15 noiembrie

Sâmbătă, 15 noiembrie 2025, Faptele Apostolilor 21:1–40

Faptele Apostolilor 21 marchează începutul ultimei etape din viața apostolului Pavel – drumul spre Ierusalim, arestarea și începutul călătoriei spre Roma care îl va duce în fața guvernatorilor Felix, Festus și Agripa.

Pavel se îndreaptă spre Ierusalim, conștient de suferințele ce-l așteptau, dar hotărât să împlinească voia lui Dumnezeu.

Acest capitol descrie călătoria lui Pavel spre Ierusalim, avertismentele profetice date, primirea de către biserica din Ierusalim și arestarea sa în Templu.

1.     Pavel își continuă drumul spre Ierusalim (vers. 1–14)

Călătoria lui Pavel este motivată de ascultare, deși a fost avertizat că va suferi și în final va fi legat:

(a) Ucenicii din Tir îl sfătuiesc „prin Duhul” să nu se suie la Ierusalim (vers. 4)

(b) Agab vine cu o profeție concretă: Pavel va fi legat (vers. 10–11)

Reacția lui Pavel a fost fermă, exprimând supunerea totală față de planul divin: „Eu sunt gata… nu numai să fiu legat, dar chiar să și mor la Ierusalim.” (vers. 13)

„Facă-se voia Domnului” (vers. 14)

Se naște o aparentă tensiune între avertizările profetice și decizia neclintită a apostostolului. Trebuie să remarcăm faptul că avertizarea nu înseamnă anulare. Duhul îl avertizează asupra a ceea ce va veni, dar nu îi interzice călătoria la Ierusalim.

2.     Pavel ajunge la Ierusalim și se întâlnește cu liderii bisericii (vers. 15–26)

Pavel este primit cu bucurie de Iacov și prezbiterii din Ierusalim, însă aceștia îl avertizează în legătură cu ostilitatea iudeilor. Ierusalimul era centrul religios al iudaismului, dar și locul cu cea mai mare opoziție față de creștinism. Tensiunea dintre Lege și har atinge un punct critic prin faptul că Pavel este acuzat că subminează Legea lui Moise (vers. 21).

I se cere să participe la un ritual de curățire împreună cu patru bărbați (vers. 23–24) pentru a arăta că nu disprețuiește Legea. Apostolul acceptă, nu din compromis doctrinar, ci din dorința de a nu fi o piatră de poticnire.

3.     Pavel este arestat în Templu (vers. 27–36)

Iudeii din Asia îl acuză pe Pavel că a adus greci în Templu (vers. 28), deși nu era adevărat: „văzuseră mai înainte pe Trofim, Efeseanul, împreună cu el în cetate și credeau că Pavel îl băgase în Templu.” (vers. 29)

O acuzație falsă are forța necesară să declanșeze o revoltă. Orașul este tulburat, mulțimea reacționează cu violență irațională și cu orice preț vor să-l omoare (vers. 30–31).

Ofițerul superior Claudiu Lisias intervine cu un grup de soldați și îl salvează pe Pavel (vers. 32–35).

Mulțimea nu caută adevărul, ci confirmarea prejudecăților, rădăcina conflictului fiind naționalismul religios.

Acuzațiile sunt politizate și Pavel este perceput ca o amenințare la adresa identității evreiești.

Reacția îngrijorătoare a mulțimii arată cât de ușor poate fi manipulată opinia publică religioasă.

4.     Pavel cere să vorbească mulțimii (vers. 37–40)

Pavel cere permisiunea de a vorbi poporului (vers. 39–40), arătând curaj și dorință de a da mărturie despre credința sa. El nu se victimizează, ci transformă arestarea într-o oportunitate misionară.

Să ne rugăm lui Dumnezeu pentru un comportament matur, căutând pacea și unitatea în absolut orice situație.

Pastor Luigi Mițoi

Saturday, November 15, 2025, Acts 21:1–40

Acts 21 marks the beginning of the final stage in the life of the apostle Paul—his journey to Jerusalem, his arrest, and the beginning of the journey to Rome that would bring him before the governors Felix, Festus, and Agrippa.

Paul sets his face toward Jerusalem, aware of the sufferings awaiting him, yet determined to fulfill the will of God.

This chapter describes Paul’s journey to Jerusalem, the prophetic warnings given to him, his reception by the church in Jerusalem, and his arrest in the Temple.

1.     Paul continues his journey toward Jerusalem (vv. 1–14)

Paul’s journey is motivated by obedience, even though he had been warned that he would suffer and ultimately be bound:

(a) The disciples in Tyre urge him “through the Spirit” not to go up to Jerusalem (v. 4)

(b) Agabus comes with a concrete prophecy: Paul will be bound (vv. 10–11)

Paul’s response was firm, expressing total submission to God’s plan: “I am ready not only to be bound, but also to die in Jerusalem for the name of the Lord Jesus.” (v. 13)

“The Lord’s will be done.” (v. 14)

An apparent tension arises between the prophetic warnings and the apostle’s unwavering decision. We must note that a warning is not a prohibition. The Spirit warns him about what is coming, but does not forbid him from traveling to Jerusalem.

2.     Paul arrives in Jerusalem and meets with the leaders of the church (vv. 15–26)

Paul is joyfully welcomed by James and the elders in Jerusalem, yet they warn him about the hostility of the Jews. Jerusalem was the religious center of Judaism, but also the place with the greatest opposition to Christianity. The tension between Law and grace reaches a critical point because Paul is accused of undermining the Law of Moses (v. 21).

He is asked to take part in a purification ritual along with four men (vv. 23–24) to show that he does not despise the Law. The apostle agrees—not out of doctrinal compromise, but out of a desire not to be a stumbling block.

3.     Paul is arrested in the Temple (vv. 27–36)

The Jews from Asia accuse Paul of bringing Greeks into the Temple (v. 28), though it was not true: “They had previously seen Trophimus the Ephesian in the city with Paul and assumed that Paul had brought him into the temple.” (v. 29)

A false accusation has enough force to trigger a revolt. The city is thrown into chaos; the crowd reacts with irrational violence and seeks to kill him at all costs (vv. 30–31).

The commander, Claudius Lysias, intervenes with a detachment of soldiers and rescues Paul (vv. 32–35).

The crowd is not seeking truth, but confirmation of their prejudices; the root of the conflict is religious nationalism.

The accusations become political, and Paul is perceived as a threat to Jewish identity.

The alarming reaction of the crowd shows how easily religious public opinion can be manipulated.

4.     Paul asks to address the crowd (vv. 37–40)

Paul asks for permission to speak to the people (vv. 39–40), showing courage and a desire to bear witness to his faith. He does not play the victim but turns his arrest into a missionary opportunity.

Let us pray for God to grant us mature behavior, seeking peace and unity in absolutely every situation.