18 noiembrie

Luni, 18 noiembrie 2024, Isaia 1:2-31

Isaia este considerat „Evanghelistul Vechiului Testament”, iar profeția lui deschide seria celor 17 cărți profetice ale Vechiului Testament. Mesajul primelor cinci capitole ale cărții sale este un amestec de critică a stării în care au ajuns evreii și avertizări cu privire la pedeapsa care urma să vină pentru că L-au părăsit pe Dumnezeu și continuau să facă răul.

„Am hrănit și am crescut niște copii, dar ei s-au răsculat împotriva Mea. Boul își cunoaște stăpânul și măgarul cunoaște ieslea stăpânului său, dar Israel nu Mă cunoaște, poporul Meu nu ia aminte la Mine.” Vai, neam păcătos, popor încărcat de fărădelegi, sămânță de nelegiuiți, copii stricați! Au părăsit pe Domnul, au disprețuit pe Sfântul lui Israel. I-au întors spatele… Ce pedepse noi să vă mai dea, când voi vă răzvrătiți din ce în ce mai rău?” (vers. 1-4)

Mai presus de orice, pentru Isaia păcatul înseamnă răzvrătire, cartea sa începând și terminându-se în această notă. Pentru Isaia răzvrătirea este expresia mândriei omului. Acest mesaj este însoțit și de speranța iertării dacă poporul se va căi, își va schimba viața și va reforma societatea.

Răspunsul lui Dumnezeu este judecata sau răscumpărarea, în funcție de alegerea omului. Judecata putea fi o boală (vers. 5-6), o înfrângere militară (5:26-30) sau un dezastru natural (24:4-5).

Versetele 2-31 au forma unui proces pe baza legământului împotriva lui Iuda. Dumnezeu i-a acuzat de încălcarea Legământului Mozaic, însă le-a promis iertare deplină celor care se vor pocăi. Numele „Sfântul lui Israel” este folosit de 25 de ori în carte și pune în evidență contrastul dintre păcatele poporului și sfințenia lui Dumnezeu.

Cărțile profetice în general și cartea lui Isaia în special folosesc imaginea unei femei infidele pentru a ilustra infidelitatea poporului față de Dumnezeu: „Vai, cetatea aceea credincioasă, cum a ajuns o curvă! Era plină de judecată, dreptatea locuia în ea, și acum e plină de ucigași!” (vers. 21)

Dreptatea lui Dumnezeu, care pedepsește păcatul cu deplină asprime, este însoțită de dragostea lui Dumnezeu care iartă păcatul atunci când omul se pocăiește. Datorită acestui har iertător, Dumnezeu iartă în mod deplin păcatul omului care se pocăiește: „Sionul va fi mântuit prin judecată și cei ce se vor întoarce la Dumnezeu în el vor fi mântuiți prin dreptate.” (vers. 27)

Mesajul acestui prim capitol al cărții așază soarta omului în propriile lui mâini. Păcatul va aduce moarte, dar pocăința va aduce viață.

Să ne rugăm lui Dumnezeu pentru o pocăință reală ca să trăim. Să ne rugăm pentru noi și casele noastre ca să avem parte de viață. Să ne rugăm pentru cei opt miliarde de oameni care trăiesc alături de noi și pot fi iertați prin pocăință.

În acest context sumbru, misiunea și evanghelizarea strălucesc mai mult decât oriunde în altă parte.

Pastor Luigi Mițoi

Monday, November 18, 2024 – Isaiah 1:2-31

Isaiah is considered the “Evangelist of the Old Testament,” and his prophecy opens the series of the 17 prophetic books of the Old Testament. The message of the first five chapters of his book is a mix of criticism of the state to which the Jews had fallen and warnings about the punishment that was to come because they had abandoned God and continued to do evil.

“I reared children and brought them up, but they have rebelled against me. The ox knows its master, the donkey its owner’s manger, but Israel does not know, my people do not understand. Woe to the sinful nation, a people whose guilt is great, a brood of evildoers, children given to corruption! They have forsaken the Lord; they have spurned the Holy One of Israel and turned their backs on him. Why should you be beaten anymore? Why do you persist in rebellion?” (verses 1-4)

Above all, for Isaiah, sin means rebellion, and his book begins and ends on this note. For Isaiah, rebellion is the expression of human pride. This message is also accompanied by the hope of forgiveness if the people repent, change their lives, and reform society.

God’s response is either judgment or redemption, depending on the choice of the people. Judgment could come in the form of disease (verses 5-6), military defeat (5:26-30), or a natural disaster (24:4-5).

Verses 2-31 take the form of a covenant lawsuit against Judah. God accused them of breaking the Mosaic Covenant, but He promised complete forgiveness to those who would repent. The name “Holy One of Israel” is used 25 times in the book, highlighting the contrast between the sins of the people and the holiness of God.

Prophetic books in general, and the book of Isaiah in particular, use the image of an unfaithful woman to illustrate the people’s infidelity toward God: “See how the faithful city has become a prostitute! She once was full of justice; righteousness used to dwell in her—but now murderers!” (verse 21)

God's righteousness, which punishes sin with full severity, is accompanied by God’s love, which forgives sin when a person repents. Because of this forgiving grace, God fully pardons the sin of the repentant: “Zion will be delivered with justice, her penitent ones with righteousness.” (verse 27)

The message of this first chapter places the fate of humanity in its own hands. Sin will bring death, but repentance will bring life.

Let us pray to God for true repentance so we may live. Let us pray for ourselves and our households that we may have life. Let us pray for the eight billion people who live alongside us and can be forgiven through repentance.

In this bleak context, mission and evangelism shine more brightly than anywhere else.