20 noiembrie

Joi, 20 noiembrie 2025, Faptele Apostolilor 26:1–32

Faptele 26 prezintă cea mai detaliată descriere a convertirii lui Pavel, explicată chiar de el însuși în fața regelui Agripa II, cu Festus de față. Spre deosebire de Festus, care este roman, Agripa II este iudeu, nepotul lui Irod cel Mare, fiind considerat expert în religia iudaică.

Apostolul este deja de doi ani în detenție, de pe vremea lui Felix. El își prezintă viața, convertirea și misiunea primită de la Domnul și este ultima ocazie în care își apără credința înainte să fie dus la Roma. Pavel combină cu măiestrie mărturie personală cu apologetică, teologie misionară și înfruntă autoritățile politice cu o demnitate impresionantă.

Ca orice intelectual care se respectă, Pavel folosește retorica clasică:

·      captatio benevolentiae – captivarea atenției (vers. 2–3),

·      naratio – povestirea convertirii (vers. 12–18),

·      argumentatio – (vers. 19–23),

·      peroratio – apel personal (vers. 27–29)

Filosofia dominantă pe scena greco-romană era influențată de stoicism și epicureism, curente care nu credeau într-o înviere reală; drept urmare, discursul lui Pavel devine provocator pentru Festus (vers. 24).

1.     Introducerea discursului – Respect, calm, caracter (vers. 1–3)

Pavel se apără cu bucurie (vers. 2), privind procesul ca pe o oportunitate să mărturisească Evanghelia. Nu se plânge, nu este disperat, nu lingușește, vorbește cu respect și recunoaște competența lui Agripa (vers. 3).

(a) Identitate: „Am trăit ca fariseu” (vers. 5).

(b) Nădejde: „Pentru nădejdea făgăduinței… sunt judecat” (vers. 6–7).

(c) Provocarea: „Vi se pare de necrezut că Dumnezeu înviază morții?” (vers. 8)

2.     Viața lui Pavel înainte de convertire (vers. 4–11)

(a) Pavel nu își ascunde trecutul, viața lui este cunoscută de toți iudeii (vers. 4–5).

(b) Persecuția: „Am aruncat în temniță pe mulți sfinți… îmi dădeam și eu votul împotriva lor… îi sileam să hulească” (vers. 10–11).

(c) Teofania: Lumină „mai mult decât strălucirea soarelui”, glas în limba evreiască: „Saule, Saule, de ce Mă prigonești?” (vers. 13–14).

(d) Auto-revelația lui Isus: „Eu sunt Isus, pe Care tu Îl prigonești” (vers. 15)

3.     Convertirea lui Pavel – Revelația lui Cristos (vers. 12–18)

(a) Călătorește spre Siria pentru a decuraja mișcarea creștinilor născuți din nou (vers. 12).

(b) Glasul Domnului îl constrânge: „Saule, Saule, pentru ce Mă prigonești?” (vers. 14)

(c) Responsabilitate personală: „Îți este greu să arunci înapoi cu piciorul într-un țepuș” (vers. 14).

Misiune încredințată (vers. 16–18):

·       „Te-am ales… ca slujitor și martor.”

·       „Te trimit la neamuri.”

4.     Ascultarea lui Pavel de chemarea cerească (vers. 19–23)

„N-am vrut să mă împotrivesc” (vers. 19).

(a) Proclamarea: „Pocăință… întoarcere la Dumnezeu… fapte vrednice de pocăință” (vers. 20).

(b) Motivul opoziției: „Pentru aceasta m-au prins iudeii… ca să mă omoare” (vers. 21).

(c) Pavel recunoaște că nu supraviețuia fără ajutorul lui Dumnezeu (vers. 22).

5.     Reacțiile lui Festus și Agripa (vers. 24–32)

(a) Festus îl întrerupe: „Pavele, ești nebun!” (vers. 24)

Precizarea lui Pavel: „Nu vorbesc cuvinte de nebunie… ci de adevăr” (vers. 24–25).

Agripa: „Curând mă îndupleci să mă fac creștin” (vers. 28).

(b) Verdictul moral vs. verdictul juridic:

Constatarea: „Omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte sau de lanțuri” (vers. 31).

Consecința: „Putea fi eliberat, dacă nu făcea apel la Cezar” (vers. 32).

Confirmă conflictul dintre lumea romană raționalistă și credința în înviere.

6.     Apelul către Agripa (vers. 26–27):

·       „Crezi tu în Prooroci, împărate Agripa? Știu că crezi.”

·       „Curând mă îndupleci să mă fac creștin?” (vers. 28)

Festus este simbolul omului secular, rațional, respingând supranaturalul. Agripa este simbolul omului religios, informat, dar neconvertit. Pavel este simbolul omului transformat, liber spiritual, deși în lanțuri. Evanghelia confruntă atât raționalismul lui Festus, cât și religia neconvertită a lui Agripa.

Să ne rugăm pentru mântuirea tuturor oamenilor.

Pastor Lugi Mițoi

Thursday, November 20, 2025, Acts 26:1–32

Acts 26 presents the most detailed description of Paul’s conversion, explained by Paul himself before King Agrippa II, with Festus present. Unlike Festus, who is Roman, Agrippa II is Jewish, the grandson of Herod the Great, and considered an expert in Jewish religion.

The apostle has already been in custody for two years, since the time of Felix. He presents his life, his conversion, and the mission he received from the Lord, and this is his final opportunity to defend his faith before being taken to Rome. Paul masterfully combines personal testimony with apologetics, missionary theology, and he confronts political authorities with remarkable dignity.

Like any educated intellectual, Paul uses classical rhetoric:

• captatio benevolentiae – securing the audience’s goodwill (vv. 2–3)
• naratio – recounting the conversion (vv. 12–18)
• argumentatio – (vv. 19–23)
• peroratio – personal appeal (vv. 27–29)

The dominant philosophy of the Greco-Roman world was influenced by Stoicism and Epicureanism—currents that did not believe in a real resurrection; therefore, Paul’s speech becomes provocative for Festus (v. 24).

1.     Introduction of the speech – Respect, calmness, character (vv. 1–3)

Paul defends himself with joy (v. 2), viewing the trial as an opportunity to testify to the Gospel. He does not complain, does not despair, does not flatter, but speaks respectfully and acknowledges Agrippa’s competence (v. 3).

(a) Identity: “I lived as a Pharisee” (v. 5).
(b) Hope: “It is because of the hope in the promise… that I am on trial” (vv. 6–7).
(c) Challenge: “Why should any of you consider it incredible that God raises the dead?” (v. 8)

2.     Paul’s life before conversion (vv. 4–11)

(a) Paul does not hide his past; his life is known by all the Jews (vv. 4–5).
(b) Persecution: “I put many of the Lord’s people in prison… I cast my vote against them… I tried to force them to blaspheme” (vv. 10–11).
(c) Theophany: A light “brighter than the sun,” a voice in the Hebrew language: “Saul, Saul, why do you persecute Me?” (vv. 13–14).
(d) Christ’s self-revelation: “I am Jesus, whom you are persecuting” (v. 15)

3.     Paul’s conversion – The revelation of Christ (vv. 12–18)

(a) He travels toward Syria to suppress the movement of born-again Christians (v. 12).
(b) The voice of the Lord confronts him: “Saul, Saul, why do you persecute Me?” (v. 14)
(c) Personal accountability: “It is hard for you to kick against the goads.” (v. 14)

Mission entrusted to him (vv. 16–18):

• “I have appointed you… as a servant and a witness.”
• “I am sending you to the Gentiles.”

4.     Paul’s obedience to the heavenly calling (vv. 19–23)

“I was not disobedient to the vision from heaven” (v. 19).

(a) Proclamation: “Repentance… turning to God… deeds consistent with repentance” (v. 20).
(b) Reason for opposition: “For this reason the Jews seized me… to kill me” (v. 21).
(c) Paul acknowledges that he could not have survived without God’s help (v. 22).

5.     The reactions of Festus and Agrippa (vv. 24–32)

(a) Festus interrupts him: “You are out of your mind, Paul!” (v. 24)
Paul’s clarification: “What I am saying is true and reasonable.” (vv. 24–25)
Agrippa: “Do you think that in such a short time you can persuade me to be a Christian?” (v. 28)

(b) Moral verdict vs. legal verdict:

Finding: “This man has done nothing deserving death or imprisonment.” (v. 31)
Consequence: “He could have been set free if he had not appealed to Caesar.” (v. 32)

It confirms the conflict between the rationalistic Roman worldview and the belief in resurrection.

6.     Appeal to Agrippa (vv. 26–27)

• “King Agrippa, do you believe the prophets? I know you do.”
• “Do you think that in such a short time you can persuade me to be a Christian?” (v. 28)

Festus represents the secular, rational man who rejects the supernatural. Agrippa represents the religious, informed man who remains unconverted. Paul represents the transformed man—spiritually free, though bound in chains. The Gospel confronts both Festus’s rationalism and Agrippa’s unconverted religiosity.

Let us pray for the salvation of all people.