11 ianuarie

Duminică, 11 ianuarie 2025, Galateni 5:1–26

Dacă în capitolele 1–4 Pavel apără Evanghelia harului împotriva legalismului, în capitolul 5 el explică cum arată viața trăită în libertatea Duhului: harul nu produce libertinaj, iar Legea nu produce sfințenie. Bisericile Galației erau amenințate de două extreme:

(a) legalismul – întoarcerea la Lege
(b) libertinajul – folosirea harului ca pretext.

Tema cărții lui Pavel definește libertatea creștină ca fiind viața trăită prin Duhul, nu prin Lege și firea pământească. Apostolul are drept scop să avertizeze credincioșii împotriva riscului revenirii la Lege, să definească libertatea autentică și să arate cum se manifestă viața condusă de Duhul. Galateni 5 este un apel responsabil al lui Pavel către o biserică aflată în criză spirituală. Creștinii dintre neamuri, care primesc Evanghelia prin credință, sunt presați de iudaizatori să se întoarcă la circumcizie și la respectarea legii mozaice ca mijloc de mântuire și maturizare spirituală.

Capitolul 5 este structurat ca o declarație a libertății spirituale în Duhul:

(a) Libertatea nu este libertinaj
(b) Harul nu este dezorganizare
(c) Duhul nu este o emoție
(d) Viața creștină nu este o listă de reguli

1.     Libertatea creștină nu trebuie pierdută prin legalism (vers. 1–6)

Acceptarea circumciziei ca obligație spirituală înseamnă a renunța la har: „dacă vă veți tăia împrejur, Hristos nu vă va folosi la nimic” (vers. 1).

Pavel nu condamnă circumcizia ca practică culturală, ci ca mijloc de justificare. Harul nu poate coexista cu meritul personal.

Lucrul pe care îl accentuează Pavel este „credința care lucrează prin dragoste” (vers. 6).

Aceasta înseamnă că adevărata credință nu rămâne teorie, emoție sau declarație, ci devine acțiune vizibilă în folosul celor din jur.

2.     Adevărul Evangheliei trebuie apărat cu fermitate (vers. 7–12)

Toleranța față de eroare nu este dragoste, ci slăbiciune, nepăsare, iresponsabilitate:

·       „Puțin aluat dospește toată plămădeala” (v. 9).

·       „Alergați bine… cine v-a tăiat calea?” (vers. 7)

·       „Puțin aluat dospește toată plămădeala” (v. 9)

Crucea provoacă adversitate pentru cei care cred în mântuirea prin fapte. Dacă Pavel ar fi acceptat circumcizia ca fiind necesară, mesajul crucii nu ar mai fi ofensator și „pricina de poticnire a crucii s-a dus” (vers. 11).

Crucea este ofensatoare pentru legaliști, deoarece anulează meritele personale, expune neputința omului și proclamă harul divin.

3.     Libertatea nu este libertinaj (vers. 13–26)

„…nu faceți din slobozenie (libertate) o pricină ca să trăiți pentru firea pământească, ci slujiți-vă unii altora în dragoste.” (vers. 13)

Libertatea autentică, echilibrată se exprimă prin dragoste și slujire. Fără dragoste, libertatea devine mândrie și egoism.

(a) Duhul și carnea (firea pământească) sunt două puteri opuse (vers. 16–18): „…firea pământească poftește împotriva Duhului, și Duhul, împotriva firii pământești; sunt lucruri potrivnice unele altora…” (vers. 17)

(b) Faptele firii pământești (vers. 19–21)

Viața influențată de firea pământească produce o profundă degradare morală și spirituală: „faptele firii pământești sunt cunoscute și sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăția, desfrânarea, închinarea la idoli, vrăjitoria…” (vers. 19–20)

(c) Roada Duhului produce spiritualitate și libertate în Hristos (vers. 22–26): „Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine…” (vers. 22)

Duhul Sfânt produce caracterul lui Hristos în credincioși, păstrând comunitatea în unitate, dragoste și maturitate.

Să ne rugăm Domnului să ne țină în harul Său.

Pastor Luigi Mițoi

Sunday, January 11, 2025, Galatians 5:1–26

If in chapters 1–4 Paul defends the gospel of grace against legalism, in chapter 5 he explains what life looks like when lived in the freedom of the Spirit: grace does not produce license, and the Law does not produce holiness. The churches of Galatia were threatened by two extremes:

(a) legalism — returning to the Law
(b) promiscuity — using grace as a pretext.

The theme of Paul’s letter defines Christian freedom as life lived by the Spirit, not by the Law and the sinful nature. The apostle’s purpose is to warn believers against the risk of returning to the Law, to define authentic freedom, and to show how life led by the Spirit is expressed. Galatians 5 is Paul’s responsible appeal to a church in spiritual crisis. Gentile Christians, who received the gospel by faith, were being pressured by the Judaizers to return to circumcision and to keeping the Mosaic law as a means of salvation and spiritual maturity.

Chapter 5 is structured as a declaration of spiritual freedom in the Spirit:

(a) Freedom is not license
(b) Grace is not disorder
(c) The Spirit is not an emotion
(d) The Christian life is not a list of rules

1.     Christian freedom must not be lost through legalism (vv. 1–6)

Accepting circumcision as a spiritual obligation means abandoning grace: “if you let yourselves be circumcised, Christ will be of no value to you at all.” (v. 1)

Paul does not condemn circumcision as a cultural practice, but as a means of justification. Grace cannot coexist with personal merit.

What Paul emphasizes is “faith expressing itself through love.” (v. 6)

This means that true faith does not remain theory, emotion, or a declaration, but becomes visible action for the benefit of others.

2.     The truth of the gospel must be defended firmly (vv. 7–12)

Tolerance toward error is not love, but weakness, indifference, irresponsibility:

• “A little yeast works through the whole batch of dough.” (v. 9)
• “You were running a good race. Who cut in on you to keep you from obeying the truth?” (v. 7)
• “A little yeast works through the whole batch of dough.” (v. 9)

The cross brings opposition from those who believe in salvation through works. If Paul had accepted circumcision as necessary, the message of the cross would no longer be offensive and “the offense of the cross has been abolished.” (v. 11)

The cross is offensive to legalists because it cancels personal merit, exposes human helplessness, and proclaims divine grace.

3.     Freedom is not promiscuity (vv. 13–26)

“…do not use your freedom to indulge the flesh; rather, serve one another humbly in love.” (v. 13)

Authentic, balanced freedom expresses itself through love and service. Without love, freedom becomes pride and selfishness.

(a) The Spirit and the flesh (the sinful nature) are two opposing powers (vv. 16–18): “…the flesh desires what is contrary to the Spirit, and the Spirit what is contrary to the flesh. They are in conflict with each other…” (v. 17)

(b) The acts of the flesh (vv. 19–21)

A life influenced by the flesh produces deep moral and spiritual degradation: “The acts of the flesh are obvious: sexual immorality, impurity and debauchery; idolatry and witchcraft…” (vv. 19–20)

(c) The fruit of the Spirit produces spirituality and freedom in Christ (vv. 22–26): “But the fruit of the Spirit is love, joy, peace, forbearance, kindness, goodness…” (v. 22)

The Holy Spirit produces the character of Christ in believers, keeping the community in unity, love, and maturity.

Let us pray that the Lord will keep us in His grace.