17 iulie

Joi, 17 iulie 2025, Zaharia 7:1-14

Cartea profetului Zaharia este o chemare la pocăință și restaurare, transmisă evreilor întorși din robia babiloniană. Capitolul 7 menționează tranziția de la viziuni profetice (cap. 1–6) la mesaje directe din partea lui Dumnezeu despre comportament, atitudini și motivații spirituale (7–14).

O delegație de oameni din Betel – „cei din Betel” (vers. 2) – reprezentată de Șarețer și Reghem-Melec a venit la Ierusalim pentru a cere sfat de la preoții lui Dumnezeu. Betelul era un oraș din Israel situat la nord de Ierusalim. Șarețer era un nume de origine babiloniană, care sugera că fusese născut în perioada robiei babiloniene. Ei au venit să întrebe dacă trebuie să continue postul din luna a cincea, care comemora distrugerea Templului de către babilonieni.

Întrebarea lor demonstrează o preocupare sinceră pentru închinarea autentică și dorința de a înțelege nevoia de a continua să practice tradițiile religioase (postul). Generația care fusese născută în Babilon în timpul exilului fusese obișnuită cu posturile și ritualurile de acolo și acum aveau întrebări legate de autenticitatea și relevanța acestor ceremonii (vers. 1–6).

În loc de un simplu răspuns, Dumnezeu corectează formalismul lor religios, cerând ascultare sinceră (vers. 7–14). Dumnezeu le explică prin Zaharia că ascultarea sinceră și viața morală valorează mai mult decât ritualurile formale.

Iată structura capitolului 7:

1.     Întrebarea despre post și motivația inimii (vers. 1–6)

La întrebarea pusă de delegația venită din Betel despre nevoia de a continua să postească ca în Babilon, Dumnezeu le răspunde că posturile lor nu au fost pentru El, ci pentru ei înșiși: „Când ați postit… oare pentru Mine ați postit?” (vers. 5)

Postul lor trebuie să fie motivat de iubire pentru Dumnezeu, nu de tradiție. Dacă nu erau însoțite de pocăință, ritualurile lor religioase (postul) erau pentru ei, nu pentru Dumnezeu.

Dumnezeu vrea în primul rând ascultare, nu ceremonii (Isaia 58:5–7). De asemenea, Dumnezeu le dă exemplul greșit al vieții părinților lor.

2.     Dumnezeu cere o viață de manifestare a dreptății și milei (vers. 7–10)

„Faceți dreptate și arătați milă” (vers. 9)

Dumnezeu le cere judecăți drepte, compasiune față de grupurile sociale vulnerabile (orfani, văduve și străini) și refuzul de a gândi răul față de alți oameni.

Dincolo de tradiții și ceremonii, credința autentică se vede în modul în care îi tratăm pe oameni. Dumnezeu pretinde să nu gândim rău în inima noastră despre ceilalți oameni: „…niciunul să nu gândească rău în inima lui împotriva fratelui său!” (vers. 9b)

Este important să remarcăm faptul că păcatul începe în gând și continuă în faptă, deci sunt două păcate.

3.     Poporul a refuzat să asculte de Dumnezeu și a devenit împietrit (vers. 11–13)

„Dar ei n-au vrut să ia aminte, ci au întors spatele și și-au astupat urechile ca să n-audă.” (vers. 11)

Poporul a ignorat mesajele profeților, și-a întors spatele și și-a împietrit inima. „Și-au întors spatele și-au astupat urechile” (vers. 11)

Neascultarea duce la judecată și pedeapsă, iar robia din Babilon a fost consecința directă a împietririi inimii lor: „Ci i-am împrăștiat printre toate neamurile pe care nu le cunoșteau; țara† a fost pustiită în urma lor, așa că nimeni nu mai venea și nu mai pleca din ea și, dintr-o țară plăcută cum era, au făcut o pustie!” (vers. 14)

Ce oameni fără judecată!

Să ne rugăm lui Dumnezeu pentru discernământ, înțelepciune și o inimă despietrită, pentru puterea de a ne pocăi și de a trăi o viață spirituală autentică și reală.

Pastor Luigi Mițoi

Thursday, July 17, 2025, Zechariah 7:1–14

The book of the prophet Zechariah is a call to repentance and restoration, delivered to the Jews who had returned from Babylonian exile. Chapter 7 marks the transition from prophetic visions (chapters 1–6) to direct messages from God about behavior, attitudes, and spiritual motives (7–14).

A delegation from Bethel – “the people of Bethel” (v. 2) – represented by Sharezer and Regem-Melek, came to Jerusalem to ask advice from the priests of God. Bethel was a town in Israel located north of Jerusalem. Sharezer was a name of Babylonian origin, suggesting he had been born during the Babylonian captivity.They came to ask whether they should continue fasting in the fifth month, which commemorated the destruction of the Temple by the Babylonians.

Their question shows a sincere concern for authentic worship and a desire to understand whether they needed to keep practicing religious traditions (fasting). The generation born in Babylon during exile was accustomed to the fasts and rituals there and now questioned the authenticity and relevance of these ceremonies (vv. 1–6).

Instead of a simple answer, God corrects their religious formalism, demanding sincere obedience (vv. 7–14). Through Zechariah, God explains that genuine obedience and moral life matter more than formal rituals.

Here is the structure of chapter 7:

1.     The question about fasting and heart motivation (vv. 1–6)

To the question posed by the delegation from Bethel about whether they should continue fasting as they did in Babylon, God replies that their fasts were not for Him but for themselves: “When you were fasting… was it really for me that you fasted?” (v. 5)

Their fasting had to be motivated by love for God, not tradition. Without repentance, their religious rituals (fasting) were for themselves, not for God.

God desires obedience above ceremonies (Isaiah 58:5–7). He also points to the bad example of their ancestors' lives.

2.     God calls for a life demonstrating justice and mercy (vv. 7–10)

“Administer true justice; show mercy and compassion to one another.” (v. 9)

God demands just judgments, compassion for the vulnerable (orphans, widows, and foreigners), and refusal to think evil of others.

Beyond traditions and ceremonies, authentic faith is seen in how we treat people. God requires that we do not think evil in our hearts toward others: “Do not plot evil against each other.” (v. 9b)

It is important to note that sin begins in thought and continues in deed; thus, they are two sins.

3.     The people refused to listen to God and became hardened (vv. 11–13)

“But they refused to pay attention; stubbornly they turned their backs and covered their ears.” (v. 11)

The people ignored the messages of the prophets, turned their backs, and hardened their hearts. “They turned their backs and covered their ears” (v. 11)

Disobedience leads to judgment and punishment, and the Babylonian exile was the direct consequence of their hardened hearts: “I scattered them with a whirlwind among all the nations where they were strangers. The land they left behind them was so desolate that no one came or went. This is how they made the pleasant land desolate.” (v. 14)

What a people lacking in judgment!

Let us pray to God for discernment, wisdom, and a tender heart, for strength to repent and live an authentic spiritual life.