15 decembrie

Luni, 15 decembrie 2025, 1 Corinteni 7:1–40

Creștinii din Corint se confruntă cu întrebări legate de căsătorie, celibat și viața de familie, într-un context în care standardele morale sunt foarte diferite de cele creștine, fiind influențate de cultura romană și filosofia greacă. Ca o reacție la cultura corinteană unde imoralitatea sexuală era fără limite (vers. 12–20; 1 Corinteni 5), în biserică a apărut ascetismul: „este bine ca omul să nu se atingă de femeie” (vers. 1).

În capitolul 7, Pavel răspunde la întrebări trimise de credincioși cu privire la felul în care un creștin trebuie să trăiască pocăința în starea în care se găsește: căsătorit, necăsătorit sau divorțat. El răspunde la aceste întrebări trimise de biserica din Corint: „Cu privire la lucrurile despre care mi-ați scris…” (vers. 1), urmărind două mari obiective: (1) sfințenia și pacea în relațiile de familie (vers. 10–16, 28), (2) devotamentul față de Dumnezeu (vers. 17–24, 32–35).

Mesajul din capitolul 7 nu subapreciază căsătoria și nici nu idealizează celibatul, ci doar pune accent pe chemare, responsabilitate, autocontrol, iubire și prioritate în calitate de om mântuit.

1.     Sexualitatea în căsătorie: sfințenie, reciprocitate, protecție contra ispitei (vers. 1–7)

„Din pricina curviei, fiecare să-și aibă nevasta lui și fiecare să-și aibă bărbatul ei” (vers. 2).
„Bărbatul să-și împlinească… datoria… tot așa și femeia” (vers. 3).
„Femeia nu este stăpână pe trupul ei… tot așa nici bărbatul” (vers. 4) – accent pe dăruire, nu pe folosire; abstinența doar „cu bună învoială” și „pentru un timp”, apoi revenire, ca „să nu vă ispitească Satana” (vers. 5).

Sfințenia include sexualitatea, autocontrolul și responsabilitatea reciprocă în familie (vers. 2–5). Celibatul este numit „dar” pentru unii (vers. 7), nu poruncă universală.

2.     Celibatul și căsătoria: celibatul ca dar, căsătoria ca soluție legitimă; chemare și autocontrol (vers. 8–9)

Pavel recomandă celibatul în perspectiva disponibilității pentru misiune și slujire spirituală, însă recunoaște căsătoria ca alegere bună și necesară: „Celor necăsătoriți și văduvelor le spun… să rămână ca mine; dar dacă nu se pot înfrâna, să se căsătorească” (vers. 8–9). „Este mai bine să se căsătorească decât să ardă” (vers. 9) – o abordare echilibrată și realistă a dorinței pentru căsătorie și a potențialității ispitei sexuale. Apostolul corectează ascetismul extrem care interzice căsătoria, numindu-l „duhuri înșelătoare și învățăturile dracilor” (1 Tim. 4:1–3).

3.     Divorțul între credincioși: porunca Domnului, chemare la împăcare (vers. 10–11)

Pentru credincioși, standardul căsătoriei este fără divorț. Dacă separarea a avut loc deja, ținta este împăcarea: „…femeia să nu se despartă de bărbat” (vers. 10). „Bărbatul să nu-și lase nevasta” (vers. 11). Dacă s-au despărțit: „să rămână nemăritată sau să se împace” (vers. 11).

4.     Căsătoria credincios–necredincios: pace, influență spirituală (vers. 12–16)

Dacă necredinciosul vrea să rămână, credinciosul să nu rupă căsătoria; credința aduce o influență de „sfințire” în familie. Dacă necredinciosul părăsește, credinciosul nu este „legat” în același fel. „Dacă un frate are o nevastă necredincioasă… să nu se despartă” (vers. 12). „Bărbatul necredincios este sfințit… și femeia necredincioasă este sfințită” (vers. 14) – nu mântuire automată, ci separare de „impuritate”. Familia binecuvântată, copiii „curați” (vers. 14).

5.     Principiul chemării: trăiește pentru Dumnezeu în starea în care ești (vers. 17–24)

Fiecare creștin trebuie să umble cu Dumnezeu în locul și condiția în care se află: „Fiecare să umble cum i-a rânduit Domnul” (vers. 17). Exemplu: circumcizie / necircumcizie (vers. 18–19): „Fiecare să rămână în chemarea lui” (vers. 20, 24). Sclav / om liber: dacă poți deveni liber, folosește ocazia (vers. 21).

6.     Necăsătoriți / logodiți: dedicare, realism, libertate de alegere (vers. 25–38)

Pavel oferă „sfat” (nu poruncă universală) în lumina vremurilor: celibatul poate facilita slujirea fără împărțirea atenției, dar căsătoria rămâne bună:

„Cât despre fecioare, n-am o poruncă din partea Domnului. Le dau însă un sfat” (vers. 25).
„Din pricina strâmtorării de acum… este bine să rămână așa” (vers. 26).
„Ești legat de nevastă? nu căuta dezlegare… Ești dezlegat? nu căuta nevastă” (vers. 27).

Cine se căsătorește „face bine”, iar cine nu se căsătorește „face și mai bine” (vers. 38) – „mai bine” în sens de utilitate pentru slujire, nu superioritate morală.

7.     Văduve – libertate și limită spirituală „în Domnul” (vers. 39–40)

Căsătoria este un legământ pe durata vieții; după moartea soțului, recăsătorirea e permisă: „Nevasta este legată câtă vreme trăiește bărbatul ei; dar dacă moare… este slobodă… numai în Domnul” (vers. 39).

Să ne rugăm lui Dumnezeu pentru integritate, fidelitate și unitate în căsătorie.

Pastor Luigi Mițoi

Monday, December 15, 2025, 1 Corinthians 7:1–40

Christians in Corinth were facing questions related to marriage, singleness, and family life, in a context where moral standards were very different from Christian ones, shaped by Roman culture and Greek philosophy. As a reaction to the Corinthian culture in which sexual immorality was without limits (vv. 12–20; 1 Corinthians 5), asceticism emerged in the church: “It is good for a man not to have sexual relations with a woman” (v. 1).

In chapter 7, Paul responds to questions sent by the believers regarding how a Christian should live out repentance in the condition in which they find themselves: married, unmarried, or divorced. He addresses these questions sent by the church in Corinth: “Now for the matters you wrote about…” (v. 1), pursuing two main objectives: (1) holiness and peace in family relationships (vv. 10–16, 28), and (2) devotion to God (vv. 17–24, 32–35).

The message of chapter 7 neither devalues marriage nor idealizes singleness, but rather emphasizes calling, responsibility, self-control, love, and proper priorities as one who has been saved.

1.     Sexuality in marriage: holiness, reciprocity, protection against temptation (vv. 1–7)

“But since sexual immorality is occurring, each man should have sexual relations with his own wife, and each woman with her own husband” (v. 2).
“The husband should fulfill his marital duty to his wife, and likewise the wife to her husband” (v. 3).
“The wife does not have authority over her own body but yields it to her husband. In the same way, the husband does not have authority over his own body but yields it to his wife” (v. 4) — the emphasis is on giving, not using; abstinence only “by mutual consent” and “for a time,” then coming together again, “so that Satan will not tempt you” (v. 5).

Holiness includes sexuality, self-control, and mutual responsibility within the family (vv. 2–5). Singleness is called a “gift” for some (v. 7), not a universal command.

2.     Singleness and marriage: singleness as a gift, marriage as a legitimate solution; calling and self-control (vv. 8–9)

Paul recommends singleness in view of availability for mission and spiritual service, yet he affirms marriage as a good and necessary choice: “Now to the unmarried and the widows I say: It is good for them to stay unmarried, as I do. But if they cannot control themselves, they should marry” (vv. 8–9). “For it is better to marry than to burn with passion” (v. 9) — a balanced and realistic approach to the desire for marriage and the potential of sexual temptation. The apostle corrects extreme asceticism that forbids marriage, calling it “deceiving spirits and things taught by demons” (1 Tim. 4:1–3).

3.     Divorce among believers: the Lord’s command, a call to reconciliation (vv. 10–11)

For believers, the standard for marriage is no divorce. If separation has already occurred, the goal is reconciliation: “…a wife must not separate from her husband” (v. 10). “And a husband must not divorce his wife” (v. 11). If they have separated: “she must remain unmarried or else be reconciled to her husband” (v. 11).

4.     Marriage between a believer and an unbeliever: peace, spiritual influence (vv. 12–16)

If the unbeliever is willing to remain, the believer should not break the marriage; faith brings an influence of “sanctification” within the family. If the unbeliever leaves, the believer is not “bound” in the same way. “If any brother has a wife who is not a believer and she is willing to live with him, he must not divorce her” (v. 12). “For the unbelieving husband has been sanctified through his wife, and the unbelieving wife has been sanctified through her believing husband” (v. 14) — not automatic salvation, but separation from “impurity.” A blessed family, children considered “holy” (v. 14).

5.     The principle of calling: live for God in the condition you are in (vv. 17–24)

Every Christian must walk with God in the place and condition in which they find themselves: “Nevertheless, each person should live as a believer in whatever situation the Lord has assigned to them” (v. 17).
Example: circumcision / uncircumcision (vv. 18–19): “Each person should remain in the situation they were in when God called them” (vv. 20, 24).
Slave / free person: if you can gain your freedom, make use of the opportunity (v. 21).

6.     Unmarried / engaged: dedication, realism, freedom of choice (vv. 25–38)

Paul offers “advice” (not a universal command) in light of present circumstances: singleness may facilitate service without divided interests, yet marriage remains good:

“Now about virgins: I have no command from the Lord, but I give a judgment” (v. 25).
“Because of the present crisis, I think that it is good for a man to remain as he is” (v. 26).
“Are you pledged to a woman? Do not seek to be released. Are you free from such a commitment? Do not look for a wife” (v. 27).

Whoever marries “does right,” and whoever does not marry “does even better” (v. 38) — “better” in the sense of usefulness for service, not moral superiority.

7.     Widows — freedom and spiritual boundary “in the Lord” (vv. 39–40)

Marriage is a lifelong covenant; after the death of a spouse, remarriage is permitted: “A woman is bound to her husband as long as he lives. But if her husband dies, she is free to marry anyone she wishes, but he must belong to the Lord” (v. 39).

Let us pray to God for integrity, faithfulness, and unity in marriage.