19 decembrie

Vineri, 19 decembrie 2025, 1 Corinteni 11:1–33

În capitolul 11, Pavel trece de la problemele legate de libertatea creștină și idolatrie (cap. 8–10) la aspecte care țin de închinarea publică și ordinea în biserică. El descrie modul în care Se manifestă Dumnezeu în adunare, atât prin atitudine, cât și prin practici de cult.

Biserica din Corint era marcată de dezordine și lipsă de respect față de rânduielile divine, iar Pavel oferă îndrumări pentru a păstra unitatea și reverența:

(a) Ordinea și rolurile în închinare – acoperirea capului și respectarea ordinii stabilite de Dumnezeu (vers. 2–16).

(b) Cina Domnului – corectarea abuzurilor și sublinierea semnificației ei (vers. 17–34).

Ambele secțiuni accentuează faptul că închinarea autentică trebuie să reflecte ordinea lui Dumnezeu, dragostea față de Biserică și respectul față de semnificațiile spirituale.

1. Urmarea exemplului apostolic și păstrarea rânduielilor (vers. 1–2)

Viața spirituală implică imitarea unor modele spirituale și respectarea rânduielilor sănătoase. Pavel se prezintă bisericii din Corint ca model, nu ca scop: „Călcați pe urmele mele, întrucât și eu calc pe urmele lui Cristos.” (vers. 1)

Apostolul așază rânduieli care păstrează și promovează ordinea: „Țineți învățăturile așa cum vi le-am dat.” (vers. 2)

2. Principiul autorității și al cinstirii în închinare (vers. 3–6)

Dumnezeu a rânduit o ordine a autorității care trebuie respectată în închinare: „Capul oricărui bărbat este Hristos; capul femeii este bărbatul; capul lui Hristos este Dumnezeu.” (vers. 3)

„Orice bărbat care se roagă sau prorocește cu capul acoperit își necinstește capul său.” (vers. 4)

„Dimpotrivă, orice femeie care se roagă sau prorocește cu capul dezvelit își necinstește capul.” (vers. 5)

3. Argumente teologice și naturale pentru ordine (vers. 7–12)

Ordinea în închinare reflectă creația și relația de reciprocitate dintre bărbat și femeie. Omul reflectă gloria lui Dumnezeu: „Bărbatul… este chipul și slava lui Dumnezeu.” (vers. 7)
Femeia reflectă complementaritatea creației: „Femeia este slava bărbatului.” (vers. 7)

Originea creației: „Bărbatul nu este din femeie, ci femeia din bărbat.” (vers. 8)

Reciprocitate în Domnul: „Totuși, în Domnul, femeia nu este fără bărbat, nici bărbatul fără femeie.” (vers. 11)

4. Considerente practice, culturale și spirituale (vers. 13–16)

Biserica trebuie să țină cont de mărturia publică și de practicile comune.

Discernământ comunitar: „Judecați voi singuri.” (vers. 13)

Apel la „firea lucrurilor”: „Natura însăși nu vă învață?” (vers. 14)

5. Abuzurile din cadrul Cinei Domnului (vers. 17–22)

Dezbinarea și egoismul golesc Cina Domnului de semnificație.

Părtășia bisericii era toxică: „vă adunați laolaltă… ca să vă faceți mai răi.” (vers. 17)

Spirit de partide: „Sunt dezbinări între voi.” (vers. 18)

Lipsa dragostei frățești: „Unul este flămând, iar altul este beat.” (vers. 21)

Cina Domnului nu este o masă obișnuită, ci o proclamare a unității în Cristos.

6. Instituirea Cinei Domnului și semnificația ei (vers. 23–26)

Cina Domnului este o rânduială comemorativă și proclamativă, instituită de Cristos.

Originea divină a rânduielii: „Am primit de la Domnul ce v-am învățat.” (vers. 23)

Semnificația pâinii și a paharului: „Acesta este trupul Meu.” (vers. 24)

„Acest pahar este legământul cel nou.” (vers. 25)

Dimensiunea escatologică: „Vestiți moartea Domnului până va veni El.” (vers. 26)

7. Cercetarea de sine și disciplina divină (vers. 27–32)

Participarea fără discernământ și cercetare personală aduce consecințe spirituale serioase.

Autoexaminare și responsabilitate personală: „Fiecare să se cerceteze pe sine.” (vers. 28)

Participarea nevrednică atrage judecata: „Cine mănâncă și bea… fără să deosebească trupul.” (vers. 29)

Disciplina corectivă a harului: „Suntem pedepsiți de Domnul ca să nu fim osândiți.” (vers. 32)

8. Ordine și grijă în adunare (vers. 33–34)

Închinarea trebuie să reflecte grija reciprocă și respect față de rânduiala divină.

Respect frățesc reciproc: „Așteptați-vă unii pe alții.” (vers. 33)

Separarea nevoilor personale de închinarea publică: „Dacă este cuiva foame, să mănânce acasă.” (vers. 34)

Ordinea în biserică protejează sacralitatea închinării Bisericii.

Să ne rugăm lui Dumnezeu pentru discernământ, unitate, reverență și sacralitatea Cinei Domnului.

Pastor Luigi Mițoi

Friday, December 19, 2025, 1 Corinthians 11:1–33

In chapter 11, Paul moves from issues related to Christian freedom and idolatry (chs. 8–10) to matters concerning public worship and order in the church. He describes how God is manifested in the assembly, both through attitude and through worship practices.

The church in Corinth was marked by disorder and a lack of respect for divine ordinances, and Paul offers guidance to preserve unity and reverence:

(a) Order and roles in worship – head coverings and respect for the order established by God (vv. 2–16).

(b) The Lord’s Supper – correcting abuses and emphasizing its significance (vv. 17–34).

Both sections emphasize that authentic worship must reflect God’s order, love for the Church, and respect for spiritual meaning.

1. Following the apostolic example and preserving the ordinances (vv. 1–2)

Spiritual life involves imitating godly models and respecting sound practices. Paul presents himself to the Corinthian church as a model, not as the goal:
“Follow my example, as I follow the example of Christ.” (v. 1)

The apostle establishes traditions that preserve and promote order:
“I praise you for remembering me in everything and for holding to the traditions just as I passed them on to you.” (v. 2)

2. The principle of authority and honor in worship (vv. 3–6)

God has established an order of authority that must be respected in worship:
“But I want you to realize that the head of every man is Christ, and the head of the woman is man, and the head of Christ is God.” (v. 3)

“Every man who prays or prophesies with his head covered dishonors his head.” (v. 4)

“But every woman who prays or prophesies with her head uncovered dishonors her head.” (v. 5)

3. Theological and natural arguments for order (vv. 7–12)

Order in worship reflects creation and the reciprocal relationship between man and woman. Man reflects God’s glory:
“A man ought not to cover his head, since he is the image and glory of God.” (v. 7)

Woman reflects the complementary nature of creation:
“But woman is the glory of man.” (v. 7)

The origin of creation:
“For man did not come from woman, but woman from man.” (v. 8)

Reciprocity in the Lord:
“Nevertheless, in the Lord woman is not independent of man, nor is man independent of woman.” (v. 11)

4. Practical, cultural, and spiritual considerations (vv. 13–16)

The church must take into account public testimony and commonly accepted practices.

Community discernment:
“Judge for yourselves.” (v. 13)

Appeal to nature:
“Does not the very nature of things teach you…?” (v. 14)

5. Abuses related to the Lord’s Supper (vv. 17–22)

Division and selfishness empty the Lord’s Supper of its meaning.

The fellowship of the church had become harmful:
“When you come together, it is not for the better but for the worse.” (v. 17)

Party spirit:
“I hear that when you come together as a church, there are divisions among you.” (v. 18)

Lack of brotherly love:
“One remains hungry, another gets drunk.” (v. 21)

The Lord’s Supper is not an ordinary meal, but a proclamation of unity in Christ.

6. The institution of the Lord’s Supper and its significance (vv. 23–26)

The Lord’s Supper is a commemorative and proclamatory ordinance instituted by Christ.

Its divine origin:
“For I received from the Lord what I also passed on to you.” (v. 23)

The meaning of the bread and the cup:
“This is my body, which is for you.” (v. 24)

“This cup is the new covenant in my blood.” (v. 25)

Its eschatological dimension:
“You proclaim the Lord’s death until he comes.” (v. 26)

7. Self-examination and divine discipline (vv. 27–32)

Participation without discernment and personal examination brings serious spiritual consequences.

Self-examination and personal responsibility:
“Everyone ought to examine themselves before they eat of the bread and drink from the cup.” (v. 28)

Unworthy participation brings judgment:
“Those who eat and drink without discerning the body of Christ eat and drink judgment on themselves.” (v. 29)

Corrective discipline of grace:
“When we are judged in this way by the Lord, we are being disciplined so that we will not be finally condemned with the world.” (v. 32)

8. Order and care in the assembly (vv. 33–34)

Worship must reflect mutual care and respect for divine order.

Mutual brotherly respect:
“When you gather to eat, you should all eat together.” (v. 33)

Separating personal needs from public worship:
“Anyone who is hungry should eat something at home.” (v. 34)

Order in the church protects the sacredness of corporate worship.

Let us pray to God for discernment, unity, reverence, and a deep respect for the sacredness of the Lord’s Supper.