10 mai

Sâmbătă, 10 mai 2025, Daniel 1:1-21

Cartea Daniel nu este inclusă în categoria cărților profetice în Scriptura ebraică. De altfel, nu se afirmă în cartea lui Daniel că el ar fi fost profet. Dumnezeu nu a transmis public niciun mesaj profetic poporului evreu prin Daniel. Cu toate acestea, Mântuitorul l-a numit profet pe Daniel: „De aceea, când veţi vedea urâciunea pustiirii, despre care a vorbit prorocul Daniel…” (Matei 24:15)

Cartea lui Daniel este prima carte de literatură apocaliptică din Biblie. Daniel s-a născut în familie regală (vers. 3, 6), fiind un tânăr frumos și inteligent (vers. 4). A avut vârsta de aproximativ 16 ani când a fost luat captiv în Babilon, alături de cei trei tineri prieteni, Hanania, Misael și Azaria (vers. 4). De asemenea, a avut în jur de 85 de ani în al treilea an al domniei lui Cir (10:1).

Din mărturisirea contemporanilor lui, Daniel este cunoscut pentru neprihănirea și înțelepciunea lui (Ezechiel 14:14; 28:3).Cartea lui Daniel este neobișnuită și prin faptul că a fost scrisă în două limbi: 1:1–2:4a și capitolele 8–12 sunt în ebraică, iar 2:4b–7:27 sunt scrise în aramaică. Bilingvialitatea cărții lui Daniel se constituie și într-un criteriu de selecție pentru cele două părți ale cărții:

1.     Prima parte se referă la planul lui Dumnezeu cu națiunile (2:4b–7:28), pasaj scris în limba aramaică, care era lingua franca a vremii.

2.     A doua parte, 1:1–2a; 8–12, descrie istoria Israelului și este scrisă în limba ebraică.

Capitolul 1 din cartea Daniel prezintă începutul robiei babiloniene, în anul 605 î.Hr., când regele Nebucadnețar a cucerit și a distrus Templul și Ierusalimul.

Capitolul unu al cărții lui Daniel poate fi împărțit în câteva secțiuni:

1.     Selectarea și deportarea tinerilor în Babilon (vers. 1–7) „Căpetenia famenilor dregători le-a pus însă alte nume, şi anume: lui Daniel i-a pus numele Beltșațar; lui Hanania, Șadrac; lui Mișael, Meșac și lui Azaria, Abed-Nego.” (vers. 7) Nebucadnețar a cucerit Ierusalimul și a luat o parte din populație captivă, în mod special tineri nobili și educați din Israel. Printre aceștia se aflau Daniel și cei trei prieteni ai săi: Hanania, Misael și Azaria. Ei au fost aleși pentru a fi reeducați în cultura și limba babiloniană, pentru a servi la curtea lui Nebucadnețar.

2.     Decizia lui Daniel de a nu se întina (vers. 8–16): „Daniel s-a hotărât să nu se spurce cu bucatele alese ale împăratului și cu vinul pe care-l bea împăratul și a rugat pe căpetenia famenilor dregători să nu-l silească să se spurce.” (vers. 8) Este impresionantă fidelitatea acestor patru tineri față de Dumnezeu într-un context cultural și spiritual foarte diferit. Ei au ales cu fermitate să rămână credincioși lui Dumnezeu, chiar și în centrul civilizației babiloniene. Cât de diferită este încercarea din prezent a multor creștini de a dovedi faptul că Biblia nu interzice alcoolul, ci interzice doar beția… Ce șanse mai avem să trăim lepădarea de sine, angajamentul puritan și sfințenia deplină a celor trei tineri eroi care au sfidat imperiul lui Nebucadnețar?!

3.     Binecuvântarea lui Dumnezeu în testul celor zece zile (vers. 15–16) „Dumnezeu a dat acestor patru tineri știință și pricepere pentru tot felul de scrieri și înțelepciune; mai ales însă a făcut pe Daniel priceput în toate vedeniile și în toate visele.” (vers. 17) După zece zile de verificare, Daniel și prietenii săi arătau mai bine decât toți ceilalți tineri. Funcționarii de la curte au văzut și au confirmat performanța excelenței celor patru tineri.

4.     Înălțarea celor patru tineri la curtea împăratului (vers. 17–21) „În toate lucrurile care cereau înțelepciune și pricepere… împăratul i-a găsit de zece ori mai destoinici.” (vers. 20) Dumnezeu i-a binecuvântat pe Daniel și prietenii săi pentru credincioșia lor, dându-le înțelepciune și călăuzire.

Lecția de viață a capitolului 1 din cartea Daniel ne învață faptul că integritatea și credincioșia față de Dumnezeu sunt posibile chiar și în cele mai ostile împrejurări. Alegerea de a-L onora pe Dumnezeu în orice situație este întâmpinată de binecuvântarea și favoarea divină.

Să ne rugăm pentru încredere deplină în Dumnezeu, pentru decizia de a fi loiali indiferent de împrejurări.

Pastor Luigi Mițoi

Saturday, May 10, 2025 – Daniel 1:1–21

The book of Daniel is not included among the prophetic books in the Hebrew Scriptures. In fact, the book of Daniel never claims that Daniel was a prophet. God did not deliver any public prophetic message to the Jewish people through Daniel. Nevertheless, the Savior referred to Daniel as a prophet: “So when you see standing in the holy place ‘the abomination that causes desolation,’ spoken of through the prophet Daniel…” (Matthew 24:15)

The book of Daniel is the first apocalyptic book in the Bible. Daniel was born into a royal family (vv. 3, 6), being a handsome and intelligent young man (v. 4). He was about 16 years old when he was taken captive to Babylon, along with his three close friends, Hananiah, Mishael, and Azariah (v. 4). He was around 85 years old in the third year of King Cyrus’s reign (10:1).

From the testimony of his contemporaries, Daniel is known for his righteousness and wisdom (Ezekiel 14:14; 28:3). The book of Daniel is also unusual in that it was written in two languages: Daniel 1:1–2:4a and chapters 8–12 are in Hebrew, while 2:4b–7:27 are in Aramaic. The bilingual nature of the book also serves as a structural marker, dividing it into two parts:

1. The first part refers to God’s plan for the nations (2:4b–7:28), written in Aramaic, the lingua franca of the time.
2. The second part (1:1–2a and 8–12) describes Israel’s history and is written in Hebrew.

Chapter 1 of Daniel presents the beginning of the Babylonian captivity in 605 B.C., when King Nebuchadnezzar conquered and destroyed the Temple and Jerusalem.

Chapter 1 of Daniel can be divided into several sections:

1. The selection and deportation of young men to Babylon (vv. 1–7):
“The chief official gave them new names: to Daniel, the name Belteshazzar; to Hananiah, Shadrach; to Mishael, Meshach; and to Azariah, Abednego.” (v. 7)
Nebuchadnezzar conquered Jerusalem and took part of the population captive—especially young noble and educated men from Israel. Among them were Daniel and his three friends: Hananiah, Mishael, and Azariah. They were selected for re-education in the Babylonian language and culture, to serve in Nebuchadnezzar’s court.

2. Daniel’s decision not to defile himself (vv. 8–16):
“But Daniel resolved not to defile himself with the royal food and wine, and he asked the chief official for permission not to defile himself this way.” (v. 8)
The faithfulness of these four young men to God in a spiritually and culturally foreign setting is remarkable. They firmly chose to remain faithful to God even in the heart of Babylonian civilization. How different is this from the current effort of many Christians who try to prove that the Bible does not forbid alcohol, only drunkenness… What chance do we still have to live out self-denial, pure devotion, and the full holiness of these heroic young men who defied Nebuchadnezzar’s empire?

3. God’s blessing during the ten-day test (vv. 15–16):
“To these four young men God gave knowledge and understanding of all kinds of literature and learning. And Daniel could understand visions and dreams of all kinds.” (v. 17)
After ten days of testing, Daniel and his friends appeared healthier than all the others. The court officials observed and confirmed the excellence of these four young men.

4. The elevation of the four young men in the king’s court (vv. 17–21):
“In every matter of wisdom and understanding… the king found them ten times better.” (v. 20)
God honored the faithfulness of Daniel and his friends by giving them wisdom and guidance.

The life lesson of Daniel chapter 1 teaches us that integrity and faithfulness to God are possible even in the most hostile circumstances. Choosing to honor God in every situation results in divine blessing and favor.

Let us pray for complete trust in God, and for the courage to remain loyal regardless of circumstances.