19 septembrie

Vineri, 19 septembrie 2025, Luca 9:1-62

În acest capitol, Mântuitorul pleacă din Galileea spre Ierusalim. Ucenicii încep să se maturizeze și să înțeleagă identitatea și misiunea Domnului Isus. Pentru că evreii așteptau un Mesia care să-i elibereze de sub dominația romană, respingeau din start ideea unui Mesia care suferă (Isaia 53).

Iată dar ideile principale ale capitolului 9:

1.     Trimiterea celor 12 (vers. 1-6) „Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat putere şi stăpânire peste toţi dracii şi să vindece bolile.” (vers. 1) Ucenicii sunt trimiși să predice și să vindece, fără resurse materiale, lucrul acesta demonstrând dependența lor de Dumnezeu și ospitalitatea oamenilor (vers. 3). Încrederea în Dumnezeu este esențială pentru misiune.

2.     Confuzia lui Irod despre identitatea lui Isus (vers. 7-9) „Cârmuitorul Irod a auzit vorbindu-se despre toate lucrurile săvârşite de Isus şi stătea în cumpănă, neştiind ce să creadă…” (vers. 7) Unii spuneau că Isus este Ioan Botezătorul, Ilie sau alt profet.

3.     Hrănirea celor cinci mii de oameni flămânzi (vers. 10-17) „Fiindcă ziua se pleca spre seară, cei doisprezece s-au apropiat şi I-au zis: ‘Dă drumul noroadelor, ca să se ducă în satele şi cătunele de primprejur să găzduiască şi să-şi caute de ale mâncării, pentru că aici suntem într-un loc pustiu.’” (vers. 12) Mântuitorul face o minune și înmulțește cele cinci pâini și doi pești. Deși erau 5000 de bărbați fără femei și copii, s-au săturat cu toții și s-au strâns 12 coșuri de firimituri (vers. 17). Aceasta este o prefigurare a Cinei Domnului, rămânând o lecție despre compasiune și încredere.

4.     Mărturisirea lui Petru și prima vestire a pătimirii (vers. 18-22)  Când Domnul îi întreabă pe ucenici cine cred ei că este El, Petru răspunde: „Tu ești Hristosul lui Dumnezeu” (vers. 20). Petru recunoaște identitatea mesianică a Mântuitorului, înțelege că va suferi, va fi respins, ucis, însă va învia (vers. 22).

5.     Ucenicia și lepădarea de sine (vers. 23-27) „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea…” (vers. 23). Urmarea lui Hristos cere renunțare la sine și disponibilitate pentru jertfă. „Căci de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, se va ruşina şi Fiul omului de el, când va veni în slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri.” (vers. 26)

6.     Schimbarea la Față (vers. 28-36) Ucenicii sunt uimiți fiind martori la schimbarea Domnului la față alături de Moise și Ilie, în fața lui Iacov, Petru și Ioan. Glasul Tatălui din ceruri se aude spunând: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, de El să ascultați!” (vers. 35) Identitatea divină a Domnului Isus este confirmată direct de Dumnezeu.

7.     Minunea vindecării copilului posedat (vers. 37-45) Slava experimentată pe munte este așezată într-un contrast evident cu neputința ucenicilor la poalele muntelui. Ucenicii nu reușesc să vindece copilul posedat, însă Domnul intervine și îl vindecă (vers. 42). Domnul le reamintește de patima Sa: „Voi ascultaţi bine ce vă spun: Fiul omului va fi dat în mâinile oamenilor!” (vers. 44)

8.     Învățături despre smerenie și slujire (vers. 46-50) Domnul le explică faptul că cine vrea să fie cel mai mare trebuie să fie asemenea unui copil (vers. 48).

9.     Hotărârea lui Isus de a merge la Ierusalim și episodul cu samaritenii (vers. 51-62) „Și-a îndreptat fața hotărât să meargă la Ierusalim” (vers. 51). Pentru că samaritenii nu au acceptat să-i găzduiască pe Domnul Isus și pe ucenici, aceștia au propus să ceară foc din cer și să-i omoare. Isus i-a mustrat spunându-le: „…Nu ştiţi de ce duh sunteţi însufleţiţi!” (vers. 55) Domnul îi cheamă la ucenicie radicală, fără amânare și fără compromis: „Isus S-a întors spre ei, i-a certat şi le-a zis: ‘Nu ştiţi de ce duh sunteţi însufleţiţi!’” (vers. 62)

Toate aceste episoade prezintă manifestarea puterii Domnului Isus și limitele omenești. Să ne rugăm Domnului pentru încredere, consacrare și sfințenie.

Pastor Luigi Mițoi

Friday, September 19, 2025, Luke 9:1-62

In this chapter, the Savior leaves Galilee for Jerusalem. The disciples begin to mature and to understand the identity and mission of the Lord Jesus. Because the Jews were expecting a Messiah who would deliver them from Roman rule, they immediately rejected the idea of a suffering Messiah (Isaiah 53).

Here then are the main ideas of chapter 9:

1.     The sending of the Twelve (vv. 1–6) “When Jesus had called the Twelve together, he gave them power and authority to drive out all demons and to cure diseases.” (v. 1) The disciples are sent to preach and to heal, without material resources, demonstrating their dependence on God and the hospitality of others (v. 3). Trust in God is essential for mission.

2.     Herod’s confusion about the identity of Jesus (vv. 7–9) “Now Herod the tetrarch heard about all that was going on. And he was perplexed, because some were saying that John had been raised from the dead…” (v. 7) Some said Jesus was John the Baptist, Elijah, or another prophet.

3.     The feeding of the five thousand (vv. 10–17) “Late in the afternoon the Twelve came to him and said, ‘Send the crowd away so they can go to the surrounding villages and countryside and find food and lodging, because we are in a remote place here.’” (v. 12) The Savior performs a miracle and multiplies the five loaves and two fish. Though there were 5,000 men, not counting women and children, they all ate and were satisfied, and twelve baskets of leftovers were gathered (v. 17). This is a foreshadowing of the Lord’s Supper and a lesson in compassion and trust.

4.     Peter’s confession and the first prediction of the passion (vv. 18–22) When the Lord asks the disciples who they think He is, Peter replies: “God’s Messiah.” (v. 20) Peter recognizes the messianic identity of the Savior and understands that He will suffer, be rejected, killed, but rise again (v. 22).

5.     Discipleship and self-denial (vv. 23–27) “Whoever wants to be my disciple must deny themselves and take up their cross daily and follow me.” (v. 23) Following Christ requires self-renunciation and willingness to sacrifice. “Whoever is ashamed of me and my words, the Son of Man will be ashamed of them when he comes in his glory and in the glory of the Father and of the holy angels.” (v. 26)

6.     The Transfiguration (vv. 28–36) The disciples are amazed as they witness the transfiguration of the Lord alongside Moses and Elijah, in the presence of Peter, James, and John. The Father’s voice from heaven is heard saying: “This is my Son, whom I have chosen; listen to him.” (v. 35) The divine identity of the Lord Jesus is directly confirmed by God.

7.     The healing of the demon-possessed boy (vv. 37–45) The glory experienced on the mountain is contrasted with the disciples’ powerlessness at its foot. They are unable to heal the boy, but the Lord intervenes and heals him (v. 42). The Lord reminds them again of His passion: “Listen carefully to what I am about to tell you: The Son of Man is going to be delivered into the hands of men.” (v. 44)

8.     Teachings about humility and service (vv. 46–50) The Lord explains that whoever wants to be the greatest must be like a little child (v. 48).

9.     Jesus’ determination to go to Jerusalem and the episode with the Samaritans (vv. 51–62) “As the time approached for him to be taken up to heaven, Jesus resolutely set out for Jerusalem.” (v. 51) Because the Samaritans would not welcome Jesus and the disciples, the disciples suggested calling down fire from heaven to destroy them. But Jesus rebuked them, saying: “You do not know what spirit you are of.” (v. 55) The Lord calls them to radical discipleship, without delay and without compromise: “Jesus replied, ‘No one who puts a hand to the plow and looks back is fit for service in the kingdom of God.’” (v. 62)

All these episodes present the manifestation of the power of the Lord Jesus and human limitations. Let us pray to the Lord for trust, consecration, and holiness.