26 decembrie

Joi, 26 decembrie 2024, Isaia 39:1-8

Reamintim faptul că scopul principal al profetului Isaia a fost să-i conștientizeze pe cititorii săi de relația specială pe care o avea Dumnezeu cu poporul Israel, poporul Legământului Avraamic (Geneza 12:2-3; 15:18-21; 17:3-8, 19). În baza acestui legământ, Dumnezeu a promis israeliților trei lucruri:

1.     Se vor bucura de o relație specială și unică cu Dumnezeu.

2.     Vor stăpâni țara Canaanului.

3.     Vor deveni o binecuvântare pentru oameni.

Evident, Isaia cunoștea și Legământul Mozaic, dat Israelului în timpul ieșirii din Egipt. În baza acestui legământ, Moise le-a spus israeliților că vor fi binecuvântați de Dumnezeu dacă vor trăi conform Legământului Mozaic (Deuteronom 28:1-14). De asemenea, i-a avertizat că, în cazul în care nu vor asculta poruncile Domnului, vor avea parte de pedepsele (blestemele) prevăzute în legământ (Deuteronom 28:15-68).

Cartea Isaia are două teme majore:

1.     Judecata / pedeapsa este tema primei părți (capitolele 1-39).

2.     Mântuirea / mângâierea este tema celei de-a doua părți (capitolele 40-66).

În concluzie, capitolul asupra căruia ne concentrăm astăzi, 39, este ultimul capitol din prima parte (capitolele 1-39). Acest capitol, alături de capitolul 38, prezintă cele două mari încercări ale regelui Ezechia: asediul asirian și boala cu vestea morții lui, dar și vindecarea lui miraculoasă.

Capitolul 39 prezintă slăbiciunea și mândria lui Ezechia, atitudini greu de înțeles atunci când ne gândim că s-au manifestat imediat după vindecarea sa miraculoasă.

În jurul anului 701 î. Cr., prințul Merodac-Baladan l-a felicitat pe Ezechia pentru vindecarea sa, trimițându-i daruri și o scrisoare: „În același timp, Merodac-Baladan, fiul lui Baladan, împăratul Babilonului, a trimis o scrisoare și un dar lui Ezechia, pentru că aflase de boala și însănătoșirea lui.” (vers. 1)

În loc să folosească această ocazie și să se laude cu Dumnezeu, care i-a mai dat 15 ani de viață, Ezechia s-a lăudat în fața delegației babiloniene cu toate realizările materiale: „Ezechia s-a bucurat și a arătat trimișilor locul unde erau lucrurile lui de preț, argintul și aurul, miresmele și untdelemnul de preț, toată casa lui de arme și tot ce se afla în vistieriile lui: n-a rămas nimic în casa și în ținuturile lui pe care să nu li-l fi arătat.” (vers. 2)

Dumnezeu l-a trimis pe profetul Isaia să-l mustre pentru atitudinea lui nepotrivită și să-i spună că Iuda va fi distrus de babilonieni, iar membrii familiei lui vor fi duși robi în Babilon.

Răspunsul lui Ezechia este neașteptat, egoist și dezamăgitor: „Ezechia a răspuns lui Isaia: «Cuvântul Domnului pe care l-ai rostit este bun. Căci», a adăugat el, «măcar în timpul vieții mele va fi pace și liniște!»” (vers. 8)

Oportunism, iresponsabilitate, narcisism, indiferență, lipsă de demnitate…

În fața acestor dileme, suntem constrânși să acceptăm faptul că omul este o ființă slabă și vulnerabilă. Să folosim timpul rugăciunii care urmează și să ne rugăm lui Dumnezeu pentru discernământ, maturitate, responsabilitate și loialitate. Doar în felul acesta vom avea parte să fim cu El în timpul fără de sfârșit.

Pastor Luigi Mițoi

Thursday, December 26, 2024 – Isaiah 39:1-8

Let us remember that the prophet Isaiah’s primary purpose was to make his readers aware of the special relationship God had with the people of Israel, the people of the Abrahamic Covenant (Genesis 12:2-3; 15:18-21; 17:3-8, 19). Based on this covenant, God promised the Israelites three things:

• They would enjoy a special and unique relationship with God.
• They would possess the land of Canaan.
• They would become a blessing to others.

Clearly, Isaiah was also familiar with the Mosaic Covenant, given to Israel during the Exodus. Under this covenant, Moses told the Israelites they would be blessed by God if they lived according to the Mosaic Covenant (Deuteronomy 28:1-14). He also warned them that if they disobeyed the Lord’s commandments, they would face the curses outlined in the covenant (Deuteronomy 28:15-68).

The book of Isaiah has two major themes:

• Judgment/Punishment is the theme of the first part (chapters 1-39).
• Salvation/Comfort is the theme of the second part (chapters 40-66).

In conclusion, the chapter we are focusing on today, chapter 39, is the final chapter of the first part (chapters 1-39). This chapter, along with chapter 38, presents the two great trials of King Hezekiah: the Assyrian siege and his illness with the news of his impending death, followed by his miraculous healing.

Chapter 39 reveals Hezekiah's weakness and pride—attitudes that are difficult to understand when we consider that they occurred immediately after his miraculous healing.

Around 701 BC, Prince Merodach-Baladan congratulated Hezekiah on his recovery, sending him gifts and a letter:
“At that time, Merodach-Baladan son of Baladan, king of Babylon, sent Hezekiah letters and a gift, because he had heard of his illness and recovery.” (v. 1)

Instead of using this opportunity to boast about God, who had given him 15 more years of life, Hezekiah boasted to the Babylonian delegation about all his material achievements:
“Hezekiah received the envoys gladly and showed them what was in his storehouses—the silver, the gold, the spices, the fine olive oil—his entire armory and everything found among his treasures. There was nothing in his palace or in all his kingdom that Hezekiah did not show them.” (v. 2)

God sent the prophet Isaiah to rebuke him for his inappropriate attitude and to tell him that Judah would be destroyed by the Babylonians and members of his family would be taken as captives to Babylon.

Hezekiah’s response is unexpected, selfish, and disappointing:
“The word of the Lord you have spoken is good,” Hezekiah replied. For he thought, “There will be peace and security in my lifetime.” (v. 8)

Opportunism, irresponsibility, narcissism, indifference, lack of dignity…

In the face of these dilemmas, we are compelled to accept that man is a weak and vulnerable being. Let us use the time of prayer that follows to ask God for discernment, maturity, responsibility, and loyalty. Only in this way will we have the privilege of being with Him in the timeless eternity.