26 octombrie

Duminică, 26 octombrie 2025, Faptele Apostolilor 1:1–26

Cartea Faptele Apostolilor acoperă o perioadă de aproximativ 30 de ani din istoria începutului Bisericii. Ea este o continuare a Evangheliei după Luca, prezentând începutul și extinderea Bisericii creștine sub călăuzirea Duhului Sfânt.

Capitolul 1 este esențial deoarece face tranziția de la lucrarea Mântuitorului pe pământ la lucrarea Duhului Sfânt prin apostoli, punând în felul acesta bazele întregii istorii a creștinismului primar. Poporul Israel se afla sub dominația Imperiului Roman, dar păstra o viață religioasă intensă, centrată pe Templul din Ierusalim. Ierusalimul era un oraș multicultural, loc de pelerinaj religios și implicit de tensiuni etnice.

Deși învierea Mântuitorului și începutul Bisericii au loc în acest mediu ostil, oamenii constată că Împărăția lui Dumnezeu este de natură spirituală, nicidecum politică. Dacă structura socială era ierarhică — cetățeni romani, evrei, sclavi, femei, copii — creștinismul elimină aceste bariere, toți oamenii devenind egali în Cristos (Galateni 3:28). În ciuda faptului că apostolii provin din medii simple — pescari, vameși — ei sunt trimiși și împuterniciți de Dumnezeu să ducă vestea care va transforma lumea.

Capitolul 1 poate fi împărțit în trei mari secțiuni:

1.     Introducerea și recapitularea lucrării Mântuitorului (vers. 1–5)
(a) Domnul, după înviere, continuă să învețe și să pregătească ucenicii pentru misiunea mondială sub împuternicirea Duhului Sfânt. „În cea dintâi carte, Teofile, am vorbit despre tot ce a început Isus să facă și să învețe…” (vers. 1).
(b) Învierea nu este o legendă, ci un fapt confirmat prin apariții repetate și dovezi. „După patima Lui, li S-a înfățișat viu… timp de patruzeci de zile.” (vers. 3)
(c) Promisiunea Duhului Sfânt este condiția esențială și resursa de bază a misiunii creștine mondiale. „Să nu vă depărtați de Ierusalim, ci să așteptați făgăduința Tatălui… veți fi botezați cu Duhul Sfânt.” (vers. 4–5)

2.     Întrebarea despre revenirea Domnului și misiunea apostolică (vers. 6–11)
(a) Ucenicii trebuie să se concentreze pe evanghelizarea oamenilor, nu pe restaurarea politică a Israelului. „Doamne, în vremea aceasta ai de gând să așezi din nou împărăția lui Israel?” (vers. 6)
(b) Ei aveau nevoie de resursa dumnezeiască a Duhului Sfânt, nu de informații legate de cursul vremurilor. „Nu este treaba voastră să știți vremurile… Ci veți primi o putere când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi și-Mi veți fi martori…” (vers. 7–8)
Ordinea și progresia misiunii devin structura întregii cărți Faptele Apostolilor: „în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria și până la marginile pământului.” (vers. 8b)
(c) Înălțarea Domnului la cer și explicația îngerilor: „Acest Isus… va veni în același fel cum L-ați văzut mergând la cer.” (vers. 11) Înălțarea marchează finalul lucrării pământești și începutul domniei cerești.

3.     Rugăciunea apostolilor și alegerea lui Matia ca apostol (vers. 12–26)
(a) După porunca Mântuitorului (vers. 4–5), ucenicii s-au întors la Ierusalim și s-au rugat zece zile. „Toți aceștia stăruiau cu un cuget în rugăciune și în cereri, împreună cu femeile și cu Maria, mama lui Isus, și cu frații Lui.” (vers. 14)
(b) Petru se ridică și explică Scriptura (vers. 15–20).
(c) Apostolii s-au rugat și au tras la sorți între Barsaba și Matia (vers. 23, 26). Condițiile pentru alegerea noului apostol: să fi fost martor ocular al întregii lucrări a Domnului, de la botezul lui Ioan până la înviere (vers. 21–22). Apostolia este legată de mărturia directă despre Cristos.

Alegerea lui Matia demonstrează că Dumnezeu poate înlocui oricând, oriunde, pe oricine. Este esențial să remarcăm faptul că mandatul predicării Evangheliei nu a fost local, ci global — „până la marginile pământului.”

Așteptarea revenirii Mântuitorului nu se face într-o stare de pasivitate, ci de implicare, sfințire și proclamare. Să ne rugăm Domnului pentru o slujire hibridă. În odaia de sus a fost biserica celor 120 de membri: apostolii, mama și frații Domnului, alți frați și femeile. Ei toți au slujit, însă fiecare la locul lui, iar Biblia explică lămurit acest principiu. Să cerem de la Domnul puterea de a sluji responsabil și înțelept în mijlocul fraților noștri și împreună cu ei.

Pastor Luigi Mițoi

Sunday, October 26, 2025 — Acts 1:1–26

The Book of Acts covers a period of about 30 years from the early history of the Church. It is a continuation of the Gospel of Luke, presenting the beginning and expansion of the Christian Church under the guidance of the Holy Spirit.

Chapter 1 is essential because it transitions from the earthly ministry of the Savior to the ministry of the Holy Spirit through the apostles, thus laying the foundation for the entire history of early Christianity. The people of Israel were under Roman rule but maintained an intense religious life centered around the Temple in Jerusalem. Jerusalem was a multicultural city — a place of religious pilgrimage and, consequently, ethnic tension.

Although the resurrection of the Savior and the birth of the Church took place in this hostile environment, people came to understand that the Kingdom of God is spiritual, not political. While the social structure of that time was hierarchical — Roman citizens, Jews, slaves, women, and children — Christianity broke down these barriers, making all people equal in Christ (Galatians 3:28). Despite the apostles’ humble backgrounds — fishermen, tax collectors — they were sent and empowered by God to spread the message that would transform the world.

Chapter 1 can be divided into three main sections:

1.     Introduction and Summary of the Savior’s Ministry (vv. 1–5)
(a) After His resurrection, the Lord continued to teach and prepare the disciples for their global mission under the empowerment of the Holy Spirit. “In my former book, Theophilus, I wrote about all that Jesus began to do and to teach…” (v. 1).
(b) The resurrection is not a legend but a fact confirmed by repeated appearances and evidence. “After his suffering, he presented himself to them and gave many convincing proofs that he was alive… over a period of forty days.” (v. 3)
(c) The promise of the Holy Spirit is the essential condition and primary resource of the global Christian mission. “Do not leave Jerusalem, but wait for the gift my Father promised… For John baptized with water, but in a few days you will be baptized with the Holy Spirit.” (vv. 4–5)

2.     The Question About the Lord’s Return and the Apostolic Mission (vv. 6–11)
(a) The disciples needed to focus on evangelizing people, not restoring Israel’s political kingdom. “Lord, are you at this time going to restore the kingdom to Israel?” (v. 6)
(b) They needed the divine resource of the Holy Spirit, not information about the times and seasons. “It is not for you to know the times or dates the Father has set by his own authority. But you will receive power when the Holy Spirit comes on you; and you will be my witnesses…” (vv. 7–8)
The order and progression of the mission form the structure of the entire Book of Acts: “in Jerusalem, and in all Judea and Samaria, and to the ends of the earth.” (v. 8b)
(c) The Lord’s ascension into heaven and the angels’ explanation: “This same Jesus… will come back in the same way you have seen him go into heaven.” (v. 11) The ascension marks the end of His earthly ministry and the beginning of His heavenly reign.

3.     The Apostles’ Prayer and the Choosing of Matthias (vv. 12–26)
(a) Following the Lord’s command (vv. 4–5), the disciples returned to Jerusalem and prayed for ten days. “They all joined together constantly in prayer, along with the women and Mary the mother of Jesus, and with his brothers.” (v. 14)
(b) Peter stood up and explained the Scripture (vv. 15–20).
(c) The apostles prayed and cast lots between Barsabbas and Matthias (vv. 23, 26). The conditions for choosing the new apostle were to have been an eyewitness of the Lord’s entire ministry — from John’s baptism to the resurrection (vv. 21–22). Apostleship was directly tied to personal testimony about Christ.

The choosing of Matthias demonstrates that God can replace anyone, anytime, anywhere. It is essential to note that the command to preach the Gospel was not local but global — “to the ends of the earth.”

Waiting for the Savior’s return is not a state of passivity but one of involvement, sanctification, and proclamation. Let us pray to the Lord for balanced and faithful service. In the upper room was a church of 120 members: the apostles, the Lord’s mother and brothers, other believers, and women. They all served, each in their own role, and the Bible clearly explains this principle. Let us ask the Lord for the strength to serve wisely and responsibly among and together with our brothers and sisters.