28 aprilie

Duminică, 28 aprilie 2024 – Psalmul 1:1-6

Cartea Psalmilor este cel mai mare depozit de experiențe omenești, fiind asemenea unui evantai care surprinde toată paleta de stări sufletești pe care le încearcă o inimă de muritor, între extazul și agonia vieții. În această carte întâlnim dragoste și ură, speranță și frică, bucurie și necaz, pace și conflict, credință și disperare…

În Noul Testament, cea mai citată carte este Psalmii, numele evreiesc fiind ,,Tehilim” = ,,Cântece de laudă”. Psalmii nu sunt grupați tematic, însă au fost primele cântări ale primilor creștini, fiind, probabil, cea mai populară carte din Vechiul Testament sau chiar din Biblie.

Martin Luther a numit Psalmii ,,sumarul Vechiului Testament”, iar John Calvin a scris o carte despre Psalmi pe care numit-o ,,Anatomia tuturor părților sufletului”.

Cartea Psalmilor este cea mai lungă carte a Bibliei și este numită și ,,Psaltirea” sau ,,Laudele”. Pentru greci termenul ,,psalm” însemna o muzică produsă de un instrument cu coarde sau o cântare vocală acompaniată cu instrumente muzicale.

Cartea Psalmilor acoperă o perioadă de aproape 1000 de ani și scoate în evidență calitățile și lucrările lui Dumnezeu, pentru care merită să i Se aducă laude și mulțumiri (1450 î.Cr.-450 î.Cr.). În perioada menționată de cartea Faptele Apostolilor termenul ,,psalmii’ se folosea pentru cântările pe care le cântă Biserica.

Psalmul 1 este o introducere potrivită a cărții Psalmilor deoarece rezumă viața la cele două căi: calea neprihănirii/vieții și calea păcatului/morții. Din mesajul acestui psalm înțelegem câteva lucruri despre fericire:

1. Fericirea este universală fiindcă în mod potențial Dumnezeu o oferă tuturor oamenilor.

2. Fericirea este condiționată fiindcă în mod practic Dumnezeu o atribuie oamenilor neprihăniți.

Este esențial să înțelegem că fericirea este determinată de propriile alegeri, atitudini și comportamente:

1. Fericirea este determinată de răul pe care omul alege să nu-l facă. Viaţa omului evlavios este descrisă la început prin negaţii:

a) ,,Nu se duce la sfatul celor rai” – incompatibilitate. Să reținem că pe oamenii răi îi cunoaștem și după calitatea sfaturilor lor. Ahitofel l-a sfătuit pe Absalom cum să-și distrugă tatăl (2 Samuel 16:20-23)

b) ,,Nu se oprește pe calea acelor păcătoși” – incoruptibilitate. Pe oamenii păcătoși îi cunoaștem după drumul, după direcția vieții lor – ,,Dima din dragoste pentru lumea aceasta m-a părăsit.”    

c) ,,Nu se așază pe scaunul celor batjocoritori” – indistructibil. Este ușor de înțeles că noi nu trebuie să-i imităm pe cei răi, păcătoși și batjocoritori, însă trebuie să-i influențăm cu Evanghelia și dragostea lui Cristos.

Este important să observăm progresia păcatului în viața omului păcătos și progresia abținerii de la păcat:

– ,,nu se duce” – umblarea într-o direcţie greșită, calea pe care merg oamenii indiferenți față de Dumnezeu, cei care sunt străini de Dumnezeu și care se conformează obiceiurile lumeşti.

– ,,nu se opresc” – oprirea în vederea asocierii cu răzvrătiții sub tentația ispitei, cochetarea cu păcatul.

– ,,nu se așază” – așezarea în grupul păcătoșilor, fără remușcarea părăsirii lui Dumnezeu.

2. Fericirea este determinată de binele pe care omul alege să-l facă. De data aceasta, viaţa omului evlavios este descrisă prin afirmaţii:

a) ,,Își găsește plăcerea (bucuria) în Legea Domnului” – este foarte pasionat

b) ,,Cugetă (gândește) ziua și noaptea la Legea Domnului” – este preocupat în mod constant

c) ,,Este ca un pom sădit lângă un izvor de apă” – este aproape, conectat cu sursa; pomul este roditor, nu este un copac ornamental.

d) ,,Își dă rodul la vremea lui” – este productiv, are rezultate concrete, vizibile

e) ,,Tot ce începe duce la bun sfârșit” – este cosecvent, statornic

Este interesant să observăm că blestemul este generat de alegerile, atitudinile și comportamentele păcătoase:

1. ,,Sunt ca pleava pe care o spulberă vântul” (pleava = coaja boabelor de cereale, gunoaiele dintre boabele de cereale) – instabilitate, ușurătate, neimportanță, ieftin, fără valoare.

2. ,,Nu pot ține capul ridicat în ziua judecății” – acuzat, rușinat, vinovat

3. ,,Calea păcătoșilor duce la pieire” – distrugere, pierzare, nimicire, prăpădire

În final, observăm că Dumnezeu cunoaște în mod deplin căile omului:

1. ,,Dumnezeu cunoaște calea celor neprihăniți.”

2. ,,Calea păcătoșilor duce la pieire.”

Pastor Luigi Mițoi

Sunday, April 28, 2024 – Psalm 1:1-6

The Book of Psalms is the greatest repository of human experiences, resembling a fan that captures the full spectrum of emotional states experienced by a mortal heart, from ecstasy to the agony of life. In this book, we encounter love and hate, hope and fear, joy and sorrow, peace and conflict, faith and despair…

The most quoted book in the New Testament is Psalms with the Hebrew name being “Tehilim” = “Songs of Praise”. The Psalms are not grouped thematically, but they were the first songs of the early Christians, making it probably the most popular book in the Old Testament or even in the Bible.

Martin Luther called the Psalms “the summary of the Old Testament,” and John Calvin wrote a book about the Psalms which he called “The Anatomy of All Parts of the Soul.”

The Book of Psalms is the longest book in the Bible and is also called “The Psalter” or “The Praises”. For the Greeks, the term “psalm” meant music produced by a string instrument or a vocal song accompanied by musical instruments.

The Book of Psalms covers a period of nearly 1000 years and highlights the qualities and works of God, which deserve praise and thanks (1450 BC-450 BC). During the period mentioned in the Acts of the Apostles, the term “psalms” was used for the songs sung by the Church.

Psalm 1 is a suitable introduction to the book of Psalms because it summarizes life on the two paths: the path of righteousness/life and the path of sin/death. From the message of this psalm, we understand several things about happiness:

1.     Happiness is universal because God potentially offers it to all people.

2.     Happiness is conditional because in practice God assigns it to the righteous.

It is essential to understand that happiness is determined by one's own choices, attitudes, and behaviors:

1.     Happiness is determined by the evil that one chooses not to do. The life of the godly man is initially described by negations:

a)     “Does not follow the advice of the wicked” – incompatibility. Remember that we also know wicked people by the quality of their advice. Ahithophel advised Absalom on how to destroy his father (2 Samuel 16:20-23)

b)    “Does not stand in the way of sinners” – incorruptibility. We know sinners by the path, by the direction of their lives – “Demas, because he loved this world, has deserted me.”

c)     “Does not sit in the seat of mockers” – indestructible. It is easy to understand that we should not imitate the wicked, sinful, and mocking people, but we must influence them with the Gospel and the love of Christ.

2.     It is important to observe the progression of sin in the life of a sinful man and the progression of abstaining from sin:

“does not go” – walking in the wrong direction, the path those indifferent towards God follow, those who are alien to God and conform to worldly customs.

“does not stop” – stopping in view of associating with rebels under the temptation of temptation, flirting with sin.

“does not sit” – settling in the group of sinners, without the remorse of abandoning God.

Happiness is determined by the good that one chooses to do. This time, the life of the godly man is described by affirmations:

a)     “Finds his delight (joy) in the Law of the Lord” – is very passionate

b)    “Meditates (thinks) day and night on the Law of the Lord” – is constantly concerned

c)     “Is like a tree planted by streams of water” – is close, connected to the source; the tree is fruitful, it is not an ornamental tree.

d)    “Yields its fruit in its season” – is productive, has concrete, visible results

e)     “Whatever he starts, he brings to a good end” – is consistent, steadfast

It is interesting to note that the curse is generated by sinful choices, attitudes, and behaviors:

1.     “They are like chaff that the wind blows away” (chaff = the husk of grain kernels, the trash among the grains) – instability, lightness, unimportance, cheap, without value.

2.     “Cannot stand in the judgment day” – accused, ashamed, guilty

3.     “The way of sinners leads to destruction” – destruction, loss, annihilation, ruin

In the end, we observe that God fully knows the ways of man:

1.     “God knows the way of the righteous.”

2.     “The way of sinners leads to destruction.”