23 septembrie

Marți, 23 septembrie 2025, Luca 13:1-35

Luca 13 este o chemare profundă la pocăință, răbdare, suferință și rodire spirituală.

Mântuitorul învață ucenicii și mulțimile care Îl urmau despre natura Împărăției lui Dumnezeu și despre urgența convertirii. Aceste lucruri se petrec într-un context în care fariseii promovau o religie a meritelor și aparențelor, interpretând suferința ca pe o pedeapsă divină. Totuși, Domnul Se apropie de cei săraci și marginalizați, oferindu-le demnitate și restaurare.

1.     Pocăința este urgentă și universală (vers. 1–5)

Evenimentele dramatice în contextul cărora mulți galileeni au fost uciși, iar alții striviți de prăbușirea turnului din Siloam, nu demonstrează o vinovăție mai mare, ci doar un avertisment pentru toți: „Dacă nu vă pocăiți, toți veți pieri la fel.” (vers. 3, 5). Învățătura Domnului respinge ideea potrivit căreia suferința este întotdeauna o pedeapsă.

2.     Pilda smochinului neroditor – harul are limite (vers. 6–9)

Dumnezeu caută rod în viața oamenilor, dar răbdarea Lui are o limită și urmează judecata (vers. 9): „Mai lasă-l și anul acesta…” (vers. 8)

3.     Vindecarea femeii gârbove – compasiune vs. legalism (vers. 10–17)

Domnul vindecă femeia bolnavă în ziua de Sabat, provocând indignarea fruntașului sinagogii (vers. 14): „Fățarnicilor… nu dezleagă fiecare boul sau asinul în Sabat?” (vers. 15)

Legea este împlinită prin dragoste, nu prin rigiditate: „Femeia aceasta, care este o fiică a lui Avraam și pe care Satana o ținea legată de optsprezece ani, nu trebuia oare să fie dezlegată… în ziua Sabatului?” (vers. 16)

4.     Împărăția lui Dumnezeu – începe modest, dar crește mult (vers. 18–21)

„El a mai zis: «Cu ce se aseamănă Împărăţia lui Dumnezeu şi cu ce o voi asemăna? Se aseamănă cu un grăunte de muştar pe care l-a luat un om şi l-a aruncat în grădina sa; el a crescut, s-a făcut copac mare»” (vers. 18–19).

Nu disprețuim începuturile mici – Dumnezeu aduce mult rod în timp.

5.     Ușa strâmtă și judecata viitoare (vers. 22–30)

Întrebarea despre „câți vor fi mântuiți” (vers. 23) primește răspunsul: „Siliți-vă să intrați pe ușa cea strâmtă” (vers. 24). Mulți vor încerca să intre mai târziu, dar ușa va fi închisă. Nu toți cei care aud Evanghelia vor fi mântuiți: „Nu vă cunosc…” (vers. 25)

6.     Durerea respingerii lui Isus și planul lui Dumnezeu pentru Ierusalim (vers. 31–35)

Fariseii Îl avertizează pe Isus despre faptul că Irod vrea să-L omoare, însă Mântuitorul spune că El Își va împlini misiunea (vers. 32–33): „Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine; de câte ori am vrut să strâng pe fiii tăi cum îşi strânge găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut!” (vers. 34)

Dumnezeu suferă când este respins – dar respectă libertatea noastră. Pocăința este singura cale de a evita pierzarea – El îi cheamă pe toți, însă nu forțează pe nimeni.

Să ne rugăm pentru pocăință, pentru împlinirea Cuvântului pe care l-am auzit.

Pastor Luigi Mițoi

Tuesday, September 23, 2025, Luke 13:1-35

Luke 13 is a profound call to repentance, patience, suffering, and spiritual fruitfulness.

The Savior teaches the disciples and the crowds who followed Him about the nature of the Kingdom of God and the urgency of conversion. These things take place in a context where the Pharisees promoted a religion of merit and appearances, interpreting suffering as divine punishment. Yet, the Lord draws near to the poor and marginalized, offering them dignity and restoration.

1.     Repentance is urgent and universal (vv. 1–5)
The dramatic events in which many Galileans were killed, and others crushed by the collapse of the tower in Siloam, do not prove greater guilt, but only serve as a warning for all: “But unless you repent, you too will all perish.” (vv. 3, 5). The Lord’s teaching rejects the idea that suffering is always a punishment.

2.     The parable of the barren fig tree – grace has limits (vv. 6–9)
God seeks fruit in people’s lives, but His patience has a limit and judgment follows (v. 9): “Leave it alone for one more year…” (v. 8)

3.     The healing of the crippled woman – compassion vs. legalism (vv. 10–17)
The Lord heals the sick woman on the Sabbath day, provoking the indignation of the synagogue leader (v. 14): “You hypocrites! Doesn’t each of you on the Sabbath untie your ox or donkey…?” (v. 15) The Law is fulfilled through love, not through rigidity: “Then should not this woman, a daughter of Abraham, whom Satan has kept bound for eighteen long years, be set free… on the Sabbath day?” (v. 16)

4.     The Kingdom of God – it begins small, but grows greatly (vv. 18–21)
“Then Jesus asked, ‘What is the kingdom of God like? What shall I compare it to? It is like a mustard seed, which a man took and planted in his garden. It grew and became a tree.’” (vv. 18–19). We must not despise small beginnings – God brings much fruit over time.

5.     The narrow door and future judgment (vv. 22–30)
The question about “how many will be saved” (v. 23) receives the answer: “Make every effort to enter through the narrow door.” (v. 24). Many will try to enter later, but the door will be shut. Not everyone who hears the Gospel will be saved: “I don’t know you…” (v. 25)

6.     The sorrow of Jesus’ rejection and God’s plan for Jerusalem (vv. 31–35)
The Pharisees warn Jesus that Herod wants to kill Him, yet the Savior says He will fulfill His mission (vv. 32–33): “Jerusalem, Jerusalem, you who kill the prophets and stone those sent to you, how often I have longed to gather your children together, as a hen gathers her chicks under her wings, and you were not willing.” (v. 34)

God grieves when He is rejected – but He respects our freedom. Repentance is the only way to avoid perishing – He calls everyone, but forces no one.

Let us pray for repentance, for the fulfillment of the Word we have heard.