18 mai

Duminică, 18 mai 2025 – Daniel 9:1–27

Mesajul capitolului 9 vorbește despre rugăciune, pocăință și profeție, în care timp Daniel primește revelația despre cele 70 de săptămâni. Conștient de această mare promisiune, el se roagă cu umilință pentru iertarea poporului și pentru restaurarea Ierusalimului. Acțiunea se petrece în jurul anului 539 î.Hr., după ce Babilonul a fost cucerit de medo-perși.

Daniel studiază profețiile lui Ieremia și înțelege că exilul evreilor în Babilon urma să dureze 70 de ani (vers. 2). Înțelegând că timpul exilului s-a încheiat, Daniel se roagă insistent pentru restaurarea Israelului și a Ierusalimului.

Din această acțiune desprindem mai multe lecții de viață:

1. Omul înțelege voia lui Dumnezeu doar atunci când citește Biblia: „am văzut din cărți că trebuia să…” (vers. 2)
2. Când omul înțelege din Biblie voia și sfințenia lui Dumnezeu, este motivat să se roage și să postească: „Și mi-am întors fața spre Domnul Dumnezeu ca să-L caut cu rugăciune și cereri, postind în sac și cenușă.” (vers. 3)
3. Atunci când omul se roagă, conștientizează propria vinovăție și își mărturisește păcatul lui și al națiunii: „M-am rugat Domnului Dumnezeului meu și I-am făcut următoarea mărturisire: «Doamne Dumnezeule…»” (vers. 4)

„Noi am păcătuit, am săvârșit nelegiuire, am fost răi și îndărătnici, ne-am abătut de la poruncile și orânduirile Tale. N-am ascultat pe robii Tăi prorocii…” (vers. 5–6)

Este impresionant faptul că Daniel, deși era un om neprihănit, se identifică cu păcatul poporului: „Noi am păcătuit.” Câtǎ smerenie, înțelepciune, solidaritate și încurajare!

4. Când omul își mărturisește păcatul, Dumnezeu reacționează și întâmpină cu dragoste și iertare pocăința lui: „Pe când vorbeam eu încă în rugăciunea mea, a venit repede în zbor, iute, omul Gavril, pe care-l văzusem mai înainte într-o vedenie, și m-a atins în clipa când se aducea jertfa de seară.” (vers. 21)
5. Atunci când Dumnezeu vorbește omului, îi aduce descoperire dumnezeiască, nu mesaje fără mesaj: „Șaptezeci de săptămâni au fost hotărâte asupra poporului tău și asupra cetății tale celei sfinte, până la încetarea fărădelegilor, până la ispășirea păcatelor, până la ispășirea nelegiuirii, până la aducerea neprihănirii veșnice, până la pecetluirea vedeniei și a prorociei și până la ungerea Sfântului sfinților.” (vers. 24)
6. Dumnezeu nu doar îl informează pe om, ci se asigură că omul nu doar a auzit, ci a și înțeles ce a auzit: „Să știi dar și să înțelegi că…” (vers. 25)

Acest pasaj este un mesaj despre venirea lui Mesia, distrugerea Ierusalimului, detalii despre vremurile din urmă și instaurarea dreptății veșnice. Primele 69 de săptămâni marchează perioada până la venirea Unsului, iar ultima săptămână descrie evenimentele finale. Rugăciunea plină de pasiune a lui Daniel a atras răspunsul și binecuvântarea lui Dumnezeu.

Să ne rugăm pentru o pocăință sinceră, pentru înțelegerea profundă a sfințeniei divine și trăirea în puritate.

Pastor Luigi Mițoi

Sunday, May 18, 2025 – Daniel 9:1–27

The message of chapter 9 speaks about prayer, repentance, and prophecy, during which Daniel receives the revelation about the seventy ‘sevens.’ Aware of this great promise, he humbly prays for the forgiveness of the people and the restoration of Jerusalem. This takes place around the year 539 B.C., after Babylon was conquered by the Medo-Persians.

Daniel studies Jeremiah’s prophecies and understands that the Jewish exile in Babylon was to last seventy years (v. 2). Realizing that the time of exile has ended, Daniel prays persistently for the restoration of Israel and Jerusalem.

From this event we can draw several life lessons:

1. A person understands God's will only when they read the Bible: “I understood from the Scriptures, according to the word of the Lord…” (v. 2)
2. When a person understands God’s will and holiness from the Bible, they are motivated to pray and fast: “So I turned to the Lord God and pleaded with him in prayer and petition, in fasting, and in sackcloth and ashes.” (v. 3)
3. When a person prays, they become aware of their guilt and confess their sins and those of the nation: “I prayed to the Lord my God and confessed: ‘Lord, the great and awesome God…’” (v. 4)

“We have sinned and done wrong. We have been wicked and have rebelled; we have turned away from your commands and laws. We have not listened to your servants the prophets…” (vv. 5–6)

It is impressive that Daniel, although a righteous man, identifies himself with the people’s sin: “We have sinned.” What humility, wisdom, solidarity, and encouragement!

4. When a person confesses their sin, God responds and lovingly welcomes their repentance: “While I was still in prayer, Gabriel, the man I had seen in the earlier vision, came to me in swift flight about the time of the evening sacrifice.” (v. 21)
5. When God speaks to a person, He brings divine revelation—not empty words: “Seventy ‘sevens’ are decreed for your people and your holy city to finish transgression, to put an end to sin, to atone for wickedness, to bring in everlasting righteousness, to seal up vision and prophecy and to anoint the Most Holy Place.” (v. 24)
6. God doesn’t just inform a person—He ensures that the person not only hears but also understands what they have heard: “Know and understand this…” (v. 25)

This passage is a message about the coming of the Messiah, the destruction of Jerusalem, details about the end times, and the establishment of everlasting righteousness. The first 69 ‘sevens’ mark the period until the coming of the Anointed One, while the final ‘seven’ describes the end-time events. Daniel’s passionate prayer brought God’s answer and blessing.

Let us pray for genuine repentance, a deep understanding of divine holiness, and a life lived in purity.