13 august

Miercuri, 13 august, Matei 16:1-28

Matei 16 se constituie într-un moment de cotitură prin faptul că Mântuitorul confruntă ipocrizia religioasă, provoacă ucenicii să-L recunoască drept Mesia și începe să le vorbească despre suferința și moartea Sa. În acest capitol găsim prima menționare explicită a Bisericii și Petru face mărturisirea centrală a credinței creștine: „Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu.” (vers. 16) Fariseii și saducheii, deși diferiți doctrinar, se unesc împotriva Lui, iar opoziția religioasă devine tot mai intensă.

Structura mesajului ne ajută să împărțim capitolul în patru secțiuni:

1.     Liderii religioși cer un semn, Mântuitorul le dă un avertisment (vers. 1–12)
„Fariseii și saducheii s-au apropiat de Isus și, ca să-L ispitească, I-au cerut să le arate un semn din cer” (vers. 1)
Domnul le oferă „semnul lui Iona” și avertizează ucenicii să se ferească de învățătura lor coruptă.
„Un neam viclean și preacurvar cere un semn; nu i se va da alt semn decât semnul prorocului Iona.” Apoi i-a lăsat și a plecat. (vers. 4)

2.     Întrebările Domnului și mărturisirea lui Petru (vers. 13–20)
„Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul omului?” Ei au răspuns: „Unii zic că ești Ioan Botezătorul; alții, Ilie; alții, Ieremia sau unul din proroci.” (vers. 13-14)
Răspunsul lui Petru este o revelație divină (vers. 17)
„Dar voi”, le-a zis El, „cine ziceți că sunt?” Simon Petru, drept răspuns, I-a zis: „Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!” (vers. 15-16)
Mântuitorul promite zidirea Bisericii pe „această piatră” (vers. 18-19).

3.     Domnul vorbește despre patima Sa și Petru Îl mustră (vers. 21–23)
„De atunci încolo, Isus a început să spună ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim, să pătimească mult din partea bătrânilor, din partea preoților celor mai de seamă și din partea cărturarilor; că are să fie omorât și că a treia zi are să învieze” (vers. 21)
Deși Îi dorea binele, binele dorit de Petru era o piedică împotriva morții Sale ispășitoare.
„Petru L-a luat deoparte și a început să-L mustre, zicând: ‘Să Te ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu Ți se întâmple așa ceva!’” (vers. 22)
Petru L-a mustrat, dar Mântuitorul L-a corectat cu fermitate: „Înapoia Mea, Satano!”
„Gândurile tale nu sunt gândurile lui Dumnezeu…” (vers. 23)

4.     Prima vestire a pătimirii (vers. 21-23)
Domnul a vorbit pentru prima oară despre moartea și învierea Sa.
„…trebuie să meargă la Ierusalim, să pătimească… să fie omorât și a treia zi să învie.” (vers. 21)
Isus cheamă pe ucenici să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-L urmeze.
„Dacă voiește cineva să vină după Mine…” (vers. 24)

Credința adevărată nu se bazează în primul rând pe semne exterioare, ci pe revelația lui Dumnezeu.

Pastor Luigi Mițoi

Wednesday, August 13, Matthew 16:1-28

Matthew 16 marks a turning point in which the Savior confronts religious hypocrisy, challenges the disciples to recognize Him as the Messiah, and begins to speak to them about His suffering and death. In this chapter, we find the first explicit mention of the Church, and Peter makes the central confession of the Christian faith: “You are the Messiah, the Son of the living God.” (v. 16) The Pharisees and Sadducees, though doctrinally different, unite against Him, and religious opposition becomes increasingly intense.

The structure of the message helps us divide the chapter into four sections:

1.     The religious leaders ask for a sign; the Savior gives them a warning (vv. 1–12)
“The Pharisees and Sadducees came to Jesus and tested him by asking him to show them a sign from heaven.” (v. 1)
The Lord offers them “the sign of Jonah” and warns the disciples to beware of their corrupt teaching.
“A wicked and adulterous generation looks for a sign, but none will be given it except the sign of Jonah.” Then Jesus left them and went away. (v. 4)

2.     The Lord’s questions and Peter’s confession (vv. 13–20)
“Who do people say the Son of Man is?” They replied, “Some say John the Baptist; others say Elijah; and still others, Jeremiah or one of the prophets.” (vv. 13-14)
Peter’s answer is a divine revelation (v. 17):
“But what about you?” he asked. “Who do you say I am?” Simon Peter answered, “You are the Messiah, the Son of the living God.” (vv. 15-16)
The Savior promises to build His Church on “this rock” (vv. 18-19).

3.     The Lord speaks about His suffering, and Peter rebukes Him (vv. 21–23)
“From that time on Jesus began to explain to his disciples that he must go to Jerusalem and suffer many things at the hands of the elders, the chief priests and the teachers of the law, and that he must be killed and on the third day be raised to life.” (v. 21)
Though Peter wished Him well, what he desired was a hindrance to the atoning death of Christ.
“Peter took him aside and began to rebuke him. ‘Never, Lord!’ he said. ‘This shall never happen to you!’” (v. 22)
Peter rebuked Him, but the Savior firmly corrected him: “Get behind me, Satan!”
“You do not have in mind the concerns of God…” (v. 23)

4.     The first prediction of the Passion (vv. 21-23)
The Lord spoke for the first time about His death and resurrection.
“…he must go to Jerusalem and suffer… and that he must be killed and on the third day be raised to life.” (v. 21)
Jesus calls the disciples to deny themselves, take up their cross, and follow Him.
“Whoever wants to be my disciple must deny themselves and take up their cross and follow me.” (v. 24)

True faith is based not primarily on outward signs but on the revelation of God.