27 octombrie

Luni, 27 octombrie 2025, Faptele Apostolilor 2:1-47

Faptele Apostolilor 2 descrie evenimentul Cincizecimii, când Duhul Sfânt se coboară peste ucenici, marcând începutul Bisericii creștine.

Privind în revelația lui Dumnezeu, vom identifica cu ușurință cele trei mari investiții în realizarea mântuirii și a formării Bisericii:

a) Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu
b) Mântuitorul, Fiul lui Dumnezeu
c) Mângâietorul, Duhul lui Dumnezeu

În acest capitol întâlnim câteva idei principale:

1.     Coborârea Duhului Sfânt la Cincizecime (vers. 1–13)

„În ziua Cincizecimii, erau toți împreună în același loc.” (vers. 1) Aceasta este împlinirea promisiunii Mântuitorului: „Veți primi o putere când Se va pogorî Duhul Sfânt…” (Fapte 1:8).

Coborârea Duhului Sfânt are loc la 10 zile după înălțarea Domnului la cer și la 50 de zile după înviere, de unde și numele sărbătorii Cincizecime (din latina Pentecoste). Sărbătoarea Cincizecimii era o mare sărbătoare evreiască — recolta primelor roade (Levitic 23:15–21). Semnul fizic al celor umpluți cu Duhul Sfânt a fost vorbirea în alte limbi (limbi străine), altele decât limba maternă: „Și toți s-au umplut de Duhul Sfânt și au început să vorbească în alte limbi…” (vers. 4)

Acest miracol al vorbirii în alte limbi, experimentat de apostoli în Ierusalim, s-a repetat și în alte locuri. Cartea Faptele Apostolilor precizează cinci astfel de experiențe mistice, când noii convertiți au fost umpluți de Duhul Sfânt și au vorbit în alte limbi sau au prorocit:

a) Noii convertiți din Samaria (Fapte 8)
b) Drumul spre Damasc, capitala Siriei (Fapte 9)
c) Familia ofițerului roman, Corneliu (Fapte 10)
d) Ucenicii lui Ioan Botezătorul din Efes (Fapte 19)

Datorită lipsei de precedent și a prezenței elementului supranatural, oamenii au fost uimiți (vers. 12), iar alții i-au batjocorit pe apostoli, acuzându-i că sunt beți: „Sunt plini de must!” (vers. 13). De altfel, reacțiile oamenilor la manifestarea Duhului Sfânt sunt întotdeauna împărțite între credință și batjocură. Această experiență supranaturală a avut un impact uriaș asupra acelei mari mulțimi prezente la sărbătoare: „fiecare în limba lui lucrurile minunate ale lui Dumnezeu” (vers. 11).

2.     Predica apostolului Petru (vers. 14–36)

Inspirat de Duhul Sfânt, Petru explică fenomenul Cincizecimii ca împlinire a Scripturii din Vechiul Testament (Ioel 2:28–32) și proclamă pe Isus Hristos cel răstignit ca Domn și Mântuitor: „Aceasta este ce a fost spus prin prorocul Ioel…” (vers. 16).

Atât experiența mântuirii prin credință și pocăință, cât și umplerea cu Duhul Sfânt trec dincolo de etnicitatea evreiască și capătă caracter universal.

a) „Duhul este turnat peste orice făptură” (vers. 17)
b) „Oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit.” (vers. 21)

Petru dă dovadă de un curaj neomenesc când îi confruntă pe evrei și pe conducătorii lor, acuzându-i de uciderea lui Isus Hristos: „voi L-ați răstignit”, dar „Dumnezeu L-a înviat.” Baza mărturiei apostolice este realitatea învierii Mântuitorului: „Dumnezeu a înviat pe acest Isus, și noi toți suntem martori ai Lui.” (vers. 22–24, 29–32).

Punctul culminant al predicii apostolului este versetul 36: „Să știe bine toată casa lui Israel că Dumnezeu a făcut Domn și Hristos pe acest Isus…”

·       „Pe Isus… Dumnezeu L-a înviat…” (v. 24)

·       „Dumnezeu L-a înălțat cu putere…” (v. 33)

·       „Să știe bine toată casa lui Israel…” (v. 36)

3.     Răspunsul mulțimii și convertirea ascultătorilor (vers. 37–47)

Deși ascultătorii au fost confuzi și împotrivitori la început, Duhul Sfânt produce pocăință și naștere spirituală (naștere din nou) în viața lor: „Fraților, ce să facem?” (vers. 37) — dovada străpungerii și transformării inimii lor. Pocăința este răspunsul omului la harul lui Dumnezeu: „Pocăiți-vă și fiecare din voi să fie botezat… și veți primi darul Duhului Sfânt.” (vers. 38–39).
Este esențial să precizăm faptul că umplerea cu Duhul Sfânt, asemenea botezului în apă, este pentru fiecare convertit: „pentru voi, pentru copiii voștri și pentru toți cei de departe.” (vers. 39) „Cei ce au primit propovăduirea lui au fost botezați, și în ziua aceea s-au adăugat aproape trei mii de suflete.” (vers. 40–41)

Un mare tezaur al acestui capitol stă în faptul că descrie cum s-a manifestat viața spirituală a primilor creștini.

a) Cei patru stâlpi ai vieții spirituale: doctrina, părtășia, închinarea și rugăciunea (vers. 42)
b) Unitatea bisericii: „Toți cei ce credeau erau împreună…” (vers. 44)
c) Misiunea și evanghelizarea: „Domnul adăuga în fiecare zi pe cei ce erau mântuiți.” (vers. 47)

Biserica nu este o instituție umană, ci un organism viu, spiritual și misionar, inspirat și călăuzit de Duhul Sfânt — nu un sistem pasiv, înțepenit în tradiții religioase. Să cerem prin rugăciune umplerea și reumplerea cu Duhul Sfânt, puterea să trăim în unitate în familie și biserică, accentuând rugăciunea, postul, studiul Scripturii și participarea activă la viața bisericii.

Pastor Luigi Mițoi

Monday, October 27, 2025 – Acts 2:1–47

Acts chapter 2 describes the event of Pentecost, when the Holy Spirit descended upon the disciples, marking the beginning of the Christian Church.

Looking into God’s revelation, we can easily identify the three great investments made in accomplishing salvation and in forming the Church:

a) The Bible, the Word of God
b) The Savior, the Son of God
c) The Comforter, the Spirit of God

This chapter presents several main ideas:

1. The Descent of the Holy Spirit at Pentecost (vv. 1–13)

“When the day of Pentecost came, they were all together in one place.” (v. 1)
This is the fulfillment of the Savior’s promise: “You will receive power when the Holy Spirit comes on you…” (Acts 1:8).

The descent of the Holy Spirit took place ten days after the Lord’s ascension into heaven and fifty days after His resurrection—hence the name Pentecost (from the Latin Pentecoste). The Feast of Pentecost was a major Jewish holiday—the celebration of the firstfruits (Leviticus 23:15–21). The physical sign of those filled with the Holy Spirit was the speaking in other tongues (foreign languages), different from their native tongue: “All of them were filled with the Holy Spirit and began to speak in other tongues…” (v. 4)

This miracle of speaking in other languages, experienced by the apostles in Jerusalem, was repeated in other places as well. The book of Acts records five such mystical experiences, when new converts were filled with the Holy Spirit and spoke in other tongues or prophesied:

a) The new converts in Samaria (Acts 8)
b) The road to Damascus, the capital of Syria (Acts 9)
c) The household of the Roman officer Cornelius (Acts 10)
d) The disciples of John the Baptist in Ephesus (Acts 19)

Because this had no precedent and contained a supernatural element, people were amazed (v. 12), while others mocked the apostles, accusing them of being drunk: “They have had too much wine!” (v. 13). In fact, people’s reactions to the manifestation of the Holy Spirit have always been divided between faith and ridicule. This supernatural experience had a tremendous impact on the large crowd present at the feast: “each one heard them declaring the wonders of God in his own tongue.” (v. 11)

2. Peter’s Sermon (vv. 14–36)

Inspired by the Holy Spirit, Peter explained the phenomenon of Pentecost as the fulfillment of Old Testament Scripture (Joel 2:28–32) and proclaimed Jesus Christ, the crucified one, as Lord and Savior: “This is what was spoken by the prophet Joel…” (v. 16).

Both the experience of salvation through faith and repentance, and the filling with the Holy Spirit, transcend Jewish ethnicity and take on a universal character:

a) “I will pour out my Spirit on all people.” (v. 17)
b) “Everyone who calls on the name of the Lord will be saved.” (v. 21)

Peter displayed extraordinary courage as he confronted the Jews and their leaders, accusing them of killing Jesus Christ: “You crucified him,” but “God raised him from the dead.” The foundation of the apostolic witness was the reality of the Savior’s resurrection: “God has raised this Jesus to life, and we are all witnesses of it.” (vv. 22–24, 29–32)

The climax of Peter’s sermon is verse 36: “Therefore let all Israel be assured of this: God has made this Jesus, whom you crucified, both Lord and Christ.”

• “God raised him from the dead…” (v. 24)
• “God has exalted him to the right hand…” (v. 33)
• “Let all Israel be assured of this…” (v. 36)

3. The Crowd’s Response and the Conversion of the Listeners (vv. 37–47)

Although the listeners were initially confused and resistant, the Holy Spirit brought repentance and spiritual rebirth (new birth) in their lives: “Brothers, what shall we do?” (v. 37) — evidence of the piercing and transformation of their hearts. Repentance is man’s response to the grace of God: “Repent and be baptized, every one of you, in the name of Jesus Christ for the forgiveness of your sins. And you will receive the gift of the Holy Spirit.” (vv. 38–39)

It is essential to note that the filling with the Holy Spirit, like water baptism, is for every believer: “The promise is for you and your children and for all who are far off.” (v. 39) “Those who accepted his message were baptized, and about three thousand were added to their number that day.” (vv. 40–41)

A great treasure in this chapter lies in the description of how the spiritual life of the first Christians manifested itself:

a) The four pillars of spiritual life: doctrine, fellowship, worship, and prayer (v. 42)
b) The unity of the church: “All the believers were together…” (v. 44)
c) Mission and evangelism: “And the Lord added to their number daily those who were being saved.” (v. 47)

The Church is not a human institution but a living, spiritual, and missionary organism, inspired and guided by the Holy Spirit—not a passive system stuck in religious traditions. Let us ask in prayer for the filling and refilling of the Holy Spirit, the power to live in unity in our families and churches, and let us emphasize prayer, fasting, the study of Scripture, and active participation in the life of the Church.