spirituală care depășește legăturile de sânge. Este o lecție despre loialitatea față de Dumnezeu mai presus de legăturile naturale. Familia spirituală a Domnului este formată din cei care fac voia lui Dumnezeu.

Să ne rugăm lui Dumnezeu pentru a fi ca Isus, nu doar să lucrăm pentru El.

Pastor Luigi Mițoi

Thursday, August 28, 2025, Mark 3:1-35

Chapter 3 describes the expansion of the Savior’s ministry, the formation of the nucleus of the disciples, and the intensification of the conflict between the Lord Jesus and the religious leaders. The Pharisees allied with the Herodians to eliminate Jesus—an unusual alliance between religion and politics. The Lord was perceived by the crowd as a teacher with authority, who challenged legalism and brought a new understanding of the Kingdom of God.

In this chapter we find several main actions:

1.     The healing of the man with the withered hand and the conflict about the Sabbath (vv. 1–6) The Savior healed on the Sabbath a sick man in the synagogue, provoking the indignation of the Pharisees present. Knowing their merciless theology, the Lord confronted them with moral and doctrinal questions, but they did not answer: “Then Jesus asked them, ‘Which is lawful on the Sabbath: to do good or to do evil, to save life or to kill?’ But they remained silent.” (v. 4) The Lord was indignant at their lack of compassion for the handicapped man and the hardness of their hearts: “He looked around at them in anger and, deeply distressed at their stubborn hearts.” (v. 5)

2.     The healing of the crowds (vv. 7–12) People from distant and nearby regions came to Him to be healed and delivered: “For he had healed many, so that those with diseases were pushing forward to touch him.” (v. 10) The impure spirits recognized Him as the Son of God, but He ordered them not to speak (vv. 11–12).

3.     The choosing of the twelve apostles (vv. 13–19) Jesus called, chose, and appointed 12 disciples to be with Him, to preach, and to have authority over demons. This was the beginning of the formation of the nucleus of the Church: “He appointed twelve that they might be with him and that he might send them out to preach.” (v. 14) The call was personal and specific to each of the twelve.

4.     The attempt to discredit the Savior (vv. 20–30) The teachers of the law accused the Lord Jesus of casting out demons by the power of Beelzebul. The Savior warned the teachers of the law and the Pharisees that blasphemy against the Holy Spirit is presented as a sin that cannot be forgiven: “Whoever blasphemes against the Holy Spirit will never be forgiven.” (v. 29)

5.     The spiritual family – redefining belonging (vv. 31–35) “Whoever does God’s will is my brother and sister and mother.” (v. 35). The mother and brothers of Jesus came to see Him, but He emphasized the spiritual relationship that surpasses blood ties. It is a lesson about loyalty to God above natural connections. The Lord’s spiritual family is made up of those who do the will of God.

Let us pray to God to be like Jesus, not only to work for Him.