10 noiembrie

Luni, 10 noiembrie 2025, Faptele Apostolilor 16:1-40

Faptele Apostolilor 16 prezintă începutul celei de-a doua călătorii misionare a apostolului Pavel, însoțit de Sila și, mai târziu, de Timotei și probabil Luca. În acest capitol este descrisă pătrunderea Evangheliei în Macedonia, în Filipi, oraș fondat în anul 358 î.Hr. de Filip al II-lea, tatăl lui Alexandru cel Mare. În vremea lui Pavel, Filipi era colonie romană (vers. 12), populată de veterani militari, având aceleași drepturi ca Roma: senat propriu, cetățenie romană, scutiri de taxe.

Filipi este primul oraș european unde Pavel predică Evanghelia, iar biserica pe care o întemeiază aici devine una dintre cele mai apropiate de inima lui (vers. 3-5). În Filipi și Tesalonic existau curente stoice și epicuriene. Stoicii căutau sensul vieții în rațiune și moralitate, epicurienii în plăcere și echilibru. Absența unei sinagogi sugerează o populație evreiască redusă, dar deschiderea spirituală a unor persoane ca Lidia arată potențialul misionar. Filipi devine un centru spiritual semnificativ, cu o biserică activă și generoasă (vers. 15-16).

Mesajul capitolului 16 descrie puterea transformatoare a Evangheliei în viața unor oameni care devin primii convertiți ai bisericii din Filipi: o femeie care avea o afacere de vopsele, o sclavă ghicitoare posedată de un duh rău și un polițist care lucra la închisoarea din oraș.

1.     Alegerea lui Timotei și circumcizia lui (vers. 1–5)

Pavel ajunge la Derbe și Listra, unde îl întâlnește pe Timotei, fiul unei evreice credincioase și al unui tată grec (vers. 1). Apostolul îl ia cu el pe Timotei și, pentru a nu-i ofensa pe iudei, îl circumcide (taie împrejur) (vers. 3). „Pavel a vrut ca Timotei să meargă cu el și l-a tăiat împrejur din pricina iudeilor.” (vers. 3) Deși Pavel predica libertatea față de legea ceremonială (Galateni 5:2), îl circumcide pe Timotei pentru a evita conflictele culturale. „M-am făcut tuturor totul, ca, oricum, să mântuiesc pe unii din ei.” (1 Corinteni 9:22). Sunt remarcabile înțelepciunea, maturitatea și flexibilitatea lui Pavel față de evrei, cu scopul să-i poată câștiga pentru mântuirea sufletului.

2.     Călăuzirea Duhului Sfânt spre misiunea din Macedonia (vers. 6–10)

Pavel și echipa lui sunt „opriți de Duhul Sfânt să vestească Cuvântul în Asia” (vers. 6). Când vor să meargă în Bitinia, „Duhul lui Isus nu le-a dat voie” (vers. 7). Această dublă interdicție arată că misiunea nu este condusă doar de strategie sau oportunitate, ci de călăuzire prin Duhul Sfânt. Dumnezeu închide unele uși pentru a deschide altele.

3.     Convertirea Lidiei – începutul Bisericii din Europa (vers. 11–15)

În ziua Sabatului, se duce „la un loc de rugăciune” lângă un râu, unde femeile se adunau (vers. 13). Locul de rugăciune lângă râu indică lipsa unei sinagogi, adaptabilitate misionară, dar și faptul că în Filipi locuiau puțini evrei. Printre femeile adunate la rugăciune era și Lidia, o vânzătoare de purpură din Tiatira, „care se temea de Dumnezeu” (vers. 14). Tiatira era recunoscută în Antichitate ca un oraș specializat în vopsirea țesăturilor, în special în producția de purpură. Biblia menționează despre Lidia că „Domnul i-a deschis inima, ca să ia aminte la cele spuse de Pavel.” (vers. 14) Mai mult, ea și casa ei se botează (vers. 15). Lidia devine prima creștină europeană, oferă ospitalitate echipei misionare și devine gazda primei biserici din Filipi (vers. 15).

4.     Eliberarea sclavei cu duh de ghicire (vers. 16–18)

a.     sclavă „avea un duh de ghicire” și aducea mult câștig stăpânilor ei (vers. 16). Ea îl urmărește pe Pavel strigând: „Oamenii aceștia vestesc calea mântuirii” (vers. 17). După multe zile, Pavel „a poruncit duhului: În Numele lui Isus Hristos, îți poruncesc să ieși din ea!” (vers. 18) și duhul iese îndată. Aceasta arată autoritatea numelui lui Isus Hristos. Pavel confruntă un duh de ghicire și provoacă pierderi financiare stăpânilor sclavei ghicitoare, declanșând persecuția împotriva echipei misionare.

5.     Arestarea și întemnițarea lui Pavel și Sila (vers. 19–24)

Stăpânii sclavei, pierzând câștigul, îi acuză pe apostoli că tulbură cetatea și promovează obiceiuri „nelegiuite pentru romani” (vers. 21). Pavel și Sila sunt arestați, bătuți cu nuiele și aruncați în temniță, cu picioarele în butuci (vers. 23–24). La miezul nopții, Pavel și Sila „se rugau și cântau” (vers. 25). Lanțurile exterioare nu pot lega niciodată libertatea și bucuria interioară.

Dintr-o dată, un cutremur deschide ușile temniței și se dezleagă lanțurile deținuților (vers. 26). Temnicerul, crezând că prizonierii au fugit, vrea să se sinucidă, dar Pavel îl oprește (vers. 28). Fiind cercetat de toate cele văzute și auzite, temnicerul întreabă: „Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?” Pavel i-a răspuns: „Crede în Domnul Isus și vei fi mântuit, tu și casa ta.” (vers. 30-31). Credința vine prin mărturie și auzirea Cuvântului Sfânt, iar temnicerul și familia lui sunt botezați (vers. 33). Comportamentul apostolilor, mesajul cântărilor cântate într-un moment de încercare, toate acestea au evanghelizat familia polițistului de la închisoare.

6.     Reabilitarea publică (vers. 35–40)

A doua zi, magistrații trimit să-i elibereze pe apostoli (vers. 35). Pavel refuză eliberarea tăcută: „Pe noi, care suntem cetățeni romani, ne-au bătut fără judecată…” (vers. 37). Pavel cere să fie eliberați public, afirmându-și drepturile ca cetățean roman (vers. 37). Simțindu-se vinovați de abuzul făcut, dregătorii vin și îi roagă să plece (vers. 39). Pavel și Sila merg la Lidia, îi mângâie pe frați și pleacă spre Tesalonic (vers. 40). Această vizită arată grija lor pastorală și legătura strânsă cu biserica nou formată. Pavel a manifestat respect față de autorități, dar și afirmarea drepturilor lui în mod demn.

Să ne rugăm pentru un astfel de comportament echilibrat, concentrându-ne pe mântuirea oamenilor și pe sfințirea credincioșilor.

Pastor Luigi Mițoi

Monday, November 10, 2025 – Acts 16:1–40

Acts 16 presents the beginning of the apostle Paul’s second missionary journey, accompanied by Silas and later by Timothy and probably Luke. This chapter describes the spread of the Gospel into Macedonia, into Philippi, a city founded in 358 BC by Philip II, the father of Alexander the Great. In Paul’s day, Philippi was a Roman colony (v. 12), populated by military veterans, having the same rights as Rome: its own senate, Roman citizenship, exemption from taxes.

Philippi is the first European city where Paul preaches the Gospel, and the church he establishes there becomes one of the dearest to his heart (vv. 3–5). In Philippi and Thessalonica there were Stoic and Epicurean currents of thought. Stoics sought the meaning of life in reason and morality, Epicureans in pleasure and balance. The absence of a synagogue suggests a small Jewish population, but the spiritual openness of people like Lydia shows missionary potential. Philippi becomes a significant spiritual center, with an active and generous church (vv. 15–16).

The message of Acts 16 describes the transforming power of the Gospel in the lives of people who become the first converts of the church in Philippi: a woman with a dye-making business, a fortune-telling slave girl possessed by an evil spirit, and a police officer who worked at the city jail.

1. The choosing and circumcision of Timothy (vv. 1–5)

Paul arrives in Derbe and Lystra, where he meets Timothy, the son of a believing Jewish woman and a Greek father (v. 1). The apostle takes Timothy with him and, so as not to offend the Jews, circumcises him (v. 3). “Paul wanted to take him along on the journey, so he circumcised him because of the Jews…” (v. 3). Although Paul preached freedom from the ceremonial law (Galatians 5:2), he circumcises Timothy to avoid cultural conflict. “I have become all things to all people so that by all possible means I might save some.” (1 Corinthians 9:22). Paul’s wisdom, maturity, and flexibility toward the Jews are remarkable, all for the purpose of winning them for the salvation of their souls.

2. The guidance of the Holy Spirit toward the mission in Macedonia (vv. 6–10)

Paul and his team are “kept by the Holy Spirit from preaching the word in the province of Asia” (v. 6). When they try to go into Bithynia, “the Spirit of Jesus would not allow them to” (v. 7). This double prohibition shows that the mission is not led merely by strategy or opportunity but by the guidance of the Holy Spirit. God closes some doors in order to open others.

3. The conversion of Lydia – the beginning of the Church in Europe (vv. 11–15)

On the Sabbath day, he goes “to a place of prayer” by a river, where the women gathered (v. 13). The place of prayer by the river indicates the absence of a synagogue, missionary adaptability, and the fact that few Jews lived in Philippi. Among the women gathered for prayer was Lydia, a dealer in purple cloth from Thyatira, “a worshiper of God” (v. 14). Thyatira was known in antiquity as a city specialized in dyeing textiles, especially the production of purple. The Bible says of Lydia that “the Lord opened her heart to respond to Paul’s message.” (v. 14). Furthermore, she and her household were baptized (v. 15). Lydia becomes the first European Christian, offers hospitality to the missionary team, and becomes the host of the first church in Philippi (v. 15).

4. The deliverance of the slave girl with a spirit of divination (vv. 16–18)

A slave girl “had a spirit by which she predicted the future” and brought her owners much profit (v. 16). She followed Paul, shouting, “These men are servants of the Most High God, who are telling you the way to be saved.” (v. 17). After many days, Paul “commanded the spirit, ‘In the name of Jesus Christ I command you to come out of her!’ ” (v. 18), and the spirit left at that moment. This shows the authority of the name of Jesus Christ. Paul confronts a spirit of divination and causes financial loss to the slave girl’s owners, which triggers persecution against the missionary team.

5. The arrest and imprisonment of Paul and Silas (vv. 19–24)

The slave girl’s owners, losing their profit, accuse the apostles of disturbing the city and promoting customs “unlawful for us Romans to accept or practice” (v. 21). Paul and Silas are arrested, beaten with rods, and thrown into prison, with their feet fastened in stocks (vv. 23–24). At midnight, Paul and Silas “were praying and singing hymns to God” (v. 25). External chains can never bind inner freedom and joy.

Suddenly an earthquake shakes the prison, opens the doors, and loosens the prisoners’ chains (v. 26). The jailer, thinking the prisoners had escaped, wants to kill himself, but Paul stops him (v. 28). Frightened by all he saw and heard, the jailer asks, “Sirs, what must I do to be saved?” Paul replied, “Believe in the Lord Jesus, and you will be saved—you and your household.” (vv. 30–31). Faith comes through testimony and hearing the Holy Word, and the jailer and his family were baptized (v. 33). The apostles’ behavior, the message of the hymns sung in a moment of trial—these evangelized the family of the city police officer.

6. Public vindication (vv. 35–40)

The next day, the magistrates send orders to release the apostles (v. 35). Paul refuses a quiet release: “They beat us publicly without a trial, even though we are Roman citizens…” (v. 37). Paul insists on a public release, asserting his rights as a Roman citizen (v. 37). Feeling guilty for their abuse, the magistrates come and plead with them to leave (v. 39). Paul and Silas go to Lydia’s house, encourage the brothers and sisters, and leave for Thessalonica (v. 40). This visit shows their pastoral care and their strong bond with the newly formed church. Paul showed respect for the authorities but also a dignified assertion of his rights.

Let us pray for such balanced behavior, focusing on the salvation of people and the sanctification of believers.