20 decembrie

Vineri, 20 decembrie 2024, Isaia 33:1-24

Isaia este a 35-a carte a Bibliei și astăzi studiem capitolul 33. Capitolul 33 este ultimul din grupul celor șase capitole, 28-33, în care au fost rostite cele șase vaiuri ,,vai”. Aceste vaiuri exprimă judecata divină către țări sau grupuri de oameni care s-au răzvrătit împotriva voii lui Dumnezeu.

1.     Vai de Iuda și Israel – ,,Vai de cununa îngâmfată a bețivilor lui Efraim, de floarea veștejită, care este strălucirea podoabei sale, pe culmea văii mănoase a celor ce se îmbată!” (28:1)

2.     Vai de Ierusalim ca sediu politic și religios: ,,Vai de Ariel (Leul lui Dumnezeu), de Ariel, cetatea în care a tăbărât David! „Adăugați an la an și lăsați sărbătorile să-și facă ocolul lor!” (29:1)

3.     Vai de cei care trăiesc în păcat: ,,Vai de cei ce își ascund planurile dinaintea Domnului, care își fac faptele în întuneric și zic: „Cine ne vede și cine ne știe?” (29:15)

4.     Vai de cei care fac legăminte cu păgânii sperând că vor scăpa de nenorocirile care vin peste ei: ,,Vai”, zice Domnul, „de copiii răzvrătiți, care iau hotărâri fără Mine, fac legăminte care nu vin din Duhul Meu și îngrămădesc astfel păcat peste păcat!” (30:1)

5.     Vai de cei care fac alianțe cu popoare păgâne de frica războiului și neglijează ajutorul lui Dumnezeu: ,,Vai de cei ce se coboară în Egipt după ajutor, se bizuiesc pe cai și se încred în mulțimea carelor și în puterea călăreților, dar nu privesc spre Sfântul lui Israel și nu caută pe Domnul!” (31:1)

6.     Vai de cei care trăiesc în nelegiuire: ,,Vai de tine, pustiitorule, care totuși n-ai fost pustiit, care jefuiești, și n-ai fost jefuit încă! După ce vei sfârși de pustiit, vei fi pustiit și tu, după ce vei isprăvi de jefuit, vei fi jefuit și tu.” (33:1)

Capitolul 33 este împărțit în două secțiuni:

1.     Prima secțiune arată fermitatea judecății lui Dumnezeu împotriva celor care trăiesc în păcat (vers. 1-12).

Pustiitorul menționat în primul verset al capitolului 33 se referă la Imperiul Asirian. Jefuitorul/trădătorul reprezintă semințiile din nord care încercau să facă alianțe cu Egiptul pentru a fi protejați de incursiunile militare ale asirienilor. Este interesant că Isaia remarcă faptul că ,,pustiitorul” va ,,fi pustiit” și ,,jefuitorul/trădătorul” va ,,fi jefuit/trădat”. Apostolul Pavel reia acest principiu divin, subliniind faptul că orice om va avea parte de ce a făcut altora: ,,Nu vă înșelați: „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.” Ce seamănă omul, aceea va și secera.” (Galateni 6:7)

Pustiitorii și jefuitorii din primele două versete sunt așezați în contrast cu rămășița credincioasă care-L ascultă și Îl așteaptă pe Domnul (vers. 3-6). Această dureroasă polarizare a fost produsă de reacția diferită a celor două grupuri de evrei cu privire la acțiunea conducătorilor militari și a politicienilor care doreau să încheie alianțe militare cu Egiptul. Din nefericire, misiunea diplomatică a eșuat. Alianța cu Egiptul nu a funcționat și intenția de a realiza un legământ de pace cu Asiria sub angajamentul plătirii unui tribut nu s-a realizat: ,,Iată, vitejii strigă afară, solii păcii plâng cu amar. Drumurile sunt pustii; nimeni nu mai umblă pe drumuri. Asur a rupt legământul, disprețuiește cetățile, nu se uită la nimeni.” (vers. 7-8) Asur a fost prima capitală a imperiului Asirian, dar și numele zeului lor suprem. A fost localizat în nordul Irakului de astăzi pe malul vestic al râului Tigru. În anul 614 î.Cr. a fost cucerit de mezi.

2.     A doua parte descrie frumusețea binecuvântărilor divine peste cei răscumpărați (vers. 13-24).

Spre deosebire de pustiirea și trădarea care va veni peste pustiitori și trădători, profetul îi asigură pe cei sfinți că vor avea parte de milă și de viață: ,,Privește Sionul, cetatea sărbătorilor noastre! Ochii tăi vor vedea Ierusalimul ca locuință liniștită, ca un cort care nu va mai fi mutat, ai cărui țăruși nu vor mai fi scoși niciodată și ale cărui funii nu vor mai fi dezlegate. Da, acolo cu adevărat Domnul este minunat pentru noi: El ne ține loc de râuri, de pâraie late, unde totuși nu pătrund corăbii cu lopeți și nu trece niciun vas puternic.” (vers. 20-21) Asiria se putea lăuda cu Tigru, Egiptul cu Nilul, Babilonul cu Eufratul, însă Ierusalimul nu avea ieșire la mare, fiind o cetate așezată pe înălțimi. Adevăratul aliat al poporului sfânt este Dumnezeu, iar jurământul veșnic este doar cel încheiat cu Cel Preaînalt.

Să ne rugăm pentru puterea de a trăi în sfințenie și pentru capacitatea de a avea încredere în promisiunile lui Dumnezeu, care sunt veșnice.

Pastor Luigi Mițoi

Friday, December 20, 2024 – Isaiah 33:1-24

Isaiah is the 35th book of the Bible, and today we are studying chapter 33. Chapter 33 is the last in the group of six chapters, 28-33, in which the six woes are pronounced. These woes express divine judgment toward nations or groups of people who have rebelled against God's will.

1.     Woe to Judah and Israel – “Woe to the crown of pride, to the drunkards of Ephraim, whose glorious beauty is a fading flower, which is at the head of the verdant valleys of those who are overcome with wine!” (28:1)

2.     Woe to Jerusalem as the political and religious center – “Woe to Ariel, to Ariel, the city where David dwelt! Add year to year; let feasts come around.” (29:1)

3.     Woe to those who live in sin – “Woe to those who seek deep to hide their counsel far from the Lord, and their works are in the dark; they say, 'Who sees us?' and, 'Who knows us?'” (29:15)

4.     Woe to those who make covenants with pagans, hoping to escape calamities – “Woe to the rebellious children,” says the Lord, “Who take counsel, but not of Me, and who devise plans, but not of My Spirit, that they may add sin to sin.” (30:1)

5.     Woe to those who make alliances with pagan nations out of fear of war, neglecting God's help – “Woe to those who go down to Egypt for help and rely on horses, who trust in chariots because they are many, and in horsemen because they are very strong, but who do not look to the Holy One of Israel, nor seek the Lord!” (31:1)

6.     Woe to those who live in iniquity – “Woe to you who plunder, though you have not been plundered; and you who deal treacherously, though they have not dealt treacherously with you! When you cease plundering, you will be plundered; when you make an end of dealing treacherously, they will deal treacherously with you.” (33:1)

Chapter 33 is divided into two sections:

1.     The first section demonstrates God's firm judgment against those living in sin (verses 1-12).

The plunderer mentioned in the first verse of chapter 33 refers to the Assyrian Empire. The treacherous one represents the northern tribes attempting to make alliances with Egypt for protection against Assyrian military incursions. Interestingly, Isaiah notes that “the plunderer will be plundered” and “the treacherous one will be betrayed.” The Apostle Paul echoes this divine principle, emphasizing that everyone will reap what they have sown: “Do not be deceived: God cannot be mocked. A man reaps what he sows.” (Galatians 6:7)

The plunderers and treacherous ones in the first two verses are contrasted with the faithful remnant who listen to and wait upon the Lord (verses 3-6). This painful polarization arose from the differing reactions of two groups of Jews regarding the actions of military leaders and politicians who sought to make military alliances with Egypt. Unfortunately, the diplomatic mission failed. The alliance with Egypt did not work, and the attempt to establish a peace covenant with Assyria through the commitment of tribute payments was not realized:

“Surely their valiant ones shall cry outside, the ambassadors of peace shall weep bitterly. The highways lie waste, the wayfaring man ceases. He has broken the covenant, He has despised the cities, He regards no man.” (verses 7-8)

Assur was the first capital of the Assyrian Empire, as well as the name of their supreme god. It was located in northern part of modern-day Iraq, on the western bank of the Tigris River. In 614 B.C., it was conquered by the Medes.

2.     The second section describes the beauty of divine blessings upon the redeemed (verses 13-24).

In contrast to the desolation and betrayal that will come upon the plunderers and traitors, the prophet assures the holy ones that they will experience mercy and life:

“Look upon Zion, the city of our appointed feasts; your eyes will see Jerusalem, a quiet home, a tabernacle that will not be taken down; not one of its stakes will ever be removed, nor will any of its cords be broken. But there the majestic Lord will be for us a place of broad rivers and streams, in which no galley with oars will sail, nor majestic ships pass by.” (verses 20-21)

Assyria could boast of the Tigris, Egypt of the Nile, and Babylon of the Euphrates, but Jerusalem had no sea access, as it was a city on high ground. The true ally of the holy people is God, and the eternal covenant is only the one made with the Most High.

Let us pray for the strength to live in holiness and the ability to trust in God's eternal promises.