17 decembrie

Miercuri, 17 decembrie 2025, 1 Corinteni 9:1–31

După ce, în capitolul 8, Pavel prezintă principiul renunțării la propriile drepturi din dragoste pentru frații mai slabi, în capitolul 9 îl aplică în propria viață de slujire ca un exemplu concret. El explică faptul că apostolii au drepturi materiale, familiale, sociale, dar uneori aleg voluntar să nu le folosească, pentru a nu pune piedici Evangheliei. Apostolul nu spune că este greșit ca lucrătorii Evangheliei să fie susținuți financiar; dimpotrivă, el argumentează că este dreptul lor, însă el renunță voluntar pentru a proteja imaturitatea unora din biserică, integritatea lui și a mesajului predicat.

1. Drepturile legitime ale apostolului (vers. 1–6)
Pavel își afirmă autoritatea și chemarea apostolică făcută de Mântuitorul: „Nu sunt eu apostol?” (vers. 1a) Autoritatea lui spirituală nu vine de la oameni, ci vine de la Dumnezeu: „N-am văzut eu pe Isus, Domnul nostru?” (vers. 1b) „Dar Domnul i-a zis: «Du-te, căci el este un vas ales, ca să ducă Numele Meu înaintea neamurilor, înaintea împăraților și înaintea fiilor lui Israel. Și îi voi arăta cât trebuie să sufere pentru Numele Meu.»” (Fapte 9:15–16)

Apostolii au dreptul la susținere materială atunci când se dedică predicării Evangheliei și slujirii bisericii. „Cine merge la oaste pe cheltuiala sa?” (vers. 7) Pavel arată că drepturile nu sunt greșite, ci problema apare când ele devin un obstacol pentru Evanghelie din cauza imaturității credincioșilor din biserici: „N-avem dreptul să mâncăm și să bem? N-avem dreptul să luăm cu noi o soră ca nevastă?” (vers. 4–5)

2. Principiul biblic al susținerii slujitorilor (vers. 7–14)
Biblia dă exemple de categorii profesionale care trăiesc din munca lor: soldatul, agricultorul și păstorul. „Cine merge la război pe cheltuiala sa? Cine sădește o vie și nu mănâncă din rodul ei? Cine paște o turmă și nu mănâncă din laptele turmei?” (vers. 7) Scriptura confirmă dreptul slujitorilor consacrați de a fi susținuți din lucrarea pe care o fac.

Exemplu din viața cotidiană: „Cine sădește o vie și nu mănâncă din rodul ei?” (vers. 7)
Legea lui Moise susține acest principiu: „Să nu legi gura boului când treieră.” (vers. 9; Deuteronom 25:4)
Slujitorii altarului trăiesc din altar: „Cei ce fac slujbă la altar trăiesc din altar.” (vers. 13)
Porunca Mântuitorului: „Domnul a rânduit ca cei ce vestesc Evanghelia să trăiască din Evanghelie.” (vers. 14)
Susținerea slujitorilor nu este o opțiune; este un principiu biblic constant.

3. Renunțarea voluntară la drepturi pentru Evanghelie (vers. 15–18)
Pentru că unii credincioși din Corint contestau autoritatea lui apostolică și refuzau ideea susținerii lui financiare, Pavel renunță în mod voluntar să fie susținut financiar de biserică, pentru a nu pune piedici Evangheliei: „eu nu m-am folosit de niciunul din aceste drepturi…” (vers. 15)

Predicarea Evangheliei este o datorie, nu un motiv de laudă: „Vai de mine dacă nu vestesc Evanghelia!” (vers. 16). Răsplata lui constă în slujirea fără plată: „Care este răsplata mea? Să vestesc fără plată Evanghelia.” (vers. 18)

Problema apare atunci când Pavel își permite să mărturisească faptul că, în perioada în care a slujit în biserica din Corint fără susținere financiară, bisericile din Macedonia l-au susținut: „Am jefuit alte biserici, primind de la ele plată, ca să vă pot sluji vouă. Și când eram la voi și eram în lipsă, n-am fost sarcină nimănui; căci frații veniți din Macedonia au împlinit ce-mi lipsea.” (2 Corinteni 11:8–9)

„Știți și voi, filipenilor, că la începutul Evangheliei… nicio biserică n-a avut legătură cu mine în ce privește darea și primirea, decât voi; căci mi-ați trimis în Tesalonic, o dată și chiar de două ori, ce-mi trebuia.” (Filipeni 4:15–16)

4. Strategia misionară a lui Pavel a fost să se adapteze fără să se compromită (vers. 19–23)
Flexibilitate în lucruri neesențiale pentru a promova lucrurile esențiale: „M-am făcut tuturor totul, ca să mântuiesc pe unii.” (vers. 19)
Libertatea personală este pusă în slujba altora: „M-am făcut rob tuturor.” (vers. 19)
Adaptare față de iudei: „Pentru iudei m-am făcut ca un iudeu.” (vers. 20);
Adaptare față de neamuri: „Pentru cei fără Lege, ca unul fără Lege.” (vers. 21);
Sensibilitate față de cei slabi: „M-am făcut slab pentru cei slabi.” (vers. 22).
Scopul suprem al apostolului a fost mântuirea oamenilor: „Fac totul pentru Evanghelie.” (vers. 23)

5. Disciplina spirituală pentru o răsplată veșnică (vers. 24–27)
Alergarea cu scop: „Alergați în așa fel ca să căpătați premiul.” (vers. 24)
Stăpânirea de sine: „Ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună care se poate veșteji.” (vers. 25)
Lupta conștientă și susținută: „Nu mă lupt ca și cum aș lovi în vânt.” (vers. 26)
Autodisciplina spirituală: „Îmi țin trupul în stăpânire.” (vers. 27)

Libertatea fără disciplină duce la eșec; slujirea echilibrată presupune echilibru și autocontrol. Să ne rugăm pentru harul de a renunța la orice piedică pentru mântuirea oamenilor și propășirea Evangheliei.

Pastor Luigi Mițoi

Wednesday, December 17, 2025, 1 Corinthians 9:1–31

After, in chapter 8, Paul presents the principle of giving up one’s own rights out of love for weaker brothers, in chapter 9 he applies it to his own life of ministry as a concrete example. He explains that the apostles have material, family, and social rights, but sometimes voluntarily choose not to use them, in order not to put obstacles in the way of the gospel. The apostle does not say that it is wrong for workers of the gospel to be financially supported; on the contrary, he argues that it is their right. However, he voluntarily renounces this right in order to protect the immaturity of some in the church, his own integrity, and the integrity of the message he proclaims.

1. The legitimate rights of the apostle (vv. 1–6)

Paul affirms his authority and apostolic calling given by the Savior: “Am I not an apostle?” (v. 1a). His spiritual authority does not come from people, but from God: “Have I not seen Jesus our Lord?” (v. 1b). “But the Lord said to him, ‘Go! This man is my chosen instrument to proclaim my name to the Gentiles and their kings and to the people of Israel. I will show him how much he must suffer for my name.’” (Acts 9:15–16, NIV)

The apostles have the right to material support when they devote themselves to preaching the gospel and serving the church. “Who serves as a soldier at his own expense?” (v. 7). Paul shows that rights in themselves are not wrong; the problem arises when they become an obstacle to the gospel because of the immaturity of believers in the churches: “Don’t we have the right to food and drink? Don’t we have the right to take a believing wife along with us?” (vv. 4–5).

2. The biblical principle of supporting ministers (vv. 7–14)

The Bible gives examples of professional categories who live from their work: the soldier, the farmer, and the shepherd. “Who serves as a soldier at his own expense? Who plants a vineyard and does not eat its grapes? Who tends a flock and does not drink the milk?” (v. 7). Scripture confirms the right of dedicated ministers to be supported from the work they do.

An example from everyday life: “Who plants a vineyard and does not eat its grapes?” (v. 7).

The Law of Moses supports this principle: “Do not muzzle an ox while it is treading out the grain.” (v. 9; Deuteronomy 25:4, NIV).

Those who serve at the altar live from the altar: “Those who serve at the altar share in what is offered on the altar.” (v. 13).

The command of the Savior: “The Lord has commanded that those who preach the gospel should receive their living from the gospel.” (v. 14).

Supporting ministers is not an option; it is a constant biblical principle.

3. Voluntary renunciation of rights for the sake of the gospel (vv. 15–18)

Because some believers in Corinth questioned his apostolic authority and rejected the idea of financially supporting him, Paul voluntarily renounces being supported by the church, so as not to put obstacles in the way of the gospel: “But I have not used any of these rights…” (v. 15).

Preaching the gospel is a duty, not a reason for boasting: “Woe to me if I do not preach the gospel!” (v. 16). His reward consists in serving without charge: “What then is my reward? Just this: that in preaching the gospel I may offer it free of charge.” (v. 18).

The issue becomes evident when Paul testifies that, during the period in which he served the church in Corinth without financial support, the churches in Macedonia supported him: “I robbed other churches by receiving support from them so as to serve you. And when I was with you and needed something, I was not a burden to anyone, for the brothers who came from Macedonia supplied what I needed.” (2 Corinthians 11:8–9, NIV).

“Moreover, as you Philippians know, in the early days of your acquaintance with the gospel… not one church shared with me in the matter of giving and receiving, except you only; for even when I was in Thessalonica, you sent me aid more than once when I was in need.” (Philippians 4:15–16, NIV).

4. Paul’s missionary strategy was to adapt without compromise (vv. 19–23)

Flexibility in non-essential matters in order to promote what is essential: “I have become all things to all people so that by all possible means I might save some.” (v. 19).

Personal freedom placed in the service of others: “I make myself a slave to everyone.” (v. 19).

Adaptation toward the Jews: “To the Jews I became like a Jew.” (v. 20);

Adaptation toward the Gentiles: “To those not having the law I became like one not having the law.” (v. 21);

Sensitivity toward the weak: “To the weak I became weak.” (v. 22).

The apostle’s supreme goal was the salvation of people: “I do all this for the sake of the gospel.” (v. 23).

5. Spiritual discipline for an eternal reward (vv. 24–27)

Running with purpose: “Run in such a way as to get the prize.” (v. 24).

Self-control: “They do it to get a crown that will not last.” (v. 25).

Conscious and sustained struggle: “I do not fight like a boxer beating the air.” (v. 26).

Spiritual self-discipline: “I discipline my body and keep it under control.” (v. 27).

Freedom without discipline leads to failure; balanced service requires balance and self-control. Let us pray for the grace to renounce every obstacle for the salvation of people and the advance of the gospel.