25 iulie

Vineri, 25 iulie 2025, Maleahi 1:1-14

Maleahi a trăit în secolul al cincilea î.Cr., la aproximativ 100 de ani de la decretul pe care regele Cir l-a dat în anul 538 î.Cr. pentru repatrierea evreilor exilați în Babilon de regele Nebucadnețar.

În timpul profeților Hagai și Zaharia, Templul din Ierusalim, zidul cetății și locuințele evreilor repatriați fuseseră reconstruite.

Pentru că Iudeea era o provincie a Imperiului Persan, viața evreilor nu era deloc ușoară. Inima majorității evreilor era plină de indiferență și repulsie față de Dumnezeu pentru că nu mai aveau siguranța că El mai iubește Israelul. Căsătoriile cu păgânii (2:10-11), divorțurile și imoralitatea generalizată trădau lipsa de interes a poporului față de principiile lui Dumnezeu. Atât preoții, cât și poporul încălcau poruncile Legii cu privire la jertfe, zeciuieli și daruri.

Cartea Maleahi este un apel profetic adresat unui popor care, deși revenit din exil și cu Templul reconstruit, trăia departe de Dumnezeu.

Capitolul 1 începe cu o declarație de dragoste divină: „V-am iubit”, zice Domnul… și continuă cu o critică dură la adresa preoților și a închinării corupte. Este un mesaj care expune tensiunea dintre credincioșia lui Dumnezeu și necredincioșia omului, despre cinstea ce I se cuvenea lui Dumnezeu și despre ipocrizia lor religioasă.

Capitolul unu poate fi împărțit în câteva secțiuni:

1.     Dragostea lui Dumnezeu față de Israel (vers. 1–5) „V-am iubit”, zice Domnul. Și voi ziceți: ‘Cu ce ne-ai iubit?’ (vers. 2) Israel a fost nemulțumit și a contestat autenticitatea dragostei lui Dumnezeu

2.     Disprețul evreilor față de Numele lui Dumnezeu (vers. 6–8) „Dacă sunt Tată, unde este cinstea care Mi se cuvine?” (vers. 6) Preoții aduceau jertfe cu defecte – animale oarbe, șchioape, bolnave:
„Când aduceți ca jertfă o vită oarbă, nu este rău lucrul acesta? Când aduceți una șchioapă sau beteagă, nu este rău lucrul acesta oare? Ia adu-o dregătorului tău! Te va primi el bine pentru ea, va ține el seama de ea?”, zice Domnul oștirilor. (vers. 8)

3.     Lipsa de reverență și ipocrizia religioasă (vers. 9–14) „N-am nicio plăcere de voi… și darurile din mâna voastră nu-Mi sunt plăcute” (vers. 10) Blestemul lui Dumnezeu era peste cei care aduceau jertfe cu defecte fizice. Este important să conștientizăm faptul că ce aducem lui Dumnezeu reflectă, de fapt, valoarea pe care I-o atribuim:
„Nu! Blestemat să fie înșelătorul care are în turma lui o vită de parte bărbătească, și totuși juruiește și jertfește Domnului o vită beteagă!” (v. 14a)

Acest prim capitol al cărții lui Maleahi este un apel la sinceritate, la reverență și responsabilitate spirituală. Închinarea nu este ritual, ci este relație. Dumnezeu merită ce avem mai bun, nu resturile vieții noastre.

Să ne rugăm pentru sinceritate și responsabilitate, pentru înțelepciunea de a-L pune pe Dumnezeu pe primul loc în viața noastră.

Pastor Luigi Mițoi

Friday, July 25, 2025, Malachi 1:1–14

Malachi lived in the fifth century B.C., about 100 years after King Cyrus issued the decree in 538 B.C. allowing the repatriation of the Jews exiled in Babylon by King Nebuchadnezzar.

During the time of the prophets Haggai and Zechariah, the temple in Jerusalem, the city wall, and the homes of the repatriated Jews had been rebuilt.

Because Judea was a province of the Persian Empire, life was not easy for the Jews. Most of their hearts were filled with indifference and resentment toward God, because they were no longer confident that He still loved Israel. Marriages with pagans (2:10–11), divorces, and widespread immorality betrayed the people’s lack of interest in God’s principles. Both priests and people were violating the Law’s commands regarding sacrifices, tithes, and offerings.

The book of Malachi is a prophetic appeal to a people who, though returned from exile and with the temple rebuilt, were living far from God.

Chapter 1 begins with a declaration of divine love: “I have loved you,” says the Lord… and continues with a sharp rebuke toward the priests and their corrupt worship. It is a message that exposes the tension between God’s faithfulness and man’s unfaithfulness, about the honor due to God and the people's religious hypocrisy.

Chapter one can be divided into several sections:

1.     God’s love for Israel (vv. 1–5)
“I have loved you,” says the Lord. “But you ask, ‘How have you loved us?’” (v. 2)
Israel was dissatisfied and questioned the authenticity of God’s love.

2.     Israel’s contempt for God’s Name (vv. 6–8)
“If I am a father, where is the honor due me?” (v. 6)
The priests were offering defective sacrifices—blind, lame, and sick animals:
“When you offer blind animals for sacrifice, is that not wrong? When you sacrifice lame or diseased animals, is that not wrong? Try offering them to your governor! Would he be pleased with you? Would he accept you?” says the Lord Almighty. (v. 8)

3.     Lack of reverence and religious hypocrisy (vv. 9–14)
“I am not pleased with you… and I will accept no offering from your hands.” (v. 10)
God’s curse was upon those who brought physically flawed sacrifices. It is important to recognize that what we bring to God reflects the value we attribute to Him:
“Cursed is the cheat who has an acceptable male in his flock and vows to give it, but then sacrifices a blemished animal to the Lord.” (v. 14a)

This first chapter of the book of Malachi is a call to sincerity, reverence, and spiritual responsibility. Worship is not a ritual; it is a relationship. God deserves our best—not the leftovers of our lives.