24 decembrie

Miercuri, 24 decembrie 2025, 1 Corinteni 16:1–24

1 Corinteni tratează tema maturității creștine într-o comunitate plină de daruri, dar afectată de dezbinări, imoralitate, confuzie doctrinară și dezordine spirituală. Pavel arată că soluția pentru toate aceste probleme este întoarcerea la crucea lui Cristos, trăirea în dragoste și ordinea în viața personală, familială, bisericească și comunitară.

1 Corinteni 16 este capitolul final al epistolei și se constituie într-o încheiere pastorală care atinge teme practice: colecta pentru sfinți, planurile misionare ale lui Pavel, colaboratorii săi, pericolele spirituale, disciplina și dragostea bisericii.

Biserica din Corint este înzestrată cu daruri, dar instabilă în relații, bogată dar imatură. Biserica trebuie să învețe disciplina spirituală a perseverenței, nu doar entuziasmul carismatic.

1.     Generozitatea creștină — expresia unității (vers. 1–4)

Pavel promovează dărnicia ca fiind un act spiritual organizat și orientat spre nevoile sfinților. Apostolul remarcă faptul că unitatea Bisericii se exprimă în solidaritate și menționează câteva principii mai importante:

a)     Colecta este o practică generală a bisericilor și Pavel o coordonează în toate bisericile, nefiind doar proiect local: „Cu privire la strângerea de ajutoare pentru sfinți…” (vers. 1)

b)    Dărnicia trebuie să fie regulată și planificată: „În ziua dintâi a săptămânii, fiecare din voi să pună deoparte…” (vers. 2)

c)     Este personală și proporțională cu resursele fiecăruia: „După câștigul lui.” (vers. 2)

d)    Administrarea fondurilor trebuie să fie transparentă: „Voi trimite cu scrisori pe cei pe care-i veți aproba voi.” (vers. 3)

Dărnicia este o disciplină spirituală și Pavel o organizează cu înțelepciune și responsabilitate, eliminând improvizația și emoționalismul. Dărnicia, slujirea și disciplina sunt expresii ale maturității.

2.     Planuri misionare și dependența de voia lui Dumnezeu (vers. 5–9)

Lucrarea lui Dumnezeu cere planificare responsabilă, dar și supunere față de direcția divină.

a)     Viziunea apostolului: „Voi veni la voi după ce voi trece prin Macedonia.” (vers. 5)

b)    Flexibilitatea detaliilor: „Poate că voi rămâne la voi.” (vers. 6)

c)     Dependența de Dumnezeu: „Dacă Domnul va îngădui” (vers. 7)

d)    Oportunitate misionară: „O ușă mare și largă mi s-a deschis” (vers. 9a)

e)     Opoziția este prezentă în orice lucrare spirituală: „O ușă mare și largă mi s-a deschis, dar sunt mulți potrivnici.” (vers. 9b)

3. Grija pentru slujitori și respectul față de liderii spirituali (vers. 10–12)

Biserica trebuie să susțină, să protejeze și să respecte slujitorii Domnului.

a)     Timotei trebuie primit fără teamă: „Vedeți să stea fără frică la voi.” (vers. 10)

b)    Slujitorii nu trebuie disprețuiți: „Nimeni dar să nu-l disprețuiască.” (vers. 11)
Biserica trebuie să recunoască, să susțină și să se supună celor care slujesc cu credincioșie. Slujitorii tineri au nevoie de protecție și încurajare.

c)     Familia lui Stefana este un model de slujire (vers. 15–18): „Casa lui Stefana… s-a pus cu totul în slujba sfinților” (vers. 15). Pavel învață biserica să se supună față de astfel de oameni: „Supuneți-vă și voi unora ca ei.” (vers. 16)

4. Îndemnuri finale pentru maturitate spirituală (vers. 13–14)

„Vegheaţi, fiţi tari în credinţă, fiţi oameni, întăriţi-vă! Tot ce faceţi să fie făcut cu dragoste!”
Disciplina fără dragoste devine duritate, însă dragostea fără disciplină devine slăbiciune.

5. Saluturi, avertisment și binecuvântare finală (vers. 19–24)

a)     Epistola se încheie într-o notă de dragoste frățească: „Dragostea mea este cu voi cu toți.” (vers. 24)

b)    Aprecierea și încurajarea sunt prezente între oameni maturi și generoși. Expresia „vă trimit sănătate” se repetă de cinci ori: „Bisericile din Asia vă trimit sănătate.” (vers. 19)

c)     Epistola se încheie într-o notă de seriozitate și atenționare: „Dacă nu iubește cineva pe Domnul, să fie anatema.” (vers. 22)

Speranța revenirii Domnului domină încheierea scrisorii: „Maranata!” (vers. 22)
Pavel încheie epistola cu instrucțiuni concrete, relații personale și îndemnuri finale. Credința adevărată se vede în modul responsabil în care trăim, dăruim, slujim și iubim, în așteptarea venirii Domnului: „Vegheați, stați tari în credință, fiți oameni mari, întăriți-vă! Tot ce faceți să fie făcut cu dragoste.” (vers. 13–14)

Să ne rugăm lui Dumnezeu pentru înțelepciunea de a încuraja slujitorii Bisericii, nu a-i submina, de a practica dărnicia ca disciplină spirituală, nu ca reacție emoțională.

Pastor Luigi Mițoi

Wednesday, December 24, 2025, 1 Corinthians 16:1–24

1 Corinthians addresses the theme of Christian maturity within a community rich in spiritual gifts yet affected by divisions, immorality, doctrinal confusion, and spiritual disorder. Paul shows that the solution to all these problems is a return to the cross of Christ, a life lived in love, and order in personal, family, church, and community life.

1 Corinthians 16 is the final chapter of the epistle and serves as a pastoral conclusion that touches on practical matters: the collection for the saints, Paul’s missionary plans, his coworkers, spiritual dangers, discipline, and the love of the church.

The church in Corinth is gifted but unstable in relationships, wealthy yet immature. The church must learn the spiritual discipline of perseverance, not merely charismatic enthusiasm.

1. Christian generosity — the expression of unity (vv. 1–4)

Paul promotes generosity as an organized spiritual act directed toward the needs of the saints. The apostle notes that the unity of the Church is expressed through solidarity and highlights several important principles:

a) The collection is a general practice of the churches, coordinated by Paul in all the churches, not merely a local project: “Now about the collection for the Lord’s people…” (v. 1)

b) Giving must be regular and planned: “On the first day of every week, each one of you should set aside a sum of money…” (v. 2)

c) It is personal and proportional to each person’s resources: “In keeping with your income.” (v. 2)

d) The administration of funds must be transparent: “Then, when I arrive, I will give letters of introduction to the men you approve…” (v. 3)

Generosity is a spiritual discipline, and Paul organizes it with wisdom and responsibility, eliminating improvisation and emotionalism. Generosity, service, and discipline are expressions of maturity.

2. Missionary plans and dependence on the will of God (vv. 5–9)

God’s work requires responsible planning as well as submission to divine direction.

a) The apostle’s vision: “After I go through Macedonia, I will come to you…” (v. 5)

b) Flexibility in details: “Perhaps I will stay with you for a while…” (v. 6)

c) Dependence on God: “If the Lord permits.” (v. 7)

d) Missionary opportunity: “Because a great door for effective work has opened to me…” (v. 9a)

e) Opposition is present in every spiritual work: “…and there are many who oppose me.” (v. 9b)

3. Care for servants and respect for spiritual leaders (vv. 10–12)

The church must support, protect, and respect the Lord’s servants.

a) Timothy must be received without fear: “See to it that he has nothing to fear while he is with you…” (v. 10)

b) Servants must not be despised: “No one, then, should treat him with contempt.” (v. 11)

The church must recognize, support, and submit to those who serve faithfully. Young servants especially need protection and encouragement.

c) The household of Stephanas is a model of service (vv. 15–18): “They have devoted themselves to the service of the Lord’s people.” (v. 15). Paul teaches the church to submit to such people: “Submit yourselves to such people…” (v. 16)

4. Final exhortations to spiritual maturity (vv. 13–14)

“Be on your guard; stand firm in the faith; be courageous; be strong. Do everything in love.”

Discipline without love becomes harshness, but love without discipline becomes weakness.

5. Greetings, warning, and final blessing (vv. 19–24)

a) The epistle concludes with a note of brotherly love: “My love to all of you in Christ Jesus.” (v. 24)

b) Appreciation and encouragement are present among mature and generous believers. The expression “send you greetings” is repeated five times: “The churches in the province of Asia send you greetings.” (v. 19)

c) The epistle closes with a note of seriousness and warning: “If anyone does not love the Lord, let that person be cursed.” (v. 22)

The hope of the Lord’s return dominates the conclusion of the letter: “Come, Lord!” (v. 22)

Paul ends the epistle with concrete instructions, personal relationships, and final exhortations. True faith is seen in the responsible way we live, give, serve, and love as we await the coming of the Lord: “Be on your guard; stand firm in the faith; be courageous; be strong. Do everything in love.” (vv. 13–14)

Let us pray to God for the wisdom to encourage the servants of the Church rather than undermine them, to practice generosity as a spiritual discipline rather than an emotional reaction.