2 octombrie

Joi, 2 octombrie 2025. Luca 22:1-71

Luca 22 este unul dintre cele mai dramatice capitole pentru că surprinde pătimirile Mântuitorului din viața Sa publică. În acest pasaj se împletesc trădarea, instituirea Cinei Domnului, rugăciunea din Ghetsimani, arestarea și începutul procesului Său. Liderii religioși (preoții, cărturarii și saducheii) complotau împotriva lui Isus, deoarece mesajul și autoritatea Lui le amenințau puterea.

Toate aceste etape se constituie în secțiuni ale capitolului 22:

1.     Conspirația împotriva lui Isus și trădarea lui Iuda (vers. 1-6)

„Praznicul Azimilor, numit Paștele, se apropia.” (vers. 1) Cine ar fi crezut că în ajunul celei mai mari sărbători evreiești, liderii religioși ai națiunii „căutau cum să-L omoare” pe Isus (vers. 2)?

Satan intră în Iuda, care se învoiește să-L vândă pentru bani. Trădarea vine din interior, iar răul se manifestă chiar în cercul intim.

2.     Pregătirea și instituirea Cinei Domnului (vers. 7-23)

Ucenicii întreabă: „Unde vrei să-Ți pregătim Paștele?” (vers. 9) Domnul le dă instrucțiuni precise, demonstrându-Și omnisciența (vers. 10-12): „Am dorit mult să mănânc Paștele acesta cu voi” (v. 15).

În contrast, Mântuitorul anunță trădarea lui Iuda (vers. 21-23). Domnul precizează că scopul Cinei Domnului este „…spre pomenirea Mea” (vers. 19).

Isus redefinește pâinea și vinul ca simboluri ale trupului și sângelui Său (vers. 19-20).

3.     Disputa despre întâietate și modelul slujirii (vers. 24-30)

Ucenicii se ceartă „cine să fie cel mai mare” (vers. 24). Domnul răstoarnă logica puterii: „Cel mai mare dintre voi să fie ca cel mai tânăr” (vers. 26). El îi învață că adevărata măreție constă în slujirea altora: „Eu totuși sunt în mijlocul vostru ca cel ce slujește la masă.” (vers. 27)

4.     Avertizarea lui Petru și pregătirea pentru încercare (vers. 31-38)

„Domnul a zis: «Simone, Simone, Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul.»” (vers. 31) Mântuitorul îl asigură pe Petru că Se va ruga pentru el să nu-și piardă credința (vers. 32).

Petru se angajează să fie loial, însă Isus îi prezice lepădarea (vers. 34). Este impresionant că Domnul cunoaște slăbiciunile noastre și totuși mijlocește pentru noi.

Tensiunea dintre versetele 35 și 36 este explicată de prezența sau absența Domnului. El le-a purtat de grijă până acum (vers. 35), însă de acum este timpul să se pregătească pentru persecuție (vers. 36).

5.     Rugăciunea din Ghetsimani (vers. 39-46)

Isus Se retrage pentru rugăciune: „Tată, dacă voiești, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuși, facă-se voia Ta” (vers. 42). Un înger vine și-L întărește (vers. 42), însă ucenicii dorm din pricina întristării (vers. 45).

Tensiunea capătă intensitate dramatică și Domnul Se roagă în Ghetsimani: „Tată, de voiești, depărtează de la Mine paharul acesta. Totuși facă-se nu voia Mea, ci a Ta.” (vers. 42). Ascultarea față de voia lui Dumnezeu este supremă, indiferent de prețul plătit.

6.     Arestarea lui Isus și lepădarea lui Petru (vers. 47-62)

Iuda pervertește mesajul sărutului, folosindu-l ca semn al trădării (vers. 47-48). Trimișii conducătorilor religioși Îl arestează pe Domnul, iar Petru, încercând să-L scape, taie cu sabia urechea unuia dintre ei (vers. 50-51).

Isus acceptă arestarea, înțelegând că procesul pătimirii a ajuns la acest punct: „Acesta este ceasul vostru și puterea întunericului” (vers. 53).

În curtea Marelui Preot, în noaptea în care Domnul a fost arestat, Petru se leapădă de trei ori, exact cum fusese profețit, apoi cântă cocoșul (vers. 60): „Domnul S-a întors și S-a uitat țintă la Petru. Și Petru și-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Domnul: «Înainte ca să cânte cocoșul, te vei lepăda de Mine de trei ori.»” (vers. 61).

Biblia precizează că, după ce a cântat cocoșul, Petru și-a amintit de avertizarea Mântuitorului, „a ieșit afară și a plâns cu amar.” (vers. 62)

7.     Batjocorirea și judecata înaintea Sinedriului (vers. 63-71)

În fața Sinedriului, Domnul confirmă identitatea Sa mesianică: „De acum Fiul Omului va ședea la dreapta puterii lui Dumnezeu” (vers. 69). Soldații Îl batjocoresc și-L bat (vers. 63-65), iar conducătorii religioși Îl acuză de blasfemie (vers. 71).

După ce Isus a fost arestat în grădina Ghetsimani, El a fost dus în casa Marelui Preot. În timp ce Petru se lepăda afară, Domnul era înăuntru, supus batjocurilor și interogatoriului: „Oamenii care păzeau pe Isus Îl batjocoreau și-L băteau.” (vers. 63)

Când s-a făcut ziua, bătrânii poporului, preoții cei mai de seamă și cărturarii s-au adunat la Sinedriu și L-au întrebat: „Ești Tu Hristosul?” El a răspuns: „Voi ziceți că sunt.” Ei au considerat acest răspuns ca fiind blasfemie și L-au condamnat la moarte.

Să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru prețul mântuirii și să ne rugăm pentru o viață sfântă și roditoare.

Pastor Luigi Mițoi

Thursday, October 2, 2025. Luke 22:1-71

Luke 22 is one of the most dramatic chapters because it presents the sufferings of the Savior in His public ministry. In this passage, betrayal, the institution of the Lord’s Supper, the prayer in Gethsemane, His arrest, and the beginning of His trial are interwoven. The religious leaders (priests, scribes, and Sadducees) conspired against Jesus, because His message and authority threatened their power.

All these stages form the sections of chapter 22:

1.     The conspiracy against Jesus and Judas’ betrayal (vv. 1-6)

“Now the Festival of Unleavened Bread, called the Passover, was approaching” (v. 1). Who would have thought that on the eve of the greatest Jewish feast, the religious leaders of the nation “were looking for a way to get rid of Jesus” (v. 2)?

Satan entered Judas, who agreed to betray Him for money. Betrayal came from within, and evil manifested even in the inner circle.

2.     The preparation and institution of the Lord’s Supper (vv. 7-23)

The disciples asked: “Where do you want us to prepare for it?” (v. 9). The Lord gave them precise instructions, showing His omniscience (vv. 10-12): “I have eagerly desired to eat this Passover with you before I suffer” (v. 15).

In contrast, the Savior announced Judas’ betrayal (vv. 21-23). The Lord stated that the purpose of the Lord’s Supper is “…in remembrance of me” (v. 19).

Jesus redefined the bread and wine as symbols of His body and His blood (vv. 19-20).

3.     The dispute about greatness and the model of service (vv. 24-30)

The disciples argued “as to which of them was considered to be greatest” (v. 24). The Lord overturned the logic of power: “The greatest among you should be like the youngest” (v. 26). He taught them that true greatness is found in serving others: “But I am among you as one who serves” (v. 27).

4.     Peter’s denial foretold and preparation for trial (vv. 31-38)

“Simon, Simon, Satan has asked to sift all of you as wheat” (v. 31). The Savior assured Peter that He would pray for him so that his faith would not fail (v. 32).

Peter pledged loyalty, but Jesus predicted his denial (v. 34). It is striking that the Lord knows our weaknesses and yet intercedes for us.

The tension between verses 35 and 36 is explained by the Lord’s presence or absence. He had cared for them until now (v. 35), but now it was time for them to prepare for persecution (v. 36).

5.     The prayer in Gethsemane (vv. 39-46)

Jesus withdrew to pray: “Father, if you are willing, take this cup from me; yet not my will, but yours be done” (v. 42). An angel appeared and strengthened Him (v. 42), but the disciples fell asleep, exhausted from sorrow (v. 45).

The tension reached dramatic intensity as the Lord prayed in Gethsemane: “Father, if you are willing, take this cup from me; yet not my will, but yours be done” (v. 42). Obedience to God’s will is supreme, no matter the price.

6.     Jesus’ arrest and Peter’s denial (vv. 47-62)

Judas twisted the meaning of the kiss, using it as a sign of betrayal (vv. 47-48). The emissaries of the religious leaders arrested the Lord, while Peter, trying to defend Him, cut off the ear of one of them (vv. 50-51).

Jesus accepted arrest, knowing the path of suffering had reached this point: “But this is your hour—when darkness reigns” (v. 53).

In the courtyard of the high priest, on the night when the Lord was arrested, Peter denied Him three times, just as foretold, and then the rooster crowed (v. 60): “The Lord turned and looked straight at Peter. Then Peter remembered the word the Lord had spoken to him: ‘Before the rooster crows today, you will disown me three times.’” (v. 61).

The Bible records that, after the rooster crowed, Peter remembered the Lord’s warning and “he went outside and wept bitterly” (v. 62).

7.     Mockery and trial before the Sanhedrin (vv. 63-71)

Before the Sanhedrin, the Lord confirmed His messianic identity: “But from now on, the Son of Man will be seated at the right hand of the mighty God” (v. 69). The soldiers mocked and beat Him (vv. 63-65), while the religious leaders accused Him of blasphemy (v. 71).

After being arrested in the garden of Gethsemane, Jesus was taken to the house of the high priest. While Peter was denying Him outside, the Lord was inside, subjected to mockery and interrogation: “The men who were guarding Jesus began mocking and beating him” (v. 63).

When day came, the elders of the people, the chief priests, and the teachers of the law met together, and they asked Him: “Are you then the Son of God?” He replied: “You say that I am.” They considered this blasphemy and condemned Him to death.

Let us thank God for the price of our salvation and pray for a holy and fruitful life.