17 august

Duminică, 17 august 2025, Matei 20:1-34

Evenimentele din acest capitol au avut loc în Pereea și în apropierea Ierihonului, înainte de intrarea în Ierusalim.

Autoritățile religioase erau tot mai ostile față de Domnul și tensiunile creșteau pe măsură ce se apropiau de Ierusalim.

Ucenicii încă nu înțelegeau pe deplin natura Împărăției, se luptau cu ambiții personale și credeau că urmarea lui Hristos le va aduce poziții de autoritate în Împărăția lui Dumnezeu.

Pentru că fariseii promovau o religie meritocratică, bazată pe fapte și realizări omenești, Hristos îi învăța pe ucenici că în Împărăția cerurilor totul este prin har, nu prin merite.

Capitolul 20 prezintă câteva experiențe petrecute în drum spre Ierusalim:

1.     Pilda lucrătorilor în vie (vers. 1–16) Stăpânul viei angajează lucrători la diferite ore din zi, însă la final, toți primesc aceeași plată spre nemulțumirea celor care s-au angajat mai de dimineață (vers. 8–10). Stăpânul a răspuns: „Eu vreau să plătesc și acestuia din urmă ca și ție. Nu pot să fac ce vreau cu ce-i al meu?” (vers. 14b-15a) Pilda vorbește despre mântuire și scopul ei este să explice faptul că nu există merite personale, doar har nemeritat: „Plata” este viața veșnică, egală pentru toți cei mântuiți. Harul lui Dumnezeu nu se calculează, ci se primește cu recunoștință: „Cei din urmă vor fi cei dintâi, și cei dintâi vor fi cei din urmă.” (vers. 16)

2.     A treia vestire a morții și învierii lui Isus (vers. 17–19) Mântuitorul i-a informat pe ucenici cu detalii despre trădarea, condamnarea, batjocura, răstignirea și învierea Sa. Acrasta dovedește faptul că moartea Sa nu a fost un accident inevitabil, ci parte din planul lui Dumnezeu (Isaia 53).

3.     Cererea mamei fiilor lui Zebedei (vers. 20–28) Mama lui Iacov și Ioan I-a cerut Domnului locuri de cinste pentru fiii ei, însă Mântuitorul îi răspunde că mărirea în Împărăția lui Dumnezeu nu vine prin poziție, ci prin slujire și suferință: „Pentru că nici Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească și să-Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți.” (vers. 28) „Cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru.” (vers. 26)

4.     Vindecarea celor doi orbi lângă Ierihon (vers. 29–34) Doi orbi au strigat după milă, și Mântuitorul i-a vindecat: „Isus, cuprins de milă, S-a atins de ochii lor… și L-au urmat.” (vers. 34) Deși mulțimea a încercat să-i facă să tacă, ei au strigat și mai tare. Credința sinceră atrage întotdeauna compasiunea și intervenția miraculoasă a Domnului Isus.

Harul lui Dumnezeu nu se bazează pe meritul nostru și urmarea lui Hristos implică acceptarea suferinței, nu doar a gloriei.

Să ne rugăm pentru har, să trăim prin har și să așteptăm prin har revenirea nemeritată a Mântuitorului nostru drag!

Pastor Luigi Mițoi

Sunday, August 17, 2025, Matthew 20:1-34

The events in this chapter took place in Perea and near Jericho, before entering Jerusalem.

The religious authorities were increasingly hostile toward the Lord, and tensions grew as they approached Jerusalem.

The disciples still did not fully understand the nature of the Kingdom; they wrestled with personal ambitions and believed that following Christ would bring them positions of authority in the Kingdom of God.

Because the Pharisees promoted a meritocratic religion, based on human deeds and achievements, Christ taught the disciples that in the Kingdom of Heaven everything is by grace, not by merit.

Chapter 20 presents several experiences that occurred on the road to Jerusalem:

1.     The Parable of the Workers in the Vineyard (vv. 1–16)
The landowner hires workers at different times of the day, yet in the end all receive the same wage, to the dissatisfaction of those who were hired early in the morning (vv. 8–10). The landowner replied: “I want to give the one who was hired last the same as I gave you. Don’t I have the right to do what I want with my own money?” (vv. 14b-15a). The parable speaks of salvation, showing that there are no personal merits, only undeserved grace: “The wages” is eternal life, the same for all who are saved. God’s grace is not calculated but received with gratitude: “So the last will be first, and the first will be last.” (v. 16)

2.     The Third Prediction of Jesus’ Death and Resurrection (vv. 17–19)
The Savior informed His disciples with details about His betrayal, condemnation, mocking, crucifixion, and resurrection. This proves that His death was not an unavoidable accident but part of God’s plan (Isaiah 53).

3.     The Request of the Mother of Zebedee’s Sons (vv. 20–28)
The mother of James and John asked the Lord for places of honor for her sons, but the Savior replied that greatness in God’s Kingdom comes not through position but through service and suffering: “Just as the Son of Man did not come to be served, but to serve, and to give his life as a ransom for many.” (v. 28) “Whoever wants to become great among you must be your servant.” (v. 26)

4.     The Healing of Two Blind Men near Jericho (vv. 29–34)
Two blind men cried out for mercy, and the Savior healed them: “Jesus had compassion on them and touched their eyes. Immediately they received their sight and followed him.” (v. 34). Though the crowd tried to silence them, they shouted even louder. Genuine faith always draws the compassion and miraculous intervention of the Lord Jesus.

The grace of God is not based on our merit, and following Christ implies accepting suffering, not only glory.

Let us pray for grace, live by grace, and wait through grace for the undeserved return of our dear Savior!