27 august

Miercuri, 27 august 2025, Marcu 2:1-28

Tema centrală a acestui capitol se concentrează pe faptul că Mântuitorul confruntă tradițiile, legalismul și formalismul religios al evreilor din vremea Sa și îi cheamă la o viață nouă. Capitolul doi continuă prezentarea din capitolul unu, în care Domnul Își manifestă autoritatea prin predică, vindecare și chemare de ucenici. Acțiunea se desfășoară în Capernaum, pe malul Mării Galileii. El devine tot mai cunoscut și opoziția religioasă devine tot mai puternică.

1.     Vindecarea slăbănogului și autoritatea de a ierta păcatele (vers. 1-12)
Patru prieteni aduc un paralitic coborându-l prin acoperiș și Domnul îi iartă păcatele înainte de a-l vindeca fizic. Este fundamental să remarcăm prioritatea iertării păcatelor (mântuirii) în raport cu vindecarea trupului: „Fiule, păcatele îți sunt iertate.” (vers. 5) Fariseii s-au scandalizat spunând: „Cine poate să ierte păcatele decât numai Dumnezeu?” (vers. 7) Autoritatea invizibilă a Mântuitorului de a ierta păcatele a fost pe deplin demonstrată de capacitatea de a-i vindeca handicapul vizibil: „Dar ca să știți că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele: Ție îți poruncesc: scoală-te, ridică-ți patul și du-te acasă.” (vers. 10-11) Ceea ce este absolut important să surprindem aici este faptul că Mântuitorul iartă păcatele oamenilor doar în viața de pe pământ: „Fiul Omului are putere pe pământ să ierte păcatele.” (vers. 10)

2.     Chemarea lui Levi (Matei) și părtășia cu păcătoșii (vers. 13-17)
Domnul l-a chemat pe un vameș să-L urmeze, deși vameșii nu aveau o reputație bună: „Când trecea pe acolo, a văzut pe Levi, fiul lui Alfeu, șezând la vamă. Și i-a zis: «Vino după Mine!» Levi s-a sculat și a mers după El” (vers. 14) Dragostea Domnului depășește barierele sociale și prejudecățile religioase, chemând oameni din toate categoriile, inclusiv pe cei disprețuiți și repudiați de societate. Spre indignarea liderilor religioși, Mântuitorul acceptă să mănânce cu oamenii păcătoși (vameșii și păcătoșii): „Cărturarii și fariseii, când L-au văzut mâncând cu vameșii și cu păcătoșii, au zis ucenicilor Lui: «De ce mănâncă El și bea cu vameșii și cu păcătoșii?»” (vers. 16) El a răspuns: „N-am venit să chem la pocăință pe cei neprihăniți, ci pe cei păcătoși.” (vers. 17) Mântuitorul a venit la oameni, nu doar la unii oameni. Nu uita, ești chemat!

3.     Întrebarea despre post (vers. 18–22)
Fariseii, indignați, întreabă de ce ucenicii lui Isus nu postesc. Observați universalitatea contestării: atunci când nu ești de acord cu cineva, nimic nu face bine. Mântuitorul răspunde că prezența Sa aduce bucurie, nu tristețe: „Pot oare nuntașii să postească cât timp Mirele este cu ei?” (vers. 19) Învățătură nouă trebuie pusă în inimi noi: „Nimeni nu pune un petic de stofă nouă pe o haină veche.” (vers. 21) „Vinul nou trebuie pus în burdufuri noi.” (vers. 22) „Dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă.” (2 Corinteni 5:17) Împărăția lui Dumnezeu aduce o realitate nouă și nu se poate încadra în vechile tipare religioase.

4.     Disputa despre Sabat și culegerea de spice (vers. 23–28)
Ucenicii flămânzi culeg spice în ziua de Sabat, iar fariseii îi acuză. Domnul le-a răspuns: „Sabatul a fost făcut pentru om, iar nu omul, pentru Sabat; așa că Fiul omului este Domn chiar și al Sabatului.” (vers. 27-28) Mesajul acestui capitol subliniază autoritatea deplină a Domnului Isus:
a) asupra păcatului prin iertarea slăbănogului
b) asupra bolilor prin vindecarea slăbănogului
c) asupra oamenilor prin chemarea ucenicilor (a lui Levi)
d) asupra tradițiilor prin remarcarea diferenței dintre lege (principiu) și încredințare

Domnul are puterea să schimbe vieți, nu doar opinii. În această lume a ideilor și tradițiilor, să ne ancorăm puternic de Cuvântul lui Dumnezeu și să trăim doar după „ce este scris” (Faptele Apostolilor 24:14).

Pastor Luigi Mițoi

Wednesday, August 27, 2025, Mark 2:1-28

The central theme of this chapter focuses on the fact that the Savior confronts the traditions, legalism, and religious formalism of the Jews of His time and calls them to a new life. Chapter two continues the presentation from chapter one, in which the Lord demonstrates His authority through preaching, healing, and the calling of disciples. The action takes place in Capernaum, on the shore of the Sea of Galilee. He becomes increasingly known, and the religious opposition grows stronger.

1. The healing of the paralytic and the authority to forgive sins (vv. 1-12)
Four friends bring a paralytic, lowering him through the roof, and the Lord forgives his sins before healing him physically. It is fundamental to notice the priority of the forgiveness of sins (salvation) compared to the healing of the body: “Son, your sins are forgiven.” (v. 5) The Pharisees were scandalized, saying: “Who can forgive sins but God alone?” (v. 7) The invisible authority of the Savior to forgive sins was fully demonstrated by His ability to heal the visible handicap: “But I want you to know that the Son of Man has authority on earth to forgive sins. I tell you, get up, take your mat and go home.” (vv. 10-11) What is absolutely important to observe here is the fact that the Savior forgives people’s sins only in life on earth: “The Son of Man has authority on earth to forgive sins.” (v. 10)

2. The calling of Levi (Matthew) and fellowship with sinners (vv. 13-17)
The Lord called a tax collector to follow Him, even though tax collectors did not have a good reputation: “As He walked along, He saw Levi son of Alphaeus sitting at the tax collector’s booth. ‘Follow Me,’ Jesus told him, and Levi got up and followed Him.” (v. 14) The Lord’s love surpasses social barriers and religious prejudices, calling people from all categories, including those despised and rejected by society. To the indignation of the religious leaders, the Savior agreed to eat with sinful people (tax collectors and sinners): “When the teachers of the law who were Pharisees saw Him eating with the sinners and tax collectors, they asked His disciples: ‘Why does He eat with tax collectors and sinners?’” (v. 16) He answered: “I have not come to call the righteous, but sinners.” (v. 17) The Savior came for people, not just for some people. Don’t forget, you are called!

3. The question about fasting (vv. 18–22)
The Pharisees, indignant, asked why the disciples of Jesus did not fast. Notice the universality of criticism: when you disagree with someone, nothing they do seems right. The Savior answered that His presence brings joy, not sorrow: “How can the guests of the bridegroom fast while he is with them?” (v. 19) A new teaching must be placed in new hearts: “No one sews a patch of unshrunk cloth on an old garment.” (v. 21)
“And no one pours new wine into old wineskins.” (v. 22)
“Therefore, if anyone is in Christ, the new creation has come.” (2 Corinthians 5:17) The Kingdom of God brings a new reality and cannot be contained within the old religious patterns.

4. The dispute about the Sabbath and picking grain (vv. 23–28)
The hungry disciples picked heads of grain on the Sabbath, and the Pharisees accused them. The Lord replied: “The Sabbath was made for man, not man for the Sabbath. So the Son of Man is Lord even of the Sabbath.” (vv. 27-28) The message of this chapter emphasizes the full authority of the Lord Jesus:
a) over sin through the forgiveness of the paralytic
b) over disease through the healing of the paralytic
c) over people through the calling of the disciples (Levi)
d) over traditions through pointing out the difference between law (principle) and conviction

The Lord has the power to change lives, not just opinions. In this world of ideas and traditions, let us anchor ourselves firmly to the Word of God and live only according to “what is written” (Acts 24:14).