20 octombrie

Luni, 20 octombrie 2025, Ioan 16:1-33

Ioan 16 este un capitol al contrastelor: durere și bucurie, persecuție și mângâiere, absența fizică (Mântuitorul) și prezența spirituală (Mângâietorul). Mântuitorul îi pregătește pe ucenici, oferindu-le speranță și direcție, explicându-le rolul și lucrarea Duhului Sfânt și a maturizării spirituale în mijlocul încercărilor vieții. Ioan leagă în acest capitol plecarea fizică a Mântuitorului de venirea spirituală a Mângâietorului.

Prezența divină rămâne însă Persoana dumnezeirii și natura acesteia se schimbă.

1.     Avertizare despre persecuție (vers. 1–4)
Ucenicii vor întâmpina ură și persecuție, însă aceasta nu înseamnă că Dumnezeu i-a părăsit: „Vine ceasul când oricine vă va ucide va crede că aduce o slujbă lui Dumnezeu.” (vers. 2)
Suferința nu este un accident, ci parte din planul lui Dumnezeu: „V-am spus aceste lucruri pentru ca ele să nu fie pentru voi un prilej de cădere.” (vers. 1) Suferința nu este semnul eșecului, ci al fidelității; persecuția nu anulează promisiunea divină, ci este o parte din realitatea misionară.

2.     Natura și lucrarea Duhului Sfânt (vers. 5–15)
Domnul le-a spus ucenicilor: „Vă este de folos să Mă duc, căci, dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul nu va veni la voi…” (vers. 7) Mângâietorul va continua lucrarea Mântuitorului în mod personal și global. Duhul Sfânt va veni ca «Paraclet» și va învăța, va aminti, va dovedi păcatul, dreptatea și judecata, și va glorifica pe Mântuitorul. Ucenicii s-au întristat pentru că vor pierde prezența fizică a Mântuitorului, în ciuda câștigării prezenței spirituale a Mângâietorului: „pentru că v-am spus aceste lucruri, întristarea v-a umplut inima.” (vers. 6)

3.     Tranziția de la durere la bucurie (vers. 16–24)
„Peste puţină vreme, nu Mă veţi mai vedea, apoi iarăşi, peste puţină vreme, Mă veţi vedea…” (vers. 16) Această afirmație, care în aparență creează confuzie, spune de fapt că va veni o perioadă de întristare din cauza morții lui Isus, urmată de o bucurie deplină datorită învierii Lui: „Adevărat, adevărat vă spun că voi veți plânge și vă veți tângui, iar lumea se va bucura; vă veți întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie.” (vers. 20) Lumea se va bucura crezând că L-a învins pe Învățătorul prin moartea pe cruce, iar ucenicii vor plânge. Suferința, batjocurile și crucea nu sunt capătul drumului, ci doar o poartă spre bucuria eternă a învierii.

4.     Încredere în mijlocul încercărilor (vers. 25–33)
„În ziua aceea, veți cere în Numele Meu și nu vă zic că voi ruga pe Tatăl pentru voi.” (vers. 26) În Ioan 16, Domnul pregătește ucenicii pentru plecarea Sa – moartea, învierea și înălțarea la cer. El le promite venirea Duhului Sfânt în locul Domnului Isus, ca să nu îi lase singuri. Prin urmare, „ziua aceea” este legată de momentul în care Domnul va fi înviat și Duhul Sfânt va fi trimis, inaugurând o nouă eră a relației credinciosului cu Dumnezeu: „Până acum n-ați cerut nimic în Numele Meu; cereți și veți căpăta, pentru ca bucuria voastră să fie deplină.” (vers. 24)
Astfel, „ziua aceea” simbolizează:
– Ziua învierii Domnului cu toate implicațiile ei
– Ziua în care Duhul Sfânt vine peste ucenici în ziua Cincizecimii

Credincioșii pot cere prin rugăciune Tatălui în Numele Domnului Isus și vor primi răspuns și bucurie deplină (vers. 23–24)
Biblia proclamă atât avertismentul „În lume veți avea necazuri…” (vers. 33b), cât și promisiunea „Îndrăzniți, Eu am biruit lumea.” (vers. 33c) Lumea va avea necazuri, dar noi trebuie să avem curaj: „Îndrăzniți” (vers. 33). Prin faptul că Domnul ascultă rugăciunile credincioșilor, Biserica are viitor.

Să ne rugăm pentru încredere în Dumnezeu și în Cuvântul Său și să ne bazăm din toată inima pe promisiunile Sale care sunt veșnice.

Pastor Luigi Mițoi

Monday, October 20, 2025 — John 16:1–33

John 16 is a chapter of contrasts: sorrow and joy, persecution and comfort, physical absence (the Savior) and spiritual presence (the Comforter). The Savior prepares His disciples, offering them hope and direction, explaining the role and work of the Holy Spirit and the growth of spiritual maturity in the midst of life’s trials. In this chapter, John connects the physical departure of the Savior with the spiritual coming of the Comforter.
The divine presence remains the same Person of the Godhead, though the way it is manifested changes.

1.     Warning about persecution (vv. 1–4)
The disciples will face hatred and persecution, but this does not mean that God has abandoned them: “The time is coming when anyone who kills you will think they are offering a service to God.” (v. 2)
Suffering is not an accident but part of God’s plan: “All this I have told you so that you will not fall away.” (v. 1) Suffering is not the sign of failure but of faithfulness; persecution does not cancel the divine promise, but is part of the missionary reality.

2.     The nature and work of the Holy Spirit (vv. 5–15)
The Lord told His disciples: “It is for your good that I am going away. Unless I go away, the Advocate will not come to you…” (v. 7) The Comforter would continue the Savior’s work both personally and globally. The Holy Spirit would come as the Paraclete to teach, remind, convict the world of sin, righteousness, and judgment, and glorify the Savior. The disciples were saddened because they would lose the Savior’s physical presence, despite gaining the spiritual presence of the Comforter: “Rather, you are filled with grief because I have said these things.” (v. 6)

3.     The transition from sorrow to joy (vv. 16–24)
“In a little while you will see Me no more, and then after a little while you will see Me.” (v. 16) This statement, which seems confusing at first, actually foretells a period of sorrow because of Jesus’ death, followed by complete joy because of His resurrection: “Very truly I tell you, you will weep and mourn while the world rejoices. You will grieve, but your grief will turn to joy.” (v. 20) The world would rejoice, believing it had defeated the Master through the cross, while the disciples would weep. Suffering, mockery, and the cross are not the end of the road, but merely the gateway to the eternal joy of the resurrection.

4.     Confidence in the midst of trials (vv. 25–33)
“In that day you will ask in My name. I am not saying that I will ask the Father on your behalf.” (v. 26) In John 16, the Lord prepares the disciples for His departure—His death, resurrection, and ascension. He promises the coming of the Holy Spirit in His place so that they would not be left alone. Therefore, “that day” refers to the moment when the Lord would rise and the Holy Spirit would be sent, inaugurating a new era in the believer’s relationship with God: “Until now you have not asked for anything in My name. Ask and you will receive, and your joy will be complete.” (v. 24)

Thus, “that day” symbolizes:
— The day of the Lord’s resurrection with all its implications
— The day when the Holy Spirit came upon the disciples at Pentecost

Believers can pray to the Father in the name of the Lord Jesus and receive answers and complete joy (vv. 23–24). Scripture proclaims both the warning, “In this world you will have trouble,” (v. 33b) and the promise, “But take heart! I have overcome the world.” (v. 33c) The world will bring trouble, but we must have courage: “Take heart.” (v. 33) Because the Lord hears the prayers of His people, the Church has a future.

Let us pray for trust in God and in His Word, and let us rely wholeheartedly on His eternal promises.