10 ianuarie

Sâmbătă, 10 ianuarie 2025, Galateni 4:1-31

Dacă în capitolul 3 Pavel demonstrează teologic că Legea nu poate justifica păcătosul, în capitolul 4 el arată consecințele spirituale, relaționale și identitare ale întoarcerii la legalism.

Sub influența iudaizatorilor, galatenii erau tentați să adopte circumcizia, calendarul iudaic și regulile rituale ca semn de maturitate spirituală. Pentru ei, identitatea religioasă era definită de ritualurile pe care le practicau, nu de relația spirituală cu Dumnezeu. Ei au început prin Duhul (Gal. 3:3), dar acum riscau să se întoarcă la un sistem religios bazat pe reguli: „Voi păziți zile, luni, vremuri și ani.” (vers. 10).

Galateni 4 poate fi împărțit în câteva secțiuni prin specificul subiectelor prezentate:

1.     Planul lui Dumnezeu – de la robie la înfiere (vers. 1–7)

Pavel spune că, înainte de Cristos, eram moștenitorii întregii averi, însă fiind copii nu aveam libertate și autoritate (copil sub tutore): „…moștenitorul este nevârstnic” (vers. 1). Toți eram imaturi spiritual, fără libertate reală; evreii erau sub Lege, neamurile sub principiile lumii.

Prin venirea Mântuitorului, „…când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său” (vers. 4), Dumnezeu ne-a scos din starea de „minori spirituali”, ne-a adoptat ca fii maturi și ne-a dat Duhul care strigă „Ava, Tată” (vers. 6). „Așa că nu mai ești rob, ci fiu; și dacă ești fiu, ești și moștenitor prin Dumnezeu.” (vers. 7)

2.     Pericolul întoarcerii la robie religioasă (vers. 8–11)

Pavel le spune galatenilor că, înainte să-L cunoască pe Dumnezeu, erau robi ai unor „dumnezei falși” (vers. 8). Acum, după ce au fost cunoscuți de Dumnezeu, este absurd să se întoarcă la reguli, ritualuri și practici care nu pot mântui (vers. 9). În concluzie, ei s-au întors la Dumnezeu, dar se bazează pe faptele religioase pe care le fac. Legalismul este o formă subtilă de idolatrie prin faptul că înlocuiește harul cu efortul propriu. Întoarcerea la Lege după ce ai cunoscut harul este o formă de idolatrie spirituală. Pavel pune semn de egalitate între păgânismul vechi și legalismul nou. Orice sistem religios care transformă credința într-un sistem de performanță, înlocuind relația cu faptele, devine idol. Pavel se teme că toată munca lui pentru ei a fost în zadar.

3.     Apelul personal și relațional al lui Pavel (vers. 12–20)

Pavel este asemenea unui părinte neputincios care-și vede copilul întorcându-se la anturajul distructiv din care tocmai ieșise: „Vă rog, faceți-vă ca mine, căci și eu m-am făcut ca voi” (vers. 12).

Iudaizatorii vor să-i despartă pe noii convertiți de Pavel ca să-i poată controla: „Nu cu gând bun sunt plini de râvnă ei pentru voi, ci vor să vă dezlipească de noi ca să fiți plini de râvnă față de ei.” (vers. 17)

Dragostea lui Pavel este în contrast cu manipularea iudaizatorilor, iar nașterea spirituală la care ei au ajuns este opusă deformării spirituale pe care sunt gata s-o accepte.

4.     Alegoria Agar și Sara – două legăminte, două identități (vers. 21–31)

„…este scris că Avraam a avut doi fii: unul din roabă și unul din femeia slobodă.” (vers. 21)

Legea produce robie, însă harul produce libertate, și Pavel ilustrează cu istoria lui Avraam:

(a) Agar este roaba și reprezintă legământul de la Sinai, robia, Ierusalimul pământesc. Copiii lui Agar sunt născuți „în mod firesc” (vers. 23).

(b) Sara este femeia liberă și reprezintă promisiunea, libertatea, Ierusalimul de sus. Copiii Sarei sunt născuți „prin promisiune”.

Nu poți combina Legea cu harul, fiindcă sunt două sisteme incompatibile. Asemenea lui Ismael, cei născuți după fire prigonesc pe cei născuți după Duh (vers. 29).

Apostolul spune în concluzie: „De aceea, fraților, noi nu suntem copiii celei roabe, ci ai femeii slobode. Hristos ne-a izbăvit ca să fim slobozi.” (vers. 31)

Creștinismul nu este un sistem moral, o ritualizare a credinței, ci o relație spirituală divino-umană, o umblare cu Dumnezeu. Din acest motiv, libertatea creștină este o chemare la maturitate și părtășie, nu la independență.

Să ne rugăm lui Dumnezeu pentru o viață sfântă, nu doar pentru performanțe spirituale; pentru o viață echilibrată, nu pentru legalism sau liberalism.

Pastor Luigi Mițoi

Saturday, January 10, 2025, Galatians 4:1–31

If in chapter 3 Paul demonstrates theologically that the Law cannot justify the sinner, in chapter 4 he shows the spiritual, relational, and identity-related consequences of returning to legalism.

Under the influence of the Judaizers, the Galatians were tempted to adopt circumcision, the Jewish calendar, and ritual regulations as signs of spiritual maturity. For them, religious identity was defined by the rituals they practiced, not by a spiritual relationship with God. They began by the Spirit (Gal. 3:3), but now they risked returning to a religious system based on rules: “You are observing special days and months and seasons and years!” (v. 10).

Galatians 4 can be divided into several sections based on the specific topics presented:

1.     God’s plan — from slavery to sonship (vv. 1–7)

Paul says that before Christ we were heirs of the entire inheritance, yet as children we did not have freedom or authority (a child under a guardian): “…the heir is underage” (v. 1). We were all spiritually immature, without true freedom; the Jews were under the Law, and the Gentiles were under the basic principles of the world.

Through the coming of the Savior, “…when the set time had fully come, God sent his Son” (v. 4), God brought us out of the status of “spiritual minors,” adopted us as mature sons, and gave us the Spirit who calls out “Abba, Father” (v. 6). “So you are no longer a slave, but God’s child; and since you are his child, God has made you also an heir.” (v. 7)

2.     The danger of returning to religious slavery (vv. 8–11)

Paul tells the Galatians that before they knew God, they were slaves to “false gods” (v. 8). Now, after they have been known by God, it is absurd to return to rules, rituals, and practices that cannot save (v. 9). In conclusion, they have turned to God, but they are relying on the religious deeds they perform. Legalism is a subtle form of idolatry because it replaces grace with personal effort. Returning to the Law after knowing grace is a form of spiritual idolatry. Paul draws an equal sign between the old paganism and the new legalism. Any religious system that turns faith into a performance-based system, replacing relationship with works, becomes an idol. Paul fears that all his work for them has been in vain.

3.     Paul’s personal and relational appeal (vv. 12–20)

Paul is like a helpless parent watching his child return to the destructive crowd he had just escaped from: “I plead with you, brothers and sisters, become like me, for I became like you.” (v. 12)

The Judaizers want to separate the new converts from Paul so they can control them: “Those people are zealous to win you over, but for no good. What they want is to alienate you from us, so that you may have zeal for them.” (v. 17)

Paul’s love stands in contrast to the manipulation of the Judaizers, and the spiritual birth they have experienced is the opposite of the spiritual distortion they are ready to accept.

4.     The allegory of Hagar and Sarah — two covenants, two identities (vv. 21–31)

“For it is written that Abraham had two sons, one by the slave woman and the other by the free woman.” (v. 21)

The Law produces slavery, but grace produces freedom, and Paul illustrates this through the history of Abraham:

(a) Hagar is the slave woman and represents the covenant from Mount Sinai—slavery, the earthly Jerusalem. Hagar’s children are born “according to the flesh” (v. 23).

(b) Sarah is the free woman and represents the promise, freedom, and the Jerusalem above. Sarah’s children are born “as the result of a divine promise.”

You cannot combine the Law with grace, because they are two incompatible systems. Like Ishmael, those born according to the flesh persecute those born by the Spirit (v. 29).

The apostle concludes: “Therefore, brothers and sisters, we are not children of the slave woman, but of the free woman.” (v. 31)

Christianity is not a moral system, a ritualizing of faith, but a divine-human spiritual relationship—walking with God. For this reason, Christian freedom is a calling to maturity and fellowship, not independence.

Let us pray to God for a holy life, not merely for spiritual performance; for a balanced life, not for legalism or liberalism.