25 septembrie

Joi, 25 septembrie 2025, Luca 15:1-32

Luca 15 este unul dintre cele mai emoționante capitole din Noul Testament pentru că descrie pierderea, căutarea și restaurarea. Pilda fiului risipitor este răspunsul Mântuitorului la critica fariseilor că „primește pe păcătoși și mănâncă cu ei” (Luca 15:2). Fariseii și cărturarii promovau o religie a separării – cei păcătoși erau excluși din comunitatea sfântă.

Capitolul se împarte în trei parabole unite de un fir comun: pierdere – căutare – regăsire – bucurie.

1. Pilda oii pierdute – Dumnezeu caută personal (vers. 3–7)

Pierderea este progresivă: o oaie se pierde dintr-o sută, moneda se pierde din 10 și fiul se pierde din doi. În concluzie, progresia pierderii este 1%, 10% și 50%. Dumnezeu nu așteaptă pasiv, El caută cu perseverență pe omul pierdut. Bucuria găsirii este atât personală („se bucură când o găsește” – vers. 5), cât și comunitară („își cheamă prietenii” – vers. 6).

2. Pilda banului pierdut – Dumnezeu caută cu grijă (vers. 8–10)

Fiul cere moștenirea, pleacă și o risipește (vers. 11–16). Valoarea fiecărui suflet este mare înaintea lui Dumnezeu. 

Femeia caută cu perseverență moneda pierdută (v. 8). Perseverența căutării demonstrează importanța și valoarea sufletului omenesc: „Tot așa este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăiește” (vers. 10).

3. Parabola fiului risipitor – Dumnezeu restaurează cu dragoste (vers. 11–32)

Inima Tatălui este plină de iertare și dragoste.

Etapele pildei:

· Rătăcirea – fiul cere partea de avere și pleacă (vers. 12-13).

· Decăderea – risipirea averii, foamete, degradare morală (vers. 14-16).

· Reflecția – conștientizarea stării și dorința de întoarcere (vers. 17-19).

· Întoarcerea – Tatăl îl primește cu brațele deschise (vers. 20-24).

· Reacția fratelui mai mare – ilustrează spiritul legalist și lipsa de compasiune (vers. 25-32).

Fiul risipitor se întoarce cu pocăință, iar tatăl îl primește cu îmbrățișare și ospăț (vers. 20–24): „Trebuia să ne veselim și să ne bucurăm, pentru că fratele tău acesta era mort, și a înviat, era pierdut, și a fost găsit” (vers. 32). 

Împărăția lui Dumnezeu este o sărbătoare a restaurării, nu o competiție a meritelor. Bucuria cerului este provocată de pocăință, nu de performanța religioasă.

Să ne rugăm lui Dumnezeu pentru înțelegerea Evangheliei – misiunea principală este să caute și să primească pe cei pierduți, nu să-i judece.

Pastor Luigi Mițoi

Thursday, September 25, 2025, Luke 15:1–32

Luke 15 is one of the most moving chapters in the New Testament because it describes loss, seeking, and restoration. The parable of the prodigal son is the Savior’s response to the Pharisees’ criticism that “This man welcomes sinners and eats with them” (Luke 15:2). The Pharisees and teachers of the law promoted a religion of separation—the sinners were excluded from the holy community.

The chapter is divided into three parables united by a common thread: loss – seeking – finding – joy.

1. The Parable of the Lost Sheep – God seeks personally (vv. 3–7)

Loss is progressive: one sheep is lost out of a hundred, the coin is lost out of ten, and the son is lost out of two. In conclusion, the progression of loss is 1%, 10%, and 50%. God does not wait passively; He persistently seeks the lost man. The joy of finding is both personal (“he joyfully puts it on his shoulders” – v. 5) and communal (“he calls his friends and neighbors together” – v. 6).

2. The Parable of the Lost Coin – God seeks carefully (vv. 8–10)

The son demands his inheritance, leaves, and squanders it (vv. 11–16). The value of every soul is great before God.

The woman persistently searches for the lost coin (v. 8). The perseverance of the search demonstrates the importance and worth of the human soul: “In the same way, I tell you, there is rejoicing in the presence of the angels of God over one sinner who repents” (v. 10).

3. The Parable of the Prodigal Son – God restores with love (vv. 11–32)

The Father’s heart is full of forgiveness and love.

Stages of the parable:

• Wandering – the son asks for his share of the estate and leaves (vv. 12–13).
• Decline – squandering wealth, famine, moral degradation (vv. 14–16).
• Reflection – awareness of his condition and desire to return (vv. 17–19).
• Return – the Father receives him with open arms (vv. 20–24).
• The older brother’s reaction – illustrates the legalistic spirit and lack of compassion (vv. 25–32). 

The prodigal son returns in repentance, and the father welcomes him with an embrace and a feast (vv. 20–24): “But we had to celebrate and be glad, because this brother of yours was dead and is alive again; he was lost and is found” (v. 32).

The Kingdom of God is a celebration of restoration, not a competition of merits. Heaven’s joy is provoked by repentance, not by religious performance.

Let us pray to God for understanding of the Gospel—the main mission is to seek and welcome the lost, not to judge them.