21 septembrie

Duminică, 21 septembrie 2025, Luca 11:1-54

Luca 11 este un capitol al revelației și al confruntării, constituindu-se într-un apel la relația cu Dumnezeu, discernământ spiritual și puritatea vieții. În acest segment, Mântuitorul îi învață despre rugăciune, demascând ipocrizia religioasă și chemând poporul la o convertire autentică.

Domnul Se află pe drum spre Ierusalim, unde urma să sufere.

Iată temele principale ale capitolului 10:

1.     Învățătura despre rugăciune – stăruința în rugăciune (vers. 1–13)

„Într-o zi, Isus Se ruga într-un loc anumit. Când a isprăvit rugăciunea, unul din ucenicii Lui I-a zis: «Doamne, învață-ne să ne rugăm, cum a învățat și Ioan pe ucenicii lui.»” (vers. 1)

Mântuitorul îi învață pe ucenici rugăciunea „Tatăl nostru”, o rugăciune simplă, dar profundă, care subliniază sfințenia lui Dumnezeu, venirea Împărăției și dependența omului de harul divin.

Pilda prietenului stăruitor arată că Dumnezeu răspunde celor care cer cu insistență (vers. 5–8): „Cereți și vi se va da…” (vers. 9) pune în evidență generozitatea lui Dumnezeu, care dăruiește Duhul Sfânt celor care-L cer.

2.     Puterea Mântuitorului asupra duhurilor rele (vers. 14–28)

„Isus a scos dintr-un bolnav un drac, care era mut. După ce a ieșit dracul, mutul a vorbit și noroadele s-au mirat.” (vers. 14)

În urma acestei exorcizări, Domnul Isus este acuzat că scoate demoni cu ajutorul lui Beelzebul.

a.     El arată absurdul acuzației, întrebând: „Satana este dezbinat împotriva lui însuși, cum va dăinui împărăția lui…?” (vers. 18)

b.     De asemenea, precizează faptul că sufletul curățit rămâne vulnerabil dacă nu este umplut de Duhul Sfânt (vers. 24–26).

c.     Cristos avertizează că nu există neutralitate în raport cu Împărăția lui Dumnezeu, alegerea fiind absolut indispensabilă: „Cine nu este cu Mine este împotriva Mea.” (vers. 23)

3.     Confruntarea cu cererea de semne (vers. 29–36)

„Pe când noroadele se strângeau cu grămada, El a început să spună: «Neamul acesta este un neam viclean; el cere un semn, dar nu i se va da alt semn decât semnul prorocului Iona.»” (vers. 29)

Domnul refuză spectaculosul religios și oferă semnul lui Iona, care este chemarea la pocăință, moartea și învierea lui Cristos. Regina din Sud și ninivitenii sunt exemple de receptivitate spirituală (vers. 31–32).

lecție de viață este predată de Domnul în versetul 29: „Ochiul este lumina trupului tău. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău este plin de lumină, dar, dacă ochiul tău este rău, trupul tău este plin de întuneric.”

4.     Denunțarea formalismului religios (vers. 37–54)

Mântuitorul critică accentul pus pe exterior, în timp ce inima rămâne plină de răutate (vers. 37–41). Domnul adresează cele șase vai-uri fariseilor și învățătorilor Legii (vers. 42–52):

a.     „Vai de voi, fariseilor! Pentru că dați zeciuială din mentă, rută și alte verdețuri, dar neglijați dreptatea și iubirea de Dumnezeu” (vers. 42).

b.     „Vai de voi, fariseilor! Pentru că iubiți locurile dintâi în sinagogi și salutările în piețe” (vers. 43).

c.     „Vai de voi! Pentru că sunteți ca mormintele care nu se văd, iar oamenii calcă peste ele fără să știe” (vers. 44).

d.     „Vai de voi, învățătorilor ai Legii! Pentru că puneți poveri grele asupra oamenilor, dar voi nu le atingeți nici cu un deget” (vers. 46).

„Vai de voi! Pentru că zidiți mormintele profeților, dar părinții voștri i-au omorât – deveniți complici ai acelei crime” (vers. 47–48).
„Vai de voi, învățătorilor ai Legii! Pentru că ați luat cheia cunoașterii: nici voi nu intrați, și îi împiedicați și pe cei ce vor să intre” (vers. 52).

Ei puneau accent exagerat pe respectul primit de la oameni, pe zeciuieli minore, neglijând dreptatea și dragostea (v. 42).

Formalismul religios a fost și va rămâne întotdeauna o ispită, însă Dumnezeu caută credincioși cu discernământ, dreptate și dragoste.

Pastor Luigi Mițoi

Sunday, September 21, 2025, Luke 11:1-54

Luke 11 is a chapter of revelation and confrontation, serving as a call to a relationship with God, spiritual discernment, and purity of life. In this section, the Savior teaches about prayer, unmasks religious hypocrisy, and calls the people to authentic conversion.

The Lord is on His way to Jerusalem, where He was to suffer.

Here are the main themes of chapter 11:

1.     Teaching about prayer – persistence in prayer (vv. 1–13)

“One day Jesus was praying in a certain place. When he finished, one of his disciples said to him, ‘Lord, teach us to pray, just as John taught his disciples.’” (v. 1)

The Savior teaches His disciples the Lord’s Prayer, a simple yet profound prayer that emphasizes God’s holiness, the coming of His kingdom, and man’s dependence on divine grace.

The parable of the persistent friend shows that God answers those who ask with perseverance (vv. 5–8): “Ask and it will be given to you…” (v. 9) highlights the generosity of God, who gives the Holy Spirit to those who ask Him.

2.     The Savior’s power over evil spirits (vv. 14–28)

“Jesus was driving out a demon that was mute. When the demon left, the man who had been mute spoke, and the crowd was amazed.” (v. 14)

After this exorcism, the Lord Jesus is accused of driving out demons with the help of Beelzebul.

a.        He shows the absurdity of the accusation by asking: “If Satan is divided against himself, how can his kingdom stand?” (v. 18)

b.        He also clarifies that a cleansed soul remains vulnerable if it is not filled with the Holy Spirit (vv. 24–26).

c.     Christ warns that there is no neutrality with regard to the Kingdom of God, the choice being absolutely indispensable: “Whoever is not with me is against me.” (v. 23)

3.     Confrontation with the demand for signs (vv. 29–36)

“As the crowds increased, Jesus said, ‘This is a wicked generation. It asks for a sign, but none will be given it except the sign of Jonah.’” (v. 29)

The Lord refuses religious spectacle and offers the sign of Jonah, which is the call to repentance, Christ’s death, and resurrection. The Queen of the South and the Ninevites are examples of spiritual receptivity (vv. 31–32).

A life lesson is taught by the Lord in verse 34: “Your eye is the lamp of your body. When your eyes are healthy, your whole body also is full of light. But when they are unhealthy, your body also is full of darkness.”

4.     Denouncing religious formalism (vv. 37–54)

The Savior criticizes the emphasis placed on outward appearance, while the heart remains full of evil (vv. 37–41). The Lord addresses six woes to the Pharisees and teachers of the law (vv. 42–52):

a.        “Woe to you Pharisees, because you give God a tenth of your mint, rue and all other kinds of garden herbs, but you neglect justice and the love of God.” (v. 42)

b.        “Woe to you Pharisees, because you love the most important seats in the synagogues and respectful greetings in the marketplaces.” (v. 43)

c.     “Woe to you, because you are like unmarked graves, which people walk over without knowing it.” (v. 44)

d.     “Woe to you experts in the law, because you load people down with burdens they can hardly carry, and you yourselves will not lift one finger to help them.” (v. 46)

“Woe to you, because you build tombs for the prophets, and it was your ancestors who killed them. So you testify that you approve of what your ancestors did; they killed the prophets, and you build their tombs.” (vv. 47–48)

“Woe to you experts in the law, because you have taken away the key to knowledge. You yourselves have not entered, and you have hindered those who were entering.” (v. 52)

They placed exaggerated emphasis on respect received from people and on minor tithes, neglecting justice and love (v. 42).

Religious formalism has been and will always remain a temptation, but God seeks believers with discernment, justice, and love.