17 octombrie

Vineri, 17 octombrie 2025, Ioan 13:1–38

Ioan 13 mută atenția de la semnele publice ale Mântuitorului la formarea interioară a ucenicilor.

Liderii evrei hotărâseră să-L prindă pe Domnul (Ioan 11:53), iar Iuda era deja în procesul trădării. Deși știe cine este trădătorul (vers. 3), totuși Mântuitorul îl iubește până la capăt (vers. 1).

Anunță trădarea lui Iuda și prorocește lepădarea lui Petru.

1.     Spălarea picioarelor – iubirea devine slujire (vers. 1–20)

Deși era o sarcină rezervată sclavilor, Domnul spală picioarele ucenicilor: „I-a iubit până la capăt” (13:1). Stăpânul devine slujitor.

Pentru că știe de unde vine și încotro merge (vers. 3), Se încinge cu ștergarul și spală picioarele (vers. 4–5). Identitatea conștientizată naște slujire smerită.

Smerenia devine model normativ: „V-am dat un exemplu…” (vers. 15)

2.     Anunțarea trădării lui Iuda (vers. 18–30)

Domnul cunoaște inima fiecăruia și împlinește Scriptura chiar prin trădare: „Cel ce mănâncă pâinea cu Mine a ridicat călcâiul împotriva Mea.” (vers. 18)

Manifestarea umanității lui Isus în fața trădării: „După ce a spus aceste cuvinte, Isus S-a tulburat în duhul Lui, a mărturisit și a zis: «Adevărat, adevărat vă spun că unul din voi Mă va vinde.»” (vers. 21)

Metoda identificării discrete: „Cel căruia îi voi întinde îmbucătura” (vers. 26).

3.     Porunca nouă a iubirii (vers. 31–35)

„Să vă iubiți unii pe alții; cum v-am iubit Eu…” (vers. 34)

Dragostea jertfitoare este semnul distinctiv al ucenicilor lui Isus: „Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei…” (vers. 35)

Dragostea ca poruncă, nu opțiune.

4.     Anunțarea lepădării lui Petru (vers. 36–38)

Chiar și cei mai devotați ucenici pot cădea, însă Domnul restaurează păcatul mărturisit: „Te vei lepăda de Mine de trei ori.” (vers. 38)

Dorința lui Petru amânată: „Doamne”, I-a zis Simon Petru, „unde Te duci?” Isus i-a răspuns: „Tu nu poți veni acum după Mine, unde Mă duc Eu, dar mai târziu vei veni.” (vers. 36)

Drumul spre glorie trece pe la ștergar înainte de cunună.

Să ne rugăm pentru viziune, răbdare și amânarea bucuriei.

Pastor Luigi Mițoi

Friday, October 17, 2025 – John 13:1–38

John 13 shifts the focus from the public signs of the Savior to the inner formation of the disciples.

The Jewish leaders had decided to seize the Lord (John 11:53), and Judas was already in the process of betrayal. Although He knows who the betrayer is (v. 3), the Savior still loves him to the very end (v. 1).

He announces Judas’s betrayal and foretells Peter’s denial.

1.     Washing of the Feet – Love Becomes Service (vv. 1–20)

Although it was a task reserved for slaves, the Lord washes the disciples’ feet: “He loved them to the end.” (13:1) The Master becomes the servant.

Because He knows where He came from and where He is going (v. 3), He girds Himself with a towel and washes their feet (vv. 4–5). A clear sense of identity gives birth to humble service.

Humility becomes the normative model: “I have set you an example…” (v. 15)

2.     The Announcement of Judas’s Betrayal (vv. 18–30)

The Lord knows each person’s heart and fulfills Scripture even through betrayal: “He who shares My bread has turned against Me.” (v. 18)

The manifestation of Jesus’s humanity in the face of betrayal: “After He had said this, Jesus was troubled in spirit and testified, ‘Very truly I tell you, one of you is going to betray Me.’” (v. 21)

The discreet method of identification: “It is the one to whom I will give this piece of bread.” (v. 26)

3.     The New Commandment of Love (vv. 31–35)

“Love one another. As I have loved you, so you must love one another.” (v. 34)

Sacrificial love is the distinctive mark of Jesus’s disciples: “By this everyone will know that you are My disciples, if you love one another.” (v. 35)

Love as a command, not an option.

4.     The Announcement of Peter’s Denial (vv. 36–38)

Even the most devoted disciples can fall, yet the Lord restores confessed sin: “You will disown Me three times.” (v. 38)

Peter’s desire postponed: “Lord,” asked Simon Peter, “where are You going?” Jesus replied, “Where I am going, you cannot follow now, but you will follow later.” (v. 36)

The road to glory passes by the towel before the crown.

Let us pray for vision, patience, and the willingness to delay joy.