19 octombrie

Duminică, 19 octombrie 2025, Ioan 15:1-27

Ioan 15 arată o parte a discursului rostit de Mântuitorul în noaptea trădării, în care este prezentată și metafora viei și mlădițelor – imaginea dintre Hristos și credincioși.

1.     Isus – adevărata Vie, Tatăl – Vierul (vers. 1-8)

Viața spirituală autentică vine din relația continuă cu Domnul Isus. Ucenicii nu sunt autosuficienți; rodirea depinde de rămânerea în El.

„Eu sunt adevărata Vie, și Tatăl Meu este Vierul.” (vers. 1)
„Despărțiți de Mine, nu puteți face nimic.” (vers. 5)

În Vechiul Testament, Israel era descris ca „via Domnului” (Isaia 5:1-7; Ieremia 2:21), dar o vie care nu a adus roadă. Mântuitorul se prezintă ca „adevărata Vie” — împlinirea și înlocuirea simbolului național cu o realitate spirituală. Prezența rodului este condiția rămânerii în Hristos: „Pe orice mlădiță care este în Mine și nu aduce rod, El o taie…” (vers. 2). Ucenicii vor fi curând fără Învățătorul lor fizic, iar El îi pregătește pentru o viață de rodire prin Duhul Sfânt, dar și de persecuție.

2.     Porunca iubirii reciproce (vers. 9–17)

Biserica este o comunitate de mlădițe conectate la Hristos, chemate la iubire și rodire. Dragostea jertfitoare este semnul uceniciei autentice: „Rămâneți în dragostea Mea.” (vers. 9) Dragostea ca model divin: „cum v-am iubit Eu” (vers. 12); „Aceasta este porunca Mea: să vă iubiți unii pe alții…” (vers. 12)

Nu e suficient să-L cunoaștem doar doctrinar pe Isus — trebuie să „rămânem” în El, să iubim ca El și să fim pregătiți să suferim pentru adevăr, pentru că din această relație curge viața adevărată și rodul care rămâne.

3.     Antagonismul lumii — ură și persecuție (vers. 18–27)

Ucenicii trebuie să se aștepte la opoziție, dar nu vor fi singuri: „Dacă vă urăște lumea, știți că pe Mine M-a urât înaintea voastră.” (vers. 18)

La iubirea creștină, lumea răspunde cu ură. De ce? Lumea urăște lumina ca să nu i se vadă faptele de rușine și îi va urî pe creștinii născuți din nou pentru că au părăsit valorile ei. Opoziția și ura lumii nu sunt semne ale faptului că ne-a abandonat Dumnezeu; dimpotrivă, sunt semne care dovedesc că nu suntem din lume și lumea urăște ce nu este al ei.

Să ne rugăm lui Dumnezeu să avem dragoste pentru oameni. Dragostea nu este doar emoție, este acțiune concretă — slujire, iertare, responsabilitate și sacrificiu.

Pastor Luigi Mițoi

Sunday, October 19, 2025 – John 15:1–27

John 15 presents part of the discourse spoken by the Savior on the night of His betrayal, in which He introduces the metaphor of the vine and the branches — the image of the relationship between Christ and believers.

1.     Jesus – the True Vine, the Father – the Gardener (vv. 1–8)

Authentic spiritual life comes from a continuous relationship with the Lord Jesus. The disciples are not self-sufficient; fruitfulness depends on remaining in Him.

“I am the true vine, and my Father is the gardener.” (v. 1)
“Apart from me you can do nothing.” (v. 5)

In the Old Testament, Israel was described as “the vineyard of the Lord” (Isaiah 5:1–7; Jeremiah 2:21), but it was a vineyard that bore no fruit. The Savior presents Himself as “the true vine”—the fulfillment and replacement of the national symbol with a spiritual reality. The presence of fruit is the condition of remaining in Christ: “He cuts off every branch in me that bears no fruit…” (v. 2). The disciples would soon be without their physical Master, and He prepares them for a life of fruitfulness through the Holy Spirit—but also for persecution.

2.     The Command of Mutual Love (vv. 9–17)

The Church is a community of branches connected to Christ, called to love and bear fruit. Sacrificial love is the mark of true discipleship: “Remain in my love.” (v. 9)
Love as the divine model: “as I have loved you” (v. 12); “My command is this: Love each other…” (v. 12)

It is not enough to know Jesus only doctrinally—we must “remain” in Him, love as He loved, and be ready to suffer for the truth, for from this relationship flows the true life and the fruit that endures.

3.     The World’s Antagonism — Hatred and Persecution (vv. 18–27)

The disciples should expect opposition, but they will not be alone: “If the world hates you, keep in mind that it hated me first.” (v. 18)

To Christian love, the world responds with hatred. Why? The world hates the light so that its evil deeds will not be exposed, and it will hate born-again Christians because they have left its values behind. Opposition and hatred from the world are not signs that God has abandoned us; on the contrary, they are signs proving that we are not of the world, and the world hates what does not belong to it.

Let us pray to God to have love for people. Love is not merely emotion—it is concrete action: service, forgiveness, responsibility, and sacrifice.