13 ianuarie

Marți, 13 ianuarie 2025, Efeseni 1:1–23

Efesul este un oraș religios din Asia Mică, un centru important al Imperiului Roman, dominat de cultul zeiței Artemis (Fapte 19) și caracterizat de magie, ocultism, idolatrie și sincretism religios.

Epistola către Efeseni este una dintre cele mai teologice scrieri ale lui Pavel, fiind a treia din Noul Testament după Romani și Galateni. Cartea Romani se constituie într-o prezentare amplă a Evangheliei care arată cum Dumnezeu îndreptățește păcătosul prin credință și îl transformă pentru o viață nouă în Duhul. Cartea Galateni apără în mod ferm libertatea creștină, arătând că mântuirea este doar prin har, nu prin faptele Legii. Cartea Efeseni este o descriere a identității credincioșilor în Cristos și a planului lui Dumnezeu de a uni toate lucrurile în El, formând Biserica ca Trup al lui Cristos. Efeseni explică cine suntem în Cristos și care este planul etern al lui Dumnezeu. Tema capitolului 1 este să prezinte planul lui Dumnezeu de a aduna toate lucrurile în Cristos și de a defini identitatea spirituală a credincioșilor născuți din nou.

Capitolul 1 este temelia întregii epistole. Pavel nu începe cu probleme morale sau conflicte, ci cu identitatea spirituală a Bisericii și inițiativa suverană a lui Dumnezeu. El vorbește despre planul lui Dumnezeu pentru poporul mântuit prin Cristos.

1.     Salutul apostolic și identitatea credincioșilor (vers. 1–2)

Pavel își afirmă autoritatea apostolică și adresează scrisoarea unor credincioși cărora le acordă statutul de sfinți: „…către sfinții care sunt în Efes și credincioșii în Hristos Isus” (vers. 1).

Credincioșii sunt definiți de chemarea lui Dumnezeu, nu de contextul lor socio-cultural. Pavel numește biserica „sfântă”, nu „slabă”, „confuză” sau „persecutată”. Apostolul știe că identitatea precede comportamentul.

2.     Binecuvântările spirituale în Cristos (vers. 3–14)

(a) Originea binecuvântărilor: Tatăl (vers. 3–6)

Tatăl a planificat mântuirea: „ne-a ales în El înainte de întemeierea lumii” (vers. 4). Scopul alegerii a fost „să fim sfinți și fără prihană”.

Alegerea este prezentată ca un plan divin în Cristos, cu scop moral și relațional: „ne-a rânduit mai dinainte pentru înfiere” (vers. 5).

Este necesar să remarcăm faptul că alegerea este despre înfiere, nu despre excludere.

(b) Mijlocul mântuirii: Fiul (vers. 7–12)

Fiul a realizat mântuirea: „răscumpărarea prin sângele Lui” (vers. 7). El este înțelepciunea divină, infinită și felurită a lui Dumnezeu: „descoperirea tainei voii Sale” (vers. 9). Mântuirea nu este doar personală, ci cosmică.

(c) Garantul moștenirii: Duhul Sfânt (vers. 13–14)

Duhul aplică mântuirea: „pecetluiți cu Duhul Sfânt”, „arvuna moștenirii noastre”. Duhul nu este o experiență opțională, ci garanția legală a mântuirii.

3.     Rugăciunea lui Pavel pentru iluminare spirituală (vers. 15–23)

(a) Motivația rugăciunii (vers. 15–16)

„…când am auzit despre credința … și despre dragostea voastră…” (vers. 17). Pavel nu se roagă pentru succes, ci pentru revelație.

(b) Conținutul rugăciunii (vers. 17–19)

Pavel cere un „duh de înțelepciune și descoperire” pentru a înțelege voia lui Dumnezeu.

(c) Supremația lui Cristos (vers. 20–23)

Cristos este înviat, înălțat și așezat deasupra tuturor puterilor.

(d) Concluzii teologice majore

Mântuirea este inițiată de Dumnezeu, centrată în Cristos și garantată de Duhul. Pecetea Duhului înseamnă protecție, direcție și garanție pentru viitor.

Să mulțumim lui Dumnezeu pentru că în acest prim capitol ne arată faptul că planifică, împlinește și aplică mântuirea în Cristos, oferind credincioșilor o identitate nouă și chemându-i să înțeleagă bogăția spirituală pe care au primit-o.

Pastor Luigi Mițoi

Tuesday, January 13, 2025, Ephesians 1:1–23

The city of Ephesus was a religious city in Asia Minor, an important center of the Roman Empire, dominated by the cult of the goddess Artemis (Acts 19) and characterized by magic, occult practices, idolatry, and religious syncretism.

The Epistle to the Ephesians is one of Paul’s most theological writings, ranking as the third in the New Testament after Romans and Galatians. The book of Romans is an extensive presentation of the gospel, showing how God justifies the sinner by faith and transforms him for a new life in the Spirit. The book of Galatians firmly defends Christian freedom, showing that salvation is only by grace, not by the works of the Law. The book of Ephesians is a description of the believers’ identity in Christ and of God’s plan to unite all things in Him, forming the Church as the Body of Christ. Ephesians explains who we are in Christ and what God’s eternal plan is. The theme of chapter 1 is to present God’s plan to bring all things together in Christ and to define the spiritual identity of believers who have been born again.

Chapter 1 is the foundation of the entire epistle. Paul does not begin with moral problems or conflicts, but with the spiritual identity of the Church and the sovereign initiative of God. He speaks about God’s plan for His people who have been saved through Christ.

1.     Apostolic greeting and the identity of believers (vv. 1–2)

Paul affirms his apostolic authority and addresses the letter to believers to whom he gives the status of saints: “…to God’s holy people in Ephesus, the faithful in Christ Jesus” (v. 1).

Believers are defined by God’s calling, not by their socio-cultural context. Paul calls the church “holy,” not “weak,” “confused,” or “persecuted.” The apostle knows that identity comes before behavior.

2.     Spiritual blessings in Christ (vv. 3–14)

(a) The source of the blessings: the Father (vv. 3–6)

The Father planned salvation: “he chose us in him before the creation of the world” (v. 4). The purpose of this choosing was “to be holy and blameless in his sight.”

This choosing is presented as a divine plan in Christ, with a moral and relational purpose: “he predestined us for adoption to sonship” (v. 5).

It is necessary to note that election is about adoption, not exclusion.

(b) The means of salvation: the Son (vv. 7–12)

The Son accomplished salvation: “redemption through his blood” (v. 7). He is God’s infinite and multifaceted divine wisdom: “making known to us the mystery of his will” (v. 9). Salvation is not only personal, but cosmic.

(c) The guarantor of the inheritance: the Holy Spirit (vv. 13–14)

The Spirit applies salvation: “marked in him with a seal, the promised Holy Spirit,” “a deposit guaranteeing our inheritance.” The Spirit is not an optional experience, but the legal guarantee of salvation.

3.     Paul’s prayer for spiritual enlightenment (vv. 15–23)

(a) The motivation for the prayer (vv. 15–16)

“…ever since I heard about your faith … and your love…” (v. 17). Paul does not pray for success, but for revelation.

(b) The content of the prayer (vv. 17–19)

Paul asks for “the Spirit of wisdom and revelation” in order to understand the will of God.

(c) The supremacy of Christ (vv. 20–23)

Christ is raised, exalted, and seated above every power.

(d) Major theological conclusions

Salvation is initiated by God, centered in Christ, and guaranteed by the Spirit. The Spirit’s seal means protection, direction, and a guarantee for the future.

Let us thank God because, in this first chapter, He shows us that He plans, fulfills, and applies salvation in Christ—giving believers a new identity and calling them to understand the spiritual riches they have received.