22 octombrie

Miercuri, 22 octombrie 2025, Ioan 18:1-40

Ioan 18 descrie începutul patimilor Mântuitorului:

a)     Arestarea în grădină
b) Interogatoriul în fața autorităților religioase
c) Prima parte a procesului roman

Capitolul de față poate fi împărțit în câteva secțiuni:

1.     Arestarea lui Isus în grădina Ghetsimani (vers. 1–11)

Mântuitorul trece pârâul Chedron și intră cu ucenicii într-o grădină (vers. 1). Iuda știe de locul acesta și îi aduce pe preoți, farisei și ostași ca să-L prindă pe Domnul (vers. 2-3).

Cu aproximativ 1000 de ani în urmă, regele David trecea și el pârâul Chedron, trădat de Ahitofel, pentru a fugi de fiul său Absalom (2 Samuel 15:23). Domnul Isus nu fuge, ci, dimpotrivă, iese înaintea lor (vers. 4) și îi protejează pe ucenici (vers. 8). Petru încearcă să-L scape pe Domnul din această ambuscadă și taie urechea lui Malhu, robul Marelui Preot (vers.10-11). Isus îl corectează pe Petru, spunându-i: „Bagă-ţi sabia în teacă. Nu voi bea paharul pe care Mi l-a dat Tatăl să-l beau?” (vers. 11)

2.     Procesul religios în fața lui Ana și Caiafa (vers. 12–24)

Isus este dus întâi la Ana, fost mare preot, socrul lui Caiafa (vers.13). În contrast cu Petru care se leapădă de Domnul în fața unei slujnice în curte afară, Mântuitorul mărturisește deschis: „Eu am vorbit lumii pe față” (vers. 20). Justiția este coruptă, așa că procesul Domnului se desfășoară noaptea, fără martori, încălcând Legea. Unul dintre ostași Îl lovește pe nedrept, dar Domnul răspunde cu demnitate: „Dacă am vorbit rău, dovedește ce am spus rău” (vers. 22–23).

3.     Lepădarea lui Petru (vers. 15–18, 25–27)

Petru și „celălalt ucenic” (cel mai probabil Ioan) intră în curte (vers. 15). O slujnică îl confruntă pe Petru: „Nu cumva și tu ești unul dintre ucenicii Lui?” Petru răspunde: „Nu sunt” (vers. 17). Deși curajos de obicei, Petru cedează fricii și se leapădă de Domnul de trei ori în curtea Marelui Preot (vers. 25-27). În timp ce Domnul este interogat pentru adevăr, Petru minte ca să se salveze.

4.     Isus înaintea lui Pilat (vers. 28–40)

Iudeii nu intră în sala de judecată (pretoriu) „ca să nu se spurce” (vers. 28). Cât de adâncă poate ajunge ipocrizia religioasă! Iudeii sunt preocupați de curăția rituală, însă complotează la uciderea Mântuitorului. Procesul este formal, fără dovezi și martori. De fapt, procesul a fost între religie și adevăr. Pilat iese afară și întreabă: „Ce învinuire aduceți Omului acestuia?” (vers. 29). Iudeii se disculpă: „Nouă nu ne este îngăduit să omorâm pe nimeni” (vers. 31). Pilat Îl întreabă pe Domnul: „Ce este adevărul?” (vers. 38), însă nu primește niciun răspuns pentru că nu era sincer. Pilat mărturisește involuntar nevinovăția divină a Mântuitorului: „Nu găsesc nicio vină în El” (vers. 38). Totuși, poporul alege pe Baraba, un tâlhar (vers. 40). Pilat nu îl găsește vinovat, însă poporul preferă eliberarea lui Baraba (vers. 38–40).

Puterea politică este manipulată de fanatismul religios. Culmea ironiei constă în faptul că Judecătorul lumii este judecat de oameni, în timp ce a fost găsit nevinovat.

Să ne rugăm pentru integritate, sinceritate, adevăr și să nu ne îndepărtăm de ceea ce este scris.

Pastor Luigi Mițoi

Wednesday, October 22, 2025 — John 18:1–40

John 18 describes the beginning of the Savior’s passion:

a) The arrest in the garden
b) The interrogation before the religious authorities
c) The first part of the Roman trial

This chapter can be divided into several sections:

1.     The Arrest of Jesus in the Garden of Gethsemane (vv. 1–11)

The Savior crosses the Kidron Valley and enters a garden with His disciples (v. 1). Judas knew the place and brings the priests, Pharisees, and soldiers to arrest the Lord (vv. 2–3).

About 1,000 years earlier, King David had also crossed the Kidron Valley, betrayed by Ahithophel, as he fled from his son Absalom (2 Samuel 15:23). The Lord Jesus does not flee but instead steps forward to meet them (v. 4) and protects His disciples (v. 8). Peter tries to rescue the Lord from the ambush and cuts off the ear of Malchus, the high priest’s servant (vv. 10–11). Jesus corrects Peter, saying, “Put your sword away! Shall I not drink the cup the Father has given me?” (v. 11)

2.     The Religious Trial before Annas and Caiaphas (vv. 12–24)

Jesus is taken first to Annas, the former high priest, father-in-law of Caiaphas (v. 13). In contrast to Peter, who denies the Lord before a servant girl in the courtyard, the Savior boldly declares, “I have spoken openly to the world.” (v. 20) Justice is corrupt, and the Lord’s trial takes place at night, without witnesses, violating the Law. One of the officers strikes Him unjustly, but the Lord answers with dignity: “If I said something wrong, testify as to what is wrong.” (vv. 22–23)

3.     Peter’s Denial (vv. 15–18, 25–27)

Peter and “the other disciple” (most likely John) enter the courtyard (v. 15). A servant girl confronts Peter: “You aren’t one of this man’s disciples too, are you?” Peter replies, “I am not.” (v. 17) Although usually courageous, Peter gives in to fear and denies the Lord three times in the high priest’s courtyard (vv. 25–27). While the Lord is being questioned for the sake of truth, Peter lies to save himself.

4.     Jesus before Pilate (vv. 28–40)

The Jewish leaders do not enter the palace (the praetorium) “to avoid ceremonial uncleanness” (v. 28). How deep religious hypocrisy can run! They are concerned with ritual purity while plotting the death of the Savior. The trial is formal, without evidence or witnesses; in truth, it is a trial between religion and truth itself. Pilate goes out and asks, “What charges are you bringing against this man?” (v. 29). The Jews reply, “But we have no right to execute anyone.” (v. 31). Pilate asks the Lord, “What is truth?” (v. 38), but receives no answer because he is not sincere. Pilate inadvertently testifies to the divine innocence of the Savior: “I find no basis for a charge against him.” (v. 38). Yet the crowd chooses Barabbas, a robber (v. 40). Pilate finds no guilt in Jesus, but the people prefer the release of Barabbas (vv. 38–40).

Political power is manipulated by religious fanaticism. The height of irony is that the Judge of the world is judged by men, even though He is found innocent.

Let us pray for integrity, sincerity, and truth — and that we may never depart from what is written.