11 decembrie

Joi, 11 decembrie 2025, 1 Corinteni 3:1–23

În 1 Corinteni 3, Pavel abordează problema imaturității spirituale și a dezbinărilor, arătând că adevărata temelie a Bisericii este Cristos, iar slujitorii sunt doar colaboratori ai lui Dumnezeu. Dacă în capitolul 1 Pavel demască dezbinările din biserică, în capitolul 2 explică rolul Duhului Sfânt în cunoașterea lui Dumnezeu, în capitolul 3 arată că dezbinările și gândirea lumească sunt semne ale copilăriei spirituale. Oamenii apreciază personalitățile carismatice, oratorii talentați, ori acest climat favoriza „partide” în jurul liderilor spirituali. Diferențe mari între bogați și săraci, oameni liberi și sclavi, patroni și clienți, au cultivat succesul public, competiția, prestigiul și onoarea. Aceste caracteristici pătrund în biserică, alimentând comparațiile între lideri și dezbinările. Pavel încearcă să corecteze dezordinea din această biserică plină de daruri, dar imatură, cu scopul să aducă credincioșii la unitate în Cristos, maturitate spirituală și sfințenie. Capitolul 3 are un puternic caracter pastoral, corectând atitudinile greșite, eclesiologic explicând natura bisericii, escatologic vorbind despre Ziua judecății și răsplătirii.

1. Imaturitatea spirituală se vede în acțiunile de ceartă, gelozie și partide (vers. 1–4)

Pavel nu le poate vorbi „ca unor oameni duhovnicești, ci… ca unor prunci în Hristos” (vers. 1). În loc să crească spiritual, au rămas la nivelul de copii în credință: „V-am hrănit cu lapte, nu cu bucate tari” (vers. 2): „În mijlocul vostru este invidie și ceartă și dezbinări” (vers. 3), acestea fiind semne de umblare „după îndemnul firii pământești”. Prin luptele și competițiile lor, membrii bisericii imaturi au polarizat biserica: „Eu sunt al lui Pavel… Eu al lui Apolo” (vers. 4).

2. Slujitorii sunt colaboratori, nu rivali (vers. 5–9)

„Ce este Pavel?… Ce este Apolo? Niște slujitori. Eu am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească” (vers. 5-6). Accentul cade pe Dumnezeu, nu pe lucrători: „Noi suntem împreună-lucrători cu Dumnezeu; voi sunteți ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu” (vers. 9).

3. Lucrarea fiecăruia va fi încercată, iar răsplata va depinde de calitatea acesteia (vers. 10–15)

Temelia oricărei lucrări divine este Cristos: „Am pus temelia ca un meșter zidar înțelept. Nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă, și care este Isus Hristos” (vers. 10–11). Responsabilitatea construirii pe această temelie este personală: „Fiecare să ia bine seama cum clădește deasupra” (vers. 10). Materialele: „aur, argint, pietre scumpe” vs. „lemn, fân, trestie” (vers. 12), simboluri ale calității lucrării.

4. Biserica este templul lui Dumnezeu; distrugerea ei atrage judecata Stăpânului (vers. 16–17)

Biserica este Templul lui Dumnezeu – „voi” la plural: „Nu știți că voi sunteți templul lui Dumnezeu și că Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi?” (vers. 16). Atenționare serioasă pentru cei care produc dezbinări și distrug unitatea Bisericii: „Dacă nimicește cineva templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu” (vers. 17). Slujitorii sunt colaboratori, nu concurenți; nu sunt temelie, ci lucrători pe temelie.

5. Înțelepciunea lumii este nebunie înaintea lui Dumnezeu (vers. 18–23)

„Nimeni să nu se înșele… cine dintre voi se crede înțelept în felul veacului acestuia să se facă nebun, ca să ajungă înțelept” (vers. 18). Slava I se cuvine doar lui Dumnezeu: „Nimeni să nu se laude cu oameni” (vers. 21). Chemare la smerenie și așezare voluntară sub autoritatea lui Isus Cristos: „Dacă cineva se crede înțelept… să se facă nebun ca să ajungă înțelept” (vers. 18). Din cauza modelelor negative din comunitate și pe fondul imaturizării spirituale în biserică, se strecoară tendința diferențierilor de clasă: respectul exagerat pentru unii și disprețul manifestat față de alții.

Să ne rugăm lui Dumnezeu pentru dezvoltarea caracterului, pentru o minte înțeleaptă și o inimă plină de dragoste și bunătate.

Pastor Luigi Mițoi

Thursday, December 11, 2025, 1 Corinthians 3:1–23

In 1 Corinthians 3, Paul addresses the issue of spiritual immaturity and divisions, showing that the true foundation of the Church is Christ, and the ministers are merely God's co-workers. While in chapter 1 Paul exposes the divisions in the church, and in chapter 2 he explains the role of the Holy Spirit in knowing God, in chapter 3 he shows that divisions and worldly thinking are signs of spiritual childhood. People appreciate charismatic personalities and talented orators, and this climate favored “factions” around spiritual leaders. Great differences between rich and poor, free people and slaves, patrons and clients, cultivated public success, competition, prestige, and honor. These characteristics penetrate the church, fueling comparisons between leaders and divisions. Paul attempts to correct the disorder in this church that is full of gifts but immature, with the goal of bringing believers to unity in Christ, spiritual maturity, and holiness. Chapter 3 has a strong pastoral character, correcting wrong attitudes; an ecclesiological character, explaining the nature of the church; and an eschatological character, speaking about the Day of judgment and reward.

1. Spiritual immaturity is seen in actions of quarreling, jealousy, and factions (vv. 1–4)

Paul cannot speak to them “as people who live by the Spirit but as… infants in Christ” (v. 1). Instead of growing spiritually, they remained at the level of children in faith: “I gave you milk, not solid food” (v. 2): “For since there is jealousy and quarreling among you” (v. 3), these being signs of “acting like mere humans”. Through their fights and competitions, the immature church members polarized the church: “I follow Paul… I follow Apollos” (v. 4).

2. Ministers are co-workers, not rivals (vv. 5–9)

“What, after all, is Apollos? And what is Paul? Only servants… I planted the seed, Apollos watered it, but God has been making it grow” (vv. 5-6). The emphasis falls on God, not on the workers: “For we are co-workers in God’s service; you are God’s field, God’s building” (v. 9).

3. Everyone’s work will be tested, and the reward will depend on its quality (vv. 10–15)

The foundation of any divine work is Christ: “I laid a foundation as a wise builder… For no one can lay any foundation other than the one already laid, which is Jesus Christ” (vv. 10–11). The responsibility of building on this foundation is personal: “Each one should build with care” (v. 10). The materials: “gold, silver, costly stones” vs. “wood, hay or straw” (v. 12), symbols of the quality of the work.

4. The Church is God's temple; destroying it attracts the Master's judgment (vv. 16–17)

The Church is the Temple of God – “you” in the plural: “Don’t you know that you yourselves are God’s temple and that God’s Spirit dwells in your midst?” (v. 16). A serious warning for those who cause divisions and destroy the unity of the Church: “If anyone destroys God’s temple, God will destroy that person” (v. 17). Ministers are co-workers, not competitors; they are not the foundation, but workers on the foundation.

5. The wisdom of the world is foolishness before God (vv. 18–23)

“Do not deceive yourselves. If any of you thinks he is wise by the standards of this age, he should become a ‘fool’ so that he may become wise” (v. 18). Glory belongs only to God: “So then, no more boasting about human leaders!” (v. 21). A call to humility and voluntary submission under the authority of Jesus Christ: “If any of you thinks he is wise… he should become a ‘fool’ so that he may become wise” (v. 18). Due to negative models in the community and against the background of spiritual immaturity in the church, a tendency for class distinctions creeps in: exaggerated respect for some and contempt shown towards others.

Let us pray to God for the development of character, for a wise mind, and a heart full of love and kindness.