26 septembrie

Vineri, 26 septembrie 2025, Luca 16:1-31

Capitolele 15-17 din Luca se constituie într-o secțiune a cărei temă este raportarea corectă la Dumnezeu, la aproapele și la lucrurile materiale. Dacă Luca 15 se concentrează pe mila și harul lui Dumnezeu față de oamenii pierduți, Luca 16 descrie responsabilitatea ucenicilor cu privire la administrarea lucrurilor materiale și alegerea între slujirea lui Dumnezeu și slujirea bogățiilor. Ei considerau prosperitatea materială un semn al aprobării și binecuvântării divine. Mântuitorul rostește câteva parabole confruntative care demască ipocrizia religioasă și setea lor de avere (vers. 14), dar și urgența de a se converti. Bogații aveau control și influență, iar săracii erau marginalizați. Domnul Cristos confruntă această tendință păcătoasă, arătând că adevărata valoare nu se măsoară în bogăție, ci în modul în care folosim resursele pentru slava lui Dumnezeu și binele aproapelui. Capitolul 16 are trei secțiuni:

1.     Pilda ispravnicului necredincios – înțelepciune și fidelitate (vers. 1–13)
Ispravnicul este acuzat de risipă și se hotărăște să-și asigure viitorul (vers. 1–7). El folosește situația sa critică pentru a-și asigura viitorul, administrând resursele materiale cu înțelepciune, în lumina veșniciei (vers. 4–7). Mântuitorul nu laudă necinstea, ci abilitatea de a acționa cu viziune. El laudă preocuparea și înțelepciunea, nu necinstea lui (vers. 8). El folosește bunurile prezente pentru scopuri eterne: „Faceți-vă prieteni cu ajutorul bogățiilor nedrepte” (vers. 9). Fidelitatea în lucrurile mici dovedește fidelitatea în cele mari (vers. 10–12): „Nu puteți sluji lui Dumnezeu și lui Mamona” (vers. 13). Întotdeauna lucrurile materiale sunt un test al caracterului: „Nu puteți sluji lui Dumnezeu și lui Mamona.” (vers. 13).

2.     Confruntarea cu fariseii (vers. 14–18)
Fariseii, iubitori de bani, își băteau joc de Mântuitorul (vers. 14), însă El le demască ipocrizia religioasă: „Ce este înălțat între oameni este o urâciune înaintea lui Dumnezeu.” (vers. 15)

3.     Pilda bogatului nemilostiv și a lui Lazăr – reversul etern (vers. 19–31)
Soarta veșnică se decide în funcție de calitatea vieții de pe pământ, nu după statutul material. Bogatul trăia în lux (vers. 19), Lazăr era plin de bube și flămând (vers. 20–21). După moarte, Lazăr este dus „în sânul lui Avraam” (vers. 22), iar bogatul în locuința morților, în chinuri (vers. 23). Suficiența Scripturii ca avertisment (vers. 29–31): „Au pe Moise și pe proroci, să asculte de ei.” Bogatul îl ignoră pe Lazăr în viață – dar în moarte nu mai are acces la har: „Între noi și voi este o prăpastie mare…” (vers. 26) – deciziile din viață au consecințe veșnice. Bogatul cere ca Lazăr să-i avertizeze frații – dar răspunsul este clar: „Au pe Moise și pe Profeți…” (vers. 29)

Să nu uităm care este tema generală a capitolului 16. Acest pasaj descrie responsabilitatea ucenicilor cu privire la administrarea lucrurilor materiale și alegerea între slujirea lui Dumnezeu și slujirea bogățiilor. Lucrurile materiale ne atrag atenția și de aici începe marea noastră problemă.

Să ne rugăm pentru detașarea de domnia lucrurilor materiale.

Pastor Luigi Mițoi

Friday, September 26, 2025, Luke 16:1-31

Chapters 15–17 of Luke form a section whose theme is the proper relationship with God, with one’s neighbor, and with material things. If Luke 15 focuses on God’s mercy and grace toward lost people, Luke 16 describes the responsibility of the disciples regarding the management of material possessions and the choice between serving God and serving wealth. They considered material prosperity a sign of divine approval and blessing. The Savior tells several confrontational parables that expose religious hypocrisy and their thirst for wealth (v. 14), as well as the urgency of conversion. The rich had control and influence, while the poor were marginalized. Christ confronts this sinful tendency, showing that true value is not measured by wealth, but by how we use resources for the glory of God and the good of our neighbor. Chapter 16 has three sections:

1.     The Parable of the Dishonest Manager – wisdom and faithfulness (vv. 1–13)
The manager is accused of wasting possessions and decides to secure his future (vv. 1–7). He uses his critical situation to prepare for the future, managing material resources with wisdom in the light of eternity (vv. 4–7). The Savior does not commend dishonesty but the ability to act with vision. He praises the concern and wisdom, not the dishonesty (v. 8). He uses present goods for eternal purposes: “Use worldly wealth to gain friends for yourselves” (v. 9). Faithfulness in small things proves faithfulness in greater ones (vv. 10–12): “You cannot serve both God and money” (v. 13). Material things are always a test of character: “You cannot serve both God and money.” (v. 13)

2.     Confrontation with the Pharisees (vv. 14–18)
The Pharisees, who loved money, sneered at the Savior (v. 14), but He exposes their religious hypocrisy: “What people value highly is detestable in God’s sight.” (v. 15)

3.     The Parable of the Rich Man and Lazarus – eternal reversal (vv. 19–31)
Eternal destiny is determined by the quality of life on earth, not by material status. The rich man lived in luxury (v. 19), while Lazarus was covered with sores and hungry (vv. 20–21). After death, Lazarus is carried “to Abraham’s side” (v. 22), while the rich man is in Hades, in torment (v. 23). The sufficiency of Scripture as warning (vv. 29–31): “They have Moses and the Prophets; let them listen to them.” The rich man ignored Lazarus in life – but in death he no longer has access to grace: “Between us and you a great chasm has been set in place…” (v. 26) – life’s decisions have eternal consequences. The rich man pleads for Lazarus to warn his brothers – but the answer is clear: “They have Moses and the Prophets…” (v. 29)

Let us not forget the general theme of chapter 16. This passage describes the responsibility of the disciples regarding the management of material possessions and the choice between serving God and serving wealth. Material things capture our attention, and from there begins our great problem.

Let us pray for detachment from the dominion of material things.