23 ianuarie

Vineri, 23 ianuarie 2026, Coloseni 1:1-29

Pavel scrie această epistolă în timpul primei sale întemnițări în Roma, în jurul anilor 60-62 d.C. Colose este un orașel în Frigia (Asia Mică), situat la aprox. 200 km est de Efes, în Turcia de astăzi. Nu este un centru major, dar este puternic influențat religios. Biserica este formată din neamuri și iudei.

Colosenii sunt politeiști, vorbesc limba greacă și au o puternică comunitate evreiască.

Pavel scrie acestei biserici pe care nu o vizitase niciodată, o biserică plantată de Epafras (vers. 7). Problema spirituală a bisericii din Colose este sincretismul religios (amestec de credințe, practici și tradiții religioase), ori toate acestea diminuau unicitatea și suficiența lui Cristos:

Elemente de iudaism: circumcizie, sabate, diete (Coloseni 2:16–17).
Elemente de gnosticism: „taine”, îngeri (Coloseni 2:18).
Elemente de filozofie greacă (Coloseni 2:8).
Elemente de ascetism: „nu lua, nu gusta, nu atinge” (Coloseni 2:21).

Ideea reprezentativă în acest context pestriț era extrem de periculoasă: Cristos e bun, dar nu e suficient. Din acest motiv epistola către Coloseni este una dintre cele mai cristocentrice scrieri ale lui Pavel. Capitolul 1 stabilește cine este Cristos, ce a realizat El, și de ce orice altă „completare spirituală” este o eroare.

1. Credința care mântuiește este urmată de disciplină care maturizează (vers. 3–8)

Triada maturității este credința lor „în Cristos Isus”, dragostea lor „pentru toți sfinții” și nădejdea lor „păstrată în ceruri” (vers. 3–5).

Lucrarea mântuitoare produce transformare, nu doar informare: „aduce roadă și merge crescând” (vers. 6). Biserica trebuie evaluată după rod, nu după activitate.

2. Mulțumirea și rugăciunea lui Pavel pentru coloseni (vers. 9–14)

„…noi, din ziua când am auzit aceste lucruri, nu încetăm să ne rugăm pentru voi și să cerem…” (vers. 9).

Pavel cere: „cunoașterea voii Lui”, „înțelepciune și pricepere duhovnicească”, „umblare vrednică”, „întărire cu toată puterea”, „mulțumire” (vers. 9-12).

Scopul vieții creștine este cunoașterea voii lui Dumnezeu, nu doar evitarea problemelor cotidiene: „…să vă umpleți de cunoștința voii Lui” (vers. 9).

Pavel nu se roagă să scape de suferință, ci să crească în caracter.

3. Supremația absolută a lui Cristos (vers. 13–20)

„El este chipul Dumnezeului celui nevăzut” (vers. 15). În limba greacă, termenul eikon înseamnă următoarele lucruri:

(a) imagine, reprezentare vizibilă,
(b) manifestare concretă a ceva invizibil,
(c) reprezentare perfectă, nu copie.

Aceasta este ideea centrală a capitolului și a cărții. Cristos este Dumnezeu revelat (vers. 15); este Creatorul tuturor lucrurilor (vers. 16); este anterior creației (vers. 17); susține Universul (vers. 17); este Capul Bisericii (vers. 18); este suficient pentru mântuire (vers. 20).

4. Împăcarea transformă dușmanii în sfinți (vers. 21–23)

Mântuirea nu este cosmetizare, ci reconciliere totală: „Odinioară erați străini și vrăjmași” (vers. 21). Împăcarea este realizată prin trupul Lui de carne (vers. 22).

Creștinismul nu înseamnă doar „a fi iertat” pentru mântuire, ci înseamnă a fi format pentru slujire. Slujirea fără ucenicizare produce imaturitate.

Cristos schimbă motivația în noi, nu doar comportamentul.

5. Slujirea lui Pavel se constituie într-un model de maturitate spirituală (vers. 24–29)

Pavel „completează” suferințele lui Cristos, nu în sens mântuitor, ci în sensul extinderii lucrării Lui în lume. Taina descoperită de Dumnezeu este „Cristos în voi, nădejdea slavei” (vers. 26–27).

Scopul slujirii este maturitatea fiecărui credincios (vers. 28–29): „Pe fiecare om îl învățăm… ca să înfățișăm pe fiecare om desăvârșit în Cristos.”

Coloseni 1 descoperă supremația absolută a lui Cristos în creație, în Biserică și în viața credinciosului.

Să ne rugăm pentru cunoașterea lui Cristos ca Mântuitor și Domn!

Pastor Luigi Mițoi

Friday, January 23, 2026, Colossians 1:1–29

Paul writes this epistle during his first imprisonment in Rome, around A.D. 60–62. Colossae is a small town in Phrygia (Asia Minor), located approximately 200 km east of Ephesus, in modern-day Turkey. It is not a major center, but it is strongly influenced religiously. The church is made up of both Gentiles and Jews.

The Colossians are polytheists, speak Greek, and have a strong Jewish community.

Paul writes to this church that he had never visited, a church planted by Epaphras (v. 7). The spiritual problem of the church in Colossae is religious syncretism (a mixture of beliefs, practices, and religious traditions), all of which diminished the uniqueness and sufficiency of Christ:

Elements of Judaism: circumcision, Sabbaths, diets (Colossians 2:16–17).
Elements of Gnosticism: “mysteries,” angels (Colossians 2:18).
Elements of Greek philosophy (Colossians 2:8).
Elements of asceticism: “Do not handle! Do not taste! Do not touch!” (Colossians 2:21).

The representative idea in this colorful context was extremely dangerous: Christ is good, but not sufficient. For this reason, the Epistle to the Colossians is one of Paul’s most Christ-centered writings. Chapter 1 establishes who Christ is, what He has accomplished, and why any other “spiritual addition” is an error.

1. Saving faith is followed by discipline that produces maturity (vv. 3–8)

The triad of maturity is their faith “in Christ Jesus,” their love “for all the saints,” and the hope “stored up for you in heaven” (vv. 3–5).

The saving work produces transformation, not just information: “is bearing fruit and growing” (v. 6). The church must be evaluated by its fruit, not by its activity.

2. Paul’s thanksgiving and prayer for the Colossians (vv. 9–14)

“…since the day we heard about you, we have not stopped praying for you…” (v. 9).

Paul asks for: “the knowledge of His will,” “wisdom and spiritual understanding,” “a walk worthy,” “being strengthened with all power,” and “thanksgiving” (vv. 9–12).

The goal of the Christian life is knowing God’s will, not merely avoiding everyday problems: “…that you may be filled with the knowledge of His will” (v. 9).

Paul does not pray for them to escape suffering, but to grow in character.

3. The absolute supremacy of Christ (vv. 13–20)

“He is the image of the invisible God” (v. 15). In Greek, the term eikon carries the following meanings:

(a) image, visible representation,
(b) concrete manifestation of something invisible,
(c) perfect representation, not a copy.

This is the central idea of the chapter and the book. Christ is God revealed (v. 15); He is the Creator of all things (v. 16); He is before creation (v. 17); He sustains the universe (v. 17); He is the Head of the Church (v. 18); He is sufficient for salvation (v. 20).

4. Reconciliation transforms enemies into saints (vv. 21–23)

Salvation is not cosmetic—it is total reconciliation: “Once you were alienated from God and were enemies” (v. 21). Reconciliation is accomplished through His physical body (v. 22).

Christianity does not simply mean “being forgiven” for salvation; it means being formed for service. Service without discipleship produces immaturity.

Christ changes our motivation, not just our behavior.

5. Paul’s ministry stands as a model of spiritual maturity (vv. 24–29)

Paul “fills up” Christ’s afflictions—not in a saving sense, but in the sense of extending His work in the world. The mystery revealed by God is “Christ in you, the hope of glory” (vv. 26–27).

The goal of ministry is the maturity of every believer (vv. 28–29): “We proclaim Him… so that we may present everyone fully mature in Christ.”

Colossians 1 reveals the absolute supremacy of Christ in creation, in the Church, and in the life of the believer.

Let us pray for the knowledge of Christ as Savior and Lord!