22 noiembrie

Sâmbătă, 22 noiembrie 2025, Faptele Apostolilor 28:1–31

Faptele Apostolilor 28 reprezintă finalul cărții lui Luca și descrie ultimele acțiuni din lucrarea apostolului Pavel. Mesajul întregii cărți vorbește despre providența divină, manifestarea puterii Duhului Sfânt și universalitatea mesajului Evangheliei.

Acest ultim capitol încheie călătoria lui Pavel spre Roma și arată cum Evanghelia ajunge în centrul Imperiului. Călătoria sa din Ierusalim la Roma a durat cel puțin doi ani și jumătate.

În Cezareea, Pavel este judecat înaintea guvernatorilor romani Felix și Festus, care îl țin în custodie aproximativ doi ani. La cererea sa insistentă să fie judecat de Cezar, Pavel este dus sub escortă la Roma. O perioadă mai lungă o petrec în Malta, unde corabia a naufragiat.

Malta este o insulă păgână, dar ospitalieră. Minunile lui Pavel confirmă puterea lui Dumnezeu în afara spațiului evreiesc.

1.     Pavel pe insula Malta (vers. 1–10)
(a) Supraviețuirea în naufragiu – un act al providenței divine (vers. 1). Oamenii din Malta („barbarii”) se dovedesc ospitalieri (vers. 2).
(b) Pavel scapă nevătămat după ce este mușcat de o viperă (vers. 3–6). Locuitorii insulei trec de la starea de condamnare la idolatrizare, considerându-l pe Pavel mai întâi un criminal pedepsit de divinitate și mai apoi zeul care nu moare.
(c) Vindecarea tatălui lui Publius (vers. 7–10).
Dumnezeu transformă o tragedie într-o oportunitate misionară prin faptul că Dumnezeu îl vindecă pe tatăl celui mai bogat om de pe insulă și, de asemenea, pe mulți alți oameni bolnavi.
Localnicii își manifestă recunoștința oferindu-le provizii pentru călătorie (vers. 10)

2.     Călătoria finală spre Roma (vers. 11–16)
(a) Dumnezeu grăbește împlinirea planului Său prin faptul că grupul se îmbarcă spre Roma pe o corabie care venea de la Alexandria (vers. 11–14).
(b) Întâlnirea emoționantă cu frații din Italia
„Când i-a văzut, Pavel a mulțumit lui Dumnezeu și s-a îmbărbătat.” (v. 15b)
Pavel are nevoie de încurajare, iar părtășia creștină îi oferă multă mângâiere în suferință.
(c) Arestul la domiciliu din Roma – o oportunitate pentru misiune (vers. 16).
Apostolului i s-a permis să locuiască separat, sub pază militară, având în felul acesta oportunitatea să primească vizitatori și să predice liber.

3.     Pavel și liderii iudeilor din Roma (vers. 17–29)
(a) Mărturia lui Pavel despre nevinovăția sa (vers. 17–20).
Pavel organizează o întâlnire cu ei și le explică faptul că nu a făcut nimic rău împotriva poporului sau a tradițiilor, ci a fost arestat „din cauza nădejdii lui Israel” (vers. 20).
(b) Pentru că ei doresc să cunoască poziția lui teologică, Pavel se întâlnește zile la rând cu ei, de dimineața până seara (vers. 21–22).
Folosind Legea și Profeții, apostolul le arată din Scripturi că Isus este împlinirea promisiunilor sacre.
(c) Ca oriunde și ca întotdeauna, reacțiile sunt împărțite, unii acceptă, alții resping (vers. 24).
(d) Pavel le amintește mesajul lui Isaia 6:9–10, care se împlinește prin respingerea lor (vers. 25–28). Mântuirea este trimisă neamurilor, „care o vor asculta” (vers. 28).
Pavel îi tratează cu multă maturitate pe toți, fără resentimente sau agresivitate, ci argumentând cu multă răbdare.

4.     Concluzia deschisă (vers. 30–31)
(a) Pavel se bucură de libertate deși are statutul de prizonier (vers. 30). Locuiește în chirie, primește vizitatori, predică Evanghelia și lanțurile devin oportunități, nu obstacole.
(b) Predicarea Împărăției și învățarea Scripturilor (vers. 31).
Două teme centrale sunt remarcate în finalul cărții:
Împărăția lui Dumnezeu pe care o „propovăduia fără nicio piedică”
Învăța pe oameni despre Domnul Isus Cristos cu „toată îndrăzneala”
Apostolul trăiește doi ani în Roma și predică Evanghelia fără nicio restricție. De remarcat faptul că necazurile nu opresc planul lui Dumnezeu; dimpotrivă, caracterul slujitorilor Săi strălucește în vremuri de criză.
În loc să încheie cu triumf vizibil sau cu o rezolvare juridică răsunătoare, cartea se încheie subliniind faptul că Pavel continuă să predice Evanghelia nestingherit și cu mare pasiune.
La asta a fost chemat, asta i-a plăcut și nu l-a putut opri nimeni: nici evreii, nici romanii, nici uraganul, nici vipera – nimeni, nimeni, nimeni.

Faptele 28 nu este un final, ci un început; cartea rămâne deschisă intenționat pentru ca Biserica, generație după generație, să continue cu îndrăzneală și claritate să predice „cele privitoare la Domnul Isus Cristos” (vers. 31).

Să ne rugăm Domnului pentru mai multă pasiune, îndrăzneală și putere spirituală pentru a rămâne pe direcția și în cadența marilor bărbați ai lui Dumnezeu.

Pastor Luigi Mițoi

Saturday, November 22, 2025, Acts 28:1–31

Acts 28 represents the conclusion of Luke’s book and describes the final events in the ministry of the apostle Paul. The message of the entire book speaks of divine providence, the manifestation of the power of the Holy Spirit, and the universality of the gospel message.

This final chapter completes Paul’s journey to Rome and shows how the Gospel reaches the center of the Empire. His journey from Jerusalem to Rome lasted at least two and a half years.

In Caesarea, Paul is tried before the Roman governors Felix and Festus, who keep him in custody for about two years. At his insistent request to be tried before Caesar, Paul is taken under escort to Rome. A longer period is spent on Malta, where the ship was wrecked.

Malta is a pagan but hospitable island. Paul’s miracles confirm God’s power outside the Jewish world.

1.     Paul on the island of Malta (vv. 1–10)
(a) Survival of the shipwreck – an act of divine providence (v. 1). The people of Malta (“the islanders”) prove to be hospitable (v. 2).
(b) Paul remains unharmed after being bitten by a viper (vv. 3–6). The inhabitants move from condemning him to idolizing him, considering Paul first a criminal punished by a deity and then a god who cannot die.
(c) The healing of Publius’s father (vv. 7–10).
God transforms a tragedy into a missionary opportunity by healing the father of the most important man on the island, as well as many other sick people.
The locals express their gratitude by supplying them with provisions for the journey (v. 10)

2.     The final journey to Rome (vv. 11–16)
(a) God hastens the fulfillment of His plan by enabling the group to board a ship from Alexandria headed toward Rome (vv. 11–14).
(b) The emotional meeting with the brothers from Italy
“At the sight of these people Paul thanked God and was encouraged.” (v. 15b)
Paul needs encouragement, and Christian fellowship gives him much comfort in suffering.
(c) House arrest in Rome – an opportunity for mission (v. 16).
Paul is allowed to live by himself, under military guard, giving him the opportunity to receive visitors and preach freely.

3.     Paul and the Jewish leaders in Rome (vv. 17–29)
(a) Paul’s testimony of his innocence (vv. 17–20).
Paul arranges a meeting with them and explains that he has done nothing against the people or their customs, but was arrested “because of the hope of Israel” (v. 20).
(b) Because they want to know his theological position, Paul meets with them day after day, from morning until evening (vv. 21–22).
Using the Law and the Prophets, the apostle shows them from the Scriptures that Jesus is the fulfillment of the sacred promises.
(c) As always and everywhere, the reactions are divided – some believe, others refuse (v. 24).
(d) Paul reminds them of the message of Isaiah 6:9–10, which is fulfilled through their rejection (vv. 25–28). Salvation is sent to the Gentiles, “and they will listen” (v. 28).
Paul treats everyone with great maturity, without resentment or aggression, but reasoning with great patience.

4.     The open conclusion (vv. 30–31)
(a) Paul enjoys freedom even though he is legally a prisoner (v. 30). He lives in rented quarters, receives visitors, preaches the Gospel, and his chains become opportunities, not obstacles.
(b) Preaching the Kingdom and teaching the Scriptures (v. 31).
Two major themes are highlighted at the end of the book:
The Kingdom of God, which he “proclaimed without hindrance”
He taught about the Lord Jesus Christ with “all boldness”
The apostle lives in Rome for two years and preaches the Gospel without any restriction. It is worth noting that hardships do not stop God’s plan; rather, the character of His servants shines in times of crisis.
Instead of ending with a visible triumph or a resounding legal resolution, the book ends by emphasizing that Paul continues to preach the Gospel unhindered and with great passion.
This is what he was called to do, what he loved to do, and no one could stop him – not the Jews, not the Romans, not the storm, not the viper – no one, no one, no one.

Acts 28 is not an ending but a beginning; the book remains intentionally open so that the Church, generation after generation, will continue boldly and clearly to proclaim “the teaching about the Lord Jesus Christ” (v. 31).

May we pray to the Lord for more passion, boldness, and spiritual strength to remain in step with the great servants of God.