15 august

Vineri, 15 august 2025, Matei 18:1-35

Matei 18 este supranumit „Manualul de etică al Bisericii” și se constituie într-o lecție profundă despre relațiile dintre credincioși în cadrul Împărăției lui Dumnezeu.

În acest capitol sunt abordate teme precum smerenia, grija pentru cei slabi, responsabilitatea spirituală, disciplina în comunitate, iertarea, protejarea celor vulnerabili…

Mântuitorul Se află încă în Galileea, pregătit să meargă la Ierusalim. În grupul ucenicilor apar discuții în legătură cu poziții și funcții în Împărăție, drept pentru care Domnul corectează eroarea printr-o învățătură specifică.

1.     Smerenia – adevărata măreție (vers. 1–5) „Dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi…” (vers. 3) În Împărăția cerurilor, măreția nu se măsoară prin poziție și autoritate, ci prin smerenie și dependență de Dumnezeu. Aceasta înseamnă că smerenia este cheia intrării în Împărăție. Fariseii promovau o religie bazată pe statut și merite, iar Domnul răstoarnă aceste valori punând în centru copilul – simbolul smereniei și dependenței: „De aceea, oricine se va smeri ca acest copilaş va fi cel mai mare în Împărăţia cerurilor.” (vers. 4)

2.     Grija pentru cei slabi și vulnerabili (vers. 6–14) „Cine primește un copilaș în Numele Meu, pe Mine Mă primește.” (vers. 5) Mântuitorul folosește un limbaj foarte ferm pentru a sublinia gravitatea ispitirii celor mici (vers. 6–9). Pilda oii pierdute vorbește despre faptul că Dumnezeu caută și salvează pe cel pierdut.

3.     Restaurarea frățească și disciplina bisericii (vers. 15–20) „Dacă te ascultă, ai câștigat pe fratele tău.” (vers. 18:15) Isus oferă un model de restaurare: confruntare personală, apoi cu martori, apoi în comunitate. Ordinea acestor trei pași are rolul, pe de o parte, să-l confrunte pe cel vinovat, însă, pe de altă parte, are rolul să protejeze imaginea publică a celui vinovat. Dacă vinovatul nu vrea să se pocăiască, să fie tratat ca un păgân (vers. 17).

4.     Pilda robului nemilostiv (vers. 21–35) Întrebarea lui Petru demonstrează universalitatea conflictelor: „Doamne, de câte ori să iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea? Până la şapte ori?” (vers. 21) Răspunsul Mântuitorului clarifică faptul că iertarea trebuie să fie fără măsură: „Nu de șapte ori, ci de șaptezeci de ori câte șapte” (vers. 22).Pilda robului nemilostiv arată contrastul dintre iertarea primită și iertarea refuzată (vers. 23–35) – contrast între datoria imensă iertată de stăpân și lipsa de milă a robului față de semenul său.

Păcatul trebuie adresat și tratat cu seriozitate, însă cu scopul restaurării.

Să ne rugăm pentru relații sfinte, pentru comunicare sinceră și pentru o iertare deplină.

Pastor Luigi Mitoi

Friday, August 15, 2025, Matthew 18:1-35

Matthew 18 is nicknamed “The Church’s Ethics Manual” and constitutes a profound lesson on relationships among believers within the Kingdom of God.

This chapter addresses topics such as humility, care for the weak, spiritual responsibility, discipline in the community, forgiveness, and the protection of the vulnerable…

The Savior is still in Galilee, prepared to go to Jerusalem. Among the disciples, discussions arise regarding positions and roles in the Kingdom, and so the Lord corrects the error with a specific teaching.

1.     Humility – true greatness (vv. 1–5) “Unless you change and become like little children…” (v. 3) In the Kingdom of heaven, greatness is not measured by position and authority, but by humility and dependence on God. This means that humility is the key to entering the Kingdom. The Pharisees promoted a religion based on status and merit, but the Lord overturns these values by placing the child—symbol of humility and dependence—at the center: “Therefore, whoever takes the lowly position of this child is the greatest in the kingdom of heaven.” (v. 4)

2.     Care for the weak and vulnerable (vv. 6–14) “Whoever welcomes one such child in my name welcomes me.” (v. 5) The Savior uses very strong language to emphasize the seriousness of causing the little ones to stumble (vv. 6–9). The parable of the lost sheep speaks of the fact that God seeks and saves the one who is lost.

3.     Brotherly restoration and church discipline (vv. 15–20) “If they listen to you, you have won them over.” (v. 15) Jesus offers a model for restoration: personal confrontation, then with witnesses, then before the community. The order of these three steps serves, on the one hand, to confront the guilty person, but on the other, to protect the public image of the guilty person. If the guilty person does not want to repent, they are to be treated as a pagan (v. 17).

4.     The parable of the unmerciful servant (vv. 21–35) Peter’s question demonstrates the universality of conflict: “Lord, how many times shall I forgive my brother or sister who sins against me? Up to seven times?” (v. 21) The Savior’s answer clarifies that forgiveness must be without limit: “I tell you, not seven times, but seventy-seven times.” (v. 22) The parable of the unmerciful servant shows the contrast between the forgiveness received and the forgiveness refused (vv. 23–35)—a contrast between the enormous debt forgiven by the master and the servant’s lack of mercy toward his fellow servant.

Sin must be addressed and treated seriously, but with the purpose of restoration.

Let us pray for holy relationships, sincere communication, and complete forgiveness.