22 august

Vineri, 22 august 2025, Matei 25:1-46

Matei 25 conține discursul Mântuitorului de pe Muntele Măslinilor (cap. 24-25). El prezintă trei pilde care descriu riscul și consecințele păcatului de omitere, dar și ce înseamnă să fii pregătit pentru revenirea Domnului. Este ultima săptămână din viața umană a Mântuitorului și El vorbește despre vremurile din urmă accentuând vegherea, credincioșia, compasiunea, responsabilitatea și judecata. Capitolul de față este împărțit în trei secțiuni, potrivit celor trei pilde pe care le conține.

1. Pilda celor zece fecioare (vers. 1–13)

„Iată Mirele, ieșiți-i în întâmpinare!” (vers. 6)
Cele cinci fecioare neînțelepte nu au vegheat, nu s-au pregătit, drept pentru care au încercat în ultimul moment să-și rezolve problema, însă au rămas afară.
„Vegheați dar, căci nu știți ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului” (v. 13).
Ideea principală este omiterea, întârzierea, amânarea.

2. Pilda talanților (vers. 14–30)

Stăpânul pleacă și își lasă valorile robilor săi pentru a le investi.
„…Bine, rob bun și credincios, ai fost credincios în puține lucruri, te voi pune peste multe lucruri…” (vers. 23)
Administratorii care au lucrat au fost răsplătiți, cel care a omis să lucreze a fost condamnat pentru nefolosirea talantului.
„Rob viclean și leneș! …” (vers. 26)
Ideea principală este responsabilitatea de a folosi darurile și oportunitățile primite de la Dumnezeu.

3. Judecata neamurilor (vers. 31–46)

Fiul Omului vine în slavă și separă oamenii: oile, cei implicați, milostivi… și caprele, cei indiferenți, leneși.
„Adevărat vă spun că ori de câte ori ați făcut aceste lucruri unuia din acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie Mi le-ați făcut” (vers. 40).
Nu doar a face răul este păcat, ci a nu face binele este la fel de păcat. Fecioarele de la nuntă care au rămas afară, administratorul care a ascuns talantul în pământ și cei care nu au ajutat oamenii în nevoie nu au fost pedepsiți pentru răul făcut, ci pentru binele nefăcut.
„Adevărat vă spun că, ori de câte ori n-ați făcut aceste lucruri unuia dintr-acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie nu Mi le-ați făcut.” (vers. 45)

Să ne rugăm pentru veghere, pentru a fi gata în orice moment să slujim oamenii în numele Domnului Isus Hristos. Să fim responsabili, folosind resursele încredințate de Dumnezeu. Să nu fim doar informați, ci să fim implicați în mod responsabil.

Pastor Luigi Mițoi

Friday, August 22, 2025, Matthew 25:1-46

Matthew 25 contains the Savior’s discourse on the Mount of Olives (chapters 24–25). He presents three parables that describe the risk and consequences of the sin of omission, as well as what it means to be prepared for the Lord’s return. It is the last week of the Savior’s earthly life, and He speaks about the end times, emphasizing watchfulness, faithfulness, compassion, responsibility, and judgment. This chapter is divided into three sections, according to the three parables it contains.

1.     The Parable of the Ten Virgins (verses 1–13)
“Here’s the bridegroom! Come out to meet him!” (v. 6)
The five foolish virgins did not watch, they were not prepared, and so they tried at the last moment to solve their problem, but were left outside.
“Therefore keep watch, because you do not know the day or the hour.” (v. 13)
The main idea is omission, delay, postponement.

2.     The Parable of the Talents (verses 14–30)
The master goes away and entrusts his servants with his wealth to invest.
“…Well done, good and faithful servant! You have been faithful with a few things; I will put you in charge of many things…” (v. 23)
The servants who worked were rewarded, while the one who omitted to work was condemned for failing to use his talent.
“You wicked, lazy servant! …” (v. 26)
The main idea is the responsibility to use the gifts and opportunities entrusted by God.

3.     The Judgment of the Nations (verses 31–46)
The Son of Man comes in glory and separates the people: the sheep—those who were involved, merciful—and the goats—those who were indifferent, lazy.
“Truly I tell you, whatever you did for one of the least of these brothers and sisters of mine, you did for me.” (v. 40)
Not only doing evil is sin, but failing to do good is also sin. The virgins left outside the wedding, the servant who hid his talent in the ground, and those who did not help people in need were not punished for the wrong they did, but for the good they failed to do.
“Truly I tell you, whatever you did not do for one of the least of these, you did not do for me.” (v. 45)

Let us pray for watchfulness, to be ready at any moment to serve people in the name of the Lord Jesus Christ. Let us be responsible, using the resources entrusted to us by God. Let us not be only informed, but actively involved in a responsible way.