11 noiembrie

Marți, 11 noiembrie 2025, Faptele Apostolilor 17:1-34

Faptele Apostolilor 17 descrie cea de-a doua călătorie misionară a apostolului Pavel, desfășurată în jurul anului 50 d.Cr., în orașele grecești Tesalonic, Bereea și Atena. Grecia era complet romanizată politic în vremea aceea, dar era greacă cultural și filosofic.

Pavel predică în sinagogile acestor trei orașe, adresându-se iudeilor și prozeliților (persoane dintre Neamuri, convertite la iudaism). Mesajul acestui capitol pune în evidență modul în care Evanghelia interacționează cu religia iudaică, cu cercetarea sinceră și cu filosofia greacă.

Acest pasaj prezintă felul în care Pavel adaptează discursul în funcție de context și modul specific în care Evanghelia interacționează cu cultura.

1.     Predicarea în Tesalonic – conflictul cu tradiționalismul religios (vers. 1–9)

Tesalonic este un oraș mare, cosmopolit, port important și capitală a Macedoniei. Orașul are influență greco-romană și o puternică comunitate evreiască cu sinagogă (vers. 1).

Tesalonicul este locul evreilor tradiționali aflați în opoziție cu bereenii și atenienii. Bereenii sunt oamenii cu mintea deschisă, care cercetează consecvent Scripturile, în timp ce Atena este leagănul filosofiei grecești, care refuză convertirea folosind ironia.

Pavel predică din Scripturi că Isus este Mesia (vers. 2–3), însă mesajul acesta produce conflict.

Reacțiile ascultătorilor sunt diferite: unii iudei și mulți greci cred, însă alții devin geloși și produc tulburare (vers. 4–5). Când Evanghelia atinge interese personale sau tradiții înrădăcinate, apare conflictul, iar gelozia spirituală produce violență socială.

Liderii religioși ajung la persecuție prin manipularea maselor. „Iudeii care nu crezuseră… au întărâtat cetatea” (vers. 5). Sunt aduși oameni „fără căpătâi” pentru a crea haos (vers. 5–9).

Iason este acuzat că „găzduiește pe cei ce lucrează împotriva poruncilor Cezarului” (vers. 7). Pavel și Sila sunt trimiși noaptea la Bereea (vers. 10).

2.     Predicarea în Bereea – modelul nobil al cercetării Scripturilor (vers. 10–15)

Berea este o comunitate evreiască mai mică, receptivă și mai deschisă, cu o puternică tradiție de studiere a Scripturilor (vers. 10–11). Bereea, numită în prezent Veria, este un oraș grecesc care se află în regiunea Macedonia Centrală, la aproximativ 70 km sud-vest de Tesalonic. Aici s-au refugiat Pavel și Sila fugind de persecuția din Tesalonic.

Scriptura spune că „Iudeii aceștia (din Bereea) aveau o inimă mai aleasă decât cei din Tesalonic; au primit Cuvântul cu toată râvna și cercetau Scripturile în fiecare zi… Mulți dintre ei… au crezut” (vers. 11–12).

Bereenii sunt receptivi, cercetează Scripturile zilnic și primesc Cuvântul cu tragere de inimă: „Au primit Cuvântul cu toată râvna și cercetau Scripturile în fiecare zi” (vers. 11).

Iudeii din Tesalonic vin în Bereea cu intenția să tulbure lucrarea: „Iudeii din Tesalonic… au venit acolo, ca să tulbure și să ațâțe noroadele” (vers. 13).

3.     Predicarea în Atena – confruntarea cu idolatria și filosofia (vers. 16–34)

Atena este centrul lumii religioase și păgâne din Grecia, plină de altare și idoli: „plin de idoli” (vers. 16). Aici este templul zeiței Atena și altarul „dumnezeului necunoscut” (vers. 23).

Atena este dominată de agora (piața publică), Areopag (tribunal și loc de dezbatere intelectuală) și un mediu educat (ironic și sceptic).

Atenienii „nu-și petreceau timpul decât spunând sau auzind ceva nou” (vers. 21), manifestând o cultură a curiozității, dar și a relativismului. Fapte 17 este un exemplu excelent de confruntare între Evanghelie și filosofie, între revelație și cultura umanistă.

Atena era centrul intelectual al lumii greco-romane, celebră pentru filozofie, artă și religie. În Atena, Pavel confruntă idolatria și filosofia greacă, proclamând un Dumnezeu necunoscut pentru ei.

Lui Pavel „îi ardea duhul” când a văzut idolatria (vers. 16); de aceea predică cu putere în sinagogă și în piață (vers. 17). În sinagogă erau oamenii religioși, iar în agora erau filosofii, trecătorii și intelectualii. Reacția filosofilor a fost disprețul intelectual (vers. 18).

Filosofii epicurieni și stoici îl consideră un „străin care aduce dumnezei noi”.

Pavel predică în Areopag, admite spiritualitatea lor, dar o corectează. Apostolul folosește cultura pentru a arăta spre Creator, dar nu confundă cultura cu revelația.

Pavel încheie cu crucea și învierea, fundamentul creștinismului. Diversitatea reacțiilor: unii cred, alții batjocoresc, alții amână (vers. 32).

Convertirea lui Dionisie și Damaris se constituie într-un semn că Evanghelia pătrunde chiar și în cercurile filozofice (vers. 34).

Este de folos să remarcăm faptul că apostolul nu citează Scriptura în Areopag, ci pornește de la cultura locală. Evanghelia are puterea de a transforma orice context, de la tradiționaliștii din Tesalonic până la filosofii din Atena și până la „biblistii” din Bereea.

Să ne rugăm Domnului pentru pasiunea și înțelepciunea de a predica mesajul împăcării omului cu Dumnezeu oricui, oricând și oriunde.

Pastor Luigi Mițoi

Tuesday, November 11, 2025, Acts 17:1–34

Acts 17 describes the second missionary journey of the apostle Paul, carried out around A.D. 50, in the Greek cities of Thessalonica, Berea, and Athens. At that time, Greece was fully Romanized politically, but culturally and philosophically Greek.

Paul preaches in the synagogues of these three cities, addressing Jews and proselytes (Gentiles who had converted to Judaism). The message of this chapter highlights the way the Gospel interacts with Jewish religion, sincere investigation, and Greek philosophy.

This passage shows how Paul adapts his message depending on the context, and the specific way the Gospel interacts with culture.

1.     Preaching in Thessalonica – the conflict with religious traditionalism (vv. 1–9)

Thessalonica is a large, cosmopolitan city, an important port, and the capital of Macedonia. The city has Greco-Roman influence and a strong Jewish community with a synagogue (v. 1).

Thessalonica represents the traditionalist Jews, in contrast with the Bereans and Athenians. The Bereans are open-minded people who consistently study the Scriptures, whereas Athens is the cradle of Greek philosophy, rejecting conversion through irony.

Paul preaches from the Scriptures that Jesus is the Messiah (vv. 2–3), but this message produces conflict.

The listeners respond differently: some Jews and many Greeks believe, but others become jealous and create turmoil (vv. 4–5). When the Gospel touches personal interests or entrenched traditions, conflict arises, and spiritual jealousy produces social violence.

The religious leaders escalate to persecution by manipulating the crowds. “The Jews who were not persuaded… stirred up the crowd” (v. 5). They bring in “worthless men” to create chaos (vv. 5–9).

Jason is accused of “welcoming those who act against the decrees of Caesar” (v. 7). Paul and Silas are sent away by night to Berea (v. 10).

2.     Preaching in Berea – the noble model of searching the Scriptures (vv. 10–15)

Berea is a smaller Jewish community, receptive and more open, with a strong tradition of studying the Scriptures (vv. 10–11). Berea, known today as Veria, is a Greek city located in the region of Central Macedonia, about 70 km southwest of Thessalonica. Paul and Silas took refuge here, fleeing persecution from Thessalonica.

Scripture says that “the Jews here (in Berea) were of more noble character than those in Thessalonica; they received the message with great eagerness and examined the Scriptures every day… Many of them… believed” (vv. 11–12).

The Bereans are receptive, search the Scriptures daily, and receive the Word with eagerness: “They received the message with great eagerness and examined the Scriptures every day” (v. 11).

The Jews from Thessalonica come to Berea intending to disrupt the work: “The Jews in Thessalonica… came there too, agitating the crowds” (v. 13).

3.     Preaching in Athens – confronting idolatry and philosophy (vv. 16–34)

Athens is the center of the religious and pagan world of Greece, full of altars and idols: “full of idols” (v. 16). Here stands the temple of the goddess Athena and the altar to “the unknown god” (v. 23).

Athens is dominated by the agora (the public square), the Areopagus (a court and place of intellectual debate), and an educated environment (ironic and skeptical).

The Athenians “spent their time doing nothing but talking about and listening to the latest ideas” (v. 21)—a culture marked by curiosity but also relativism. Acts 17 is an excellent example of the confrontation between Gospel and philosophy, between revelation and humanistic culture.

Athens was the intellectual center of the Greco-Roman world, famous for philosophy, art, and religion. In Athens, Paul confronts idolatry and Greek philosophy, proclaiming a God unknown to them.

Paul’s “spirit was provoked” when he saw the idolatry (v. 16); therefore he preached boldly in the synagogue and in the marketplace (v. 17). The synagogue contained the religious people, while the agora held philosophers, passers-by, and intellectuals. The philosophers’ reaction was intellectual disdain (v. 18).

Epicurean and Stoic philosophers considered him a “babbler who brings strange gods.”

Paul preaches at the Areopagus, acknowledges their spirituality, but corrects it. The apostle uses culture to point to the Creator, without confusing culture with revelation.

Paul concludes with the cross and the resurrection, the foundation of Christianity. The reactions vary: some believe, others mock, others postpone (v. 32).

The conversion of Dionysius and Damaris becomes a sign that the Gospel penetrates even philosophical circles (v. 34).

It is helpful to note that the apostle does not quote Scripture in the Areopagus; instead, he begins with local culture. The Gospel has the power to transform any context—from the traditionalists of Thessalonica to the philosophers of Athens and the “Bible-examiners” of Berea.

May we pray to the Lord for the passion and wisdom to preach the message of reconciliation with God to anyone, anytime, anywhere.