22 noiembrie

Vineri, 22 noiembrie 2024, Isaia 5:1-30

Capitolul 5 este împărțit în două secțiuni, 1-7 și 8-30. În secțiunea 1-7, Isaia prezintă cântarea lui Dumnezeu despre via Sa. Această metaforă este o altă metodă de a spune același adevăr dureros: Dumnezeu este îndurerat de starea păcătoasă a poporului Său.

„Voi cânta Preaiubitului meu cântarea Preaiubitului meu despre via Lui. Preaiubitul meu avea o vie pe o câmpie foarte mănoasă.” (vers. 1)

În această cântare, scriitorul spune despre grija Preaiubitului (Dumnezeu) cu via Sa (vers. 1-2). Dumnezeu a curățat locul de pietre, a sădit viță de calitate, a zidit un turn, a pregătit un teasc, dar via a făcut struguri sălbatici.

Dezamăgirea lui Dumnezeu este exprimată în celebrul verset cu numărul trei: „Ce aş mai fi putut face viei Mele şi nu i-am făcut? Pentru ce a făcut ea struguri sălbatici, când Eu mă aşteptam să facă struguri buni?”

Decizia lui Dumnezeu în fața eșecului viei este să o lase să fie distrusă: „Vă voi spune însă acum ce voi face viei Mele: îi voi smulge gardul, ca să fie păscută de vite; îi voi surpa zidul, ca să fie călcată în picioare; o voi pustii; nu va mai fi curăţită, nici săpată; spini şi mărăcini vor creşte în ea! Voi porunci şi norilor să nu mai plouă peste ea.” (vers. 5-6)

Versetul șapte identifică via: „Via Domnului oştirilor este casa lui Israel, şi bărbaţii lui Iuda sunt viţa pe care o iubea…” (vers. 7a)

Versetele 8-30 nu fac parte din cântarea viei, însă prezintă aceeași stare de lucruri, prin prezentarea celor șase acuzații („vai”):

1.     Vai de materialiști (vers. 8-10)

2.     Vai de bețivi (vers. 11-12)

3.     Vai de cei care se îndoiesc de Dumnezeu (vers. 18-19)

4.     Vai de cei care numesc răul bine (vers. 20)

5.     Vai de cei mândri (vers. 21)

6.     Vai de bețivii care acceptă mită (vers. 22-23)

Versetele 24-30 surprind alte consecințe ale modului de viață păcătos al poporului. Printre aceste consecințe va fi războiul inițiat de Egipt, Asiria și mai târziu de Babilon. Acest capitol îmbină într-un mod dureros intenția frântă a lui Dumnezeu, care a făcut totul pentru poporul Său, însă Israel a trăit în mod constant în neascultare deliberată de Cuvântul Creatorului – un popor încăpățânat, înclinat doar spre rău, un popor care a cules ce a semănat.

Să ne rugăm astăzi pentru discernământ și frică de Domnul, pentru un duh smerit și ascultător, pentru o viață sfântă și închinată lui Dumnezeu, pentru o viață roditoare care va aduce onoare lui Dumnezeu.

Pastor Luigi Mițoi

Friday, November 22, 2024 – Isaiah 5:1-30

Chapter 5 is divided into two sections, 1-7 and 8-30. In the first section (1-7), Isaiah presents God's song about His vineyard. This metaphor is another way to convey the same painful truth: God is grieved by the sinful state of His people.

“I will sing for the one I love a song about his vineyard: My loved one had a vineyard on a fertile hillside.” (v. 1)

In this song, the writer tells of the Beloved's (God's) care for His vineyard (v. 1-2). God cleared the stones, planted it with the choicest vines, built a watchtower, and prepared a winepress, but the vineyard produced wild grapes.

God's disappointment is expressed in the famous verse:
“What more could have been done for my vineyard than I have done for it? When I looked for good grapes, why did it yield only bad?” (v. 3-4)

God's decision in response to the vineyard's failure is to allow it to be destroyed:
“Now I will tell you what I am going to do to my vineyard: I will take away its hedge, and it will be destroyed; I will break down its wall, and it will be trampled. I will make it a wasteland, neither pruned nor cultivated, and briers and thorns will grow there. I will command the clouds not to rain on it.” (v. 5-6)

Verse 7 identifies the vineyard:
“The vineyard of the Lord Almighty is the nation of Israel, and the people of Judah are the vines he delighted in…” (v. 7a)

Verses 8-30 are not part of the vineyard song but present the same reality through six accusations (“woes”):

1.     Woe to the materialists (v. 8-10)

2.     Woe to the drunkards (v. 11-12)

3.     Woe to those who doubt God (v. 18-19)

4.     Woe to those who call evil good (v. 20)

5.     Woe to the proud (v. 21)

6.     Woe to the drunkards who accept bribes (v. 22-23)

Verses 24-30 depict further consequences of the people's sinful way of life. Among these consequences will be wars initiated by Egypt, Assyria, and later Babylon. This chapter painfully combines God's broken intention—He did everything for His people—with Israel's constant and deliberate disobedience of the Creator's Word. It portrays a stubborn nation inclined only toward evil, a people who reaped what they sowed.

Let us pray today for discernment and the fear of the Lord, for a humble and obedient spirit, for a holy life dedicated to God, and for a fruitful life that brings honor to God.