11 septembrie

Joi, 11 septembrie 2025, Luca 1:1-80

Evanghelia după Luca este scrisă de medicul Luca, colaborator apropiat al apostolului Pavel (2 Timotei 4:11). El nu a fost martor ocular al lucrărilor Mântuitorului, însă a cercetat „cu de-amănuntul toate lucrurile de la obârșia lor” (vers. 3).

Evanghelia lui este adresată lui Teofil, un demnitar grec, și are drept scop să ofere o relatare autentică despre viața și lucrarea lui Isus Cristos: „…să-ți scriu în șir unele după altele, ca să poți cunoaște astfel temeinicia învățăturilor pe care le-ai primit” (Luca 1:3-4).

Capitolul 1, cel mai lung din Noul Testament, pregătește scena pentru venirea lui Mesia prin relatările despre nașterea lui Ioan Botezătorul și întruparea lui Isus Cristos. Acest prim capitol poate fi împărțit în cinci secțiuni.

În vremea aceea domnea Irod cel Mare (vers. 5), cunoscut pentru cruzimea și paranoia sa.

1.     Prologul evangheliei (vers. 1–4)
Luca își legitimează scrierea printr-o cercetare riguroasă și prin dorința de a întări credința lui Teofil: „Mi s-a părut și mie bine… să ți le scriu în șir, preaputernice Teofile” (vers. 3).

2.     Vestirea nașterii lui Ioan Botezătorul – necredința are consecințe (vers. 5–25)
Zaharia și Elisabeta, „amândoi neprihăniți înaintea lui Dumnezeu” (vers. 6), nu aveau copii. Dumnezeu răspunde rugăciunilor și Își împlinește planurile prin oameni credincioși, în ciuda limitărilor umane: „Nu te teme, Zahario, fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată” (vers. 13). Zaharia, deși preot, manifestă necredință și este pedepsit cu muțenie (vers. 18-20). Dumnezeu precizează rolul lui Ioan Botezătorul: „El va merge înaintea Lui, în duhul și puterea lui Ilie” (vers. 17).

3.     Vestirea întrupării Mântuitorului – întruparea Cuvântului (vers. 26–38)
Îngerul Gavril o înștiințează pe Maria, o fată fecioară din Nazaret care era logodită cu Iosif, că va naște pe Fiul lui Dumnezeu prin puterea Duhului Sfânt (vers. 26-38): „Căci la Dumnezeu nimic nu este cu neputință” (vers. 37). Maria răspunde îngerului cu supunere și credință: „Iată roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale” (vers. 38). Isus, Mântuitorul care Se va întrupa, este prezentat ca „Fiul Celui Preaînalt” și „Împărat peste casa lui Iacov” (vers. 32-33).

4.     Vizita Mariei la Elisabeta – două femei însărcinate unite în planul divin (vers. 39–56)
Elisabeta, umplută de Duhul Sfânt, o binecuvântează pe Maria (vers. 41-45). Cântarea Mariei („Magnificat”) este un imn al smereniei și al măreției lui Dumnezeu (vers. 46–55).

5.     Nașterea lui Ioan Botezătorul și cântarea lui Zaharia (vers. 57–80)
Ioan este confirmat ca profet și înainte-mergător al lui Mesia: „Și tu, pruncule, vei fi chemat proroc al Celui Preaînalt” (vers. 76). Cântarea lui Zaharia („Benedictus”) este un rezumat al planului de mântuire, centrat pe îndurarea și credincioșia lui Dumnezeu (vers. 68–79).

Din punct de vedere istoric și spiritual, Luca 1 arată că Dumnezeu lucrează în istorie prin Duhul Sfânt cu oameni simpli: Zaharia, Elisabeta, Maria, Iosif…

Să ne rugăm pentru smerenie, acceptarea voii lui Dumnezeu și disponibilitate pentru slujire.

Pastor Luigi Mițoi

Thursday, September 11, 2025, Luke 1:1-80

The Gospel of Luke is written by Luke the physician, a close collaborator of the apostle Paul (2 Timothy 4:11). He was not an eyewitness of the works of the Savior, but he investigated “everything from the beginning” (v. 3).

His Gospel is addressed to Theophilus, a Greek official, with the purpose of providing an authentic account of the life and ministry of Jesus Christ: “so that you may know the certainty of the things you have been taught” (Luke 1:3-4).

Chapter 1, the longest in the New Testament, sets the stage for the coming of the Messiah through the accounts of the birth of John the Baptist and the incarnation of Jesus Christ. This first chapter can be divided into five sections.

At that time Herod the Great reigned (v. 5), known for his cruelty and paranoia.

1.     Prologue of the Gospel (vv. 1–4)
Luke legitimizes his writing through careful research and the desire to strengthen Theophilus’s faith: “With this in mind, since I myself have carefully investigated everything from the beginning, I too decided to write an orderly account for you, most excellent Theophilus” (v. 3).

2.     The announcement of John the Baptist’s birth – unbelief has consequences (vv. 5–25)
Zechariah and Elizabeth, “both righteous in the sight of God” (v. 6), had no children. God answered their prayers and fulfilled His plans through faithful people despite human limitations: “Do not be afraid, Zechariah; your prayer has been heard” (v. 13). Zechariah, though a priest, showed unbelief and was punished with muteness (vv. 18–20). God clarified John the Baptist’s role: “And he will go on before the Lord, in the spirit and power of Elijah” (v. 17).

3.     The announcement of the Savior’s incarnation – the Word made flesh (vv. 26–38)
The angel Gabriel announced to Mary, a virgin from Nazareth who was betrothed to Joseph, that she would give birth to the Son of God through the power of the Holy Spirit (vv. 26–38): “For no word from God will ever fail.” (v. 37) Mary responded to the angel with submission and faith: “I am the Lord’s servant. May your word to me be fulfilled.” (v. 38) Jesus, the Savior who would be incarnated, is presented as “the Son of the Most High” and “he will reign over Jacob’s descendants forever.” (vv. 32–33)

4.     Mary’s visit to Elizabeth – two pregnant women united in God’s plan (vv. 39–56)
Elizabeth, filled with the Holy Spirit, blessed Mary (vv. 41–45). Mary’s song (“The Magnificat”) is a hymn of humility and the greatness of God (vv. 46–55).

5.     The birth of John the Baptist and Zechariah’s song (vv. 57–80)
John is confirmed as a prophet and forerunner of the Messiah: “And you, my child, will be called a prophet of the Most High” (v. 76). Zechariah’s song (“The Benedictus”) is a summary of the plan of salvation, centered on the mercy and faithfulness of God (vv. 68–79).

From both a historical and spiritual perspective, Luke 1 shows that God works in history through the Holy Spirit with ordinary people: Zechariah, Elizabeth, Mary, Joseph…

Let us pray for humility, acceptance of God’s will, and willingness to serve.