24 octombrie

Sâmbătă, 24 octombrie 2025: Ioan 21:1–25

Evanghelia lui Ioan se concentrează pe identitatea divino-umană a Mântuitorului Isus.

Capitolul 21 descrie restaurarea lui Petru și trimiterea apostolilor în misiune. Ucenicii erau încă confuzi, pentru că nu înțeleseseră pe deplin implicațiile învierii Domnului, deși Îl văzuseră pe Domnul înviat.

De asemenea, Petru se lupta cu vinovăția lepădării sale (vers. 15–27) și avea nevoie de restaurare.

Capitolul de față tratează ultimele evenimente petrecute în viața umană a Mântuitorului alături de ucenicii Săi:

1.     Reapariția Domnului la Marea Tiberiadei (vers. 1–14)

„După aceea, Isus S-a arătat iarăși ucenicilor Săi la Marea Tiberiadei.” (vers. 1)
Mântuitorul înviat apare în viața de zi cu zi a ucenicilor – la pescuit, la masă – pentru a-i învăța dependența totală de El în toate aspectele vieții și pentru a le arăta că viața spirituală nu se manifestă doar la Templu (vers. 4–7; 12–13).

Dovada că ucenicii nu au înțeles ce avea Domnul de gând să facă cu ei stă în faptul că s-au întors la ceea ce știau să facă: „Simon Petru le-a zis: Mă duc să pescuiesc.” (vers. 3)

În ciuda faptului că au pescuit toată noaptea, nu au prins nimic. Dimineața, Domnul i-a întrebat dacă au prins ceva, ajutându-i să-și conștientizeze eșecul. Atunci El le-a sugerat să arunce plasa în partea dreaptă a corăbiei, și nu au mai putut-o trage de mulțimea peștilor prinși — aceeași experiență ca la început, cu scopul de a-i învăța lecția ascultării prin credință (Luca 5:4–7).

Ascultarea prin credință nu este doar pentru viața de biserică, ci este pentru fiecare clipă din viață.

Când au ieșit pe mal, au găsit cărbuni aprinși, pește și pâine. Cărbunii aprinși i-au amintit lui Petru de focul din curtea marelui preot. Restaurarea lui Petru începuse să se întâmple.

2.     Restaurarea și chemarea lui Petru (vers. 15–19)

Repetarea întrebării „Mă iubești?” urmată de „Paște oile Mele” pune în evidență restaurarea lui Petru în trei etape, ca răspuns la cele trei lepădări (vers. 15–17).

Restaurarea lui Petru se face prin iubire și responsabilitate: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubești?” (vers. 15–17) – întreita întrebare, fiecare corespunde unei lepădări.

Termenii folosiți pentru „iubire” (agapá / philéo) surprind procesul trecerii de la o dragoste declarativă la una personală, de la o stare de prietenie la un angajament de slujire.

3.     Curiozitatea lui Petru despre Ioan (vers. 20–23)

Petru L-a întrebat pe Isus: „Doamne, dar cu acesta ce va fi?” (vers. 21)

Chemarea fiecărui creștin este unică, de aceea fiecare trebuie să se concentreze pe propria chemare, nu pe chemarea altora. În felul acesta se elimină în mare măsură riscul comparației.

Domnul îi răspunde cu înțelepciune și răbdare: „Dacă vreau ca el să rămână până voi veni Eu, ce-ți pasă ție? Tu vino după Mine!” (vers. 21)

Focalizarea spirituală și fidelitatea în slujire sunt atitudini înțelepte; competiția poate deveni toxică: „Ce-ți pasă ție…” (vers. 21)

4.     Mărturia finală a ucenicului iubit (vers. 24–25)

„Ucenicul acesta este cel ce adeverește aceste lucruri și care le-a scris. Și știm că mărturia lui este adevărată.” (vers. 24)

Apostolul Ioan confirmă autenticitatea relatării sale. Ultimul verset al Evangheliei ucenicului iubit (vers. 25) sugerează că lucrarea și semnele lui Isus sunt nelimitate, însă Evanghelia selectează și descrie doar acțiunile care conduc la credință și viață veșnică.

Să ne rugăm lui Dumnezeu pentru o slujire de calitate și să ne ferim de comparații.
Să ne rugăm pentru o viață spirituală profundă, manifestată în fiecare zi – nu doar duminica la biserică.

Pastor Luigi Mițoi

Saturday, October 24, 2025: John 21:1–25

The Gospel of John focuses on the divine-human identity of the Savior Jesus.

Chapter 21 describes the restoration of Peter and the sending of the apostles into mission. The disciples were still confused because they had not fully understood the implications of the Lord’s resurrection, even though they had seen the risen Lord.

Peter also wrestled with the guilt of his denial (vv. 15–27) and needed restoration.

This chapter covers the final events in the human life of the Savior alongside His disciples:

1.     The Lord’s Reappearance at the Sea of Tiberias (vv. 1–14)
“Afterward Jesus appeared again to his disciples, by the Sea of Galilee.” (v. 1)
The risen Savior appears in the disciples’ everyday life — while fishing, at the table — to teach them total dependence on Him in every aspect of life and to show that spiritual life is not expressed only in the Temple (vv. 4–7; 12–13).

The proof that the disciples did not understand what the Lord intended to do with them lies in the fact that they returned to what they knew best: “Simon Peter said to them, ‘I’m going out to fish.’” (v. 3)

Although they fished all night, they caught nothing. In the morning, the Lord asked if they had caught anything, helping them recognize their failure. Then He suggested that they cast the net on the right side of the boat, and they were unable to haul it in because of the large number of fish — the same experience as at the beginning, meant to teach them the lesson of obedience through faith (Luke 5:4–7).

Obedience through faith is not just for church life; it is for every moment of life.

When they came ashore, they found a fire of burning coals, fish, and bread. The burning coals reminded Peter of the fire in the courtyard of the high priest. Peter’s restoration had begun.

2.     Peter’s Restoration and Calling (vv. 15–19)
The repetition of the question “Do you love Me?” followed by “Feed My sheep” highlights Peter’s restoration in three stages, corresponding to his three denials (vv. 15–17).

Peter’s restoration happens through love and responsibility: “Simon son of John, do you love Me?” (vv. 15–17) — the threefold question, each matching a denial.

The terms used for “love” (agapá / philéo) capture the process of moving from a declarative love to a personal one, from friendship to a commitment of service.

3.     Peter’s Curiosity About John (vv. 20–23)
Peter asked Jesus, “Lord, what about him?” (v. 21)

Each Christian’s calling is unique; therefore, everyone must focus on their own calling, not on that of others. This greatly reduces the risk of comparison.

The Lord replies with wisdom and patience: “If I want him to remain alive until I return, what is that to you? You must follow Me.” (v. 21)

Spiritual focus and faithfulness in service are wise attitudes; competition can become toxic: “What is that to you…” (v. 21)

4.     The Final Testimony of the Beloved Disciple (vv. 24–25)
“This is the disciple who testifies to these things and who wrote them down. We know that his testimony is true.” (v. 24)

The Apostle John affirms the authenticity of his account. The final verse of the beloved disciple’s Gospel (v. 25) suggests that the works and signs of Jesus are limitless, but the Gospel selects and records only those actions that lead to faith and eternal life.

Let us pray to God for a ministry of quality and guard ourselves against comparison.
Let us pray for a deep spiritual life, manifested every day — not just on Sundays at church.