10 februarie

Sâmbătă, 10 februarie 2024, 2 Cronici 36:1-23 – Domniile împăraților Ioahaz, Ioiachim, Ioiachin și Zedechia

Regele Iosia a avut patru fii dintre care trei au devenit regi:

1. Iohanan, despre care nu știm nimic;

2. Eliachim, căruia i s-a dat numele de Ioiachim;

3. Matania, care s-a numit și Zedechia;

4. Șalum, numit și Ioahaz.

La moartea lui Iosia, poporul l-a luat pe mezinul familiei, Ioahaz, și l-au făcut rege, după moartea tragică a tatălui său, trecând peste ceilalți doi frați mai mari ai lui.

Ioahaz a domnit aproximativ trei luni. Neco, faraonul Egiptului, l-a dat jos de pe tron și l-a luat prizonier în Egipt, răzbunându-se pe Iosia care l-a învins la Meghido. Apoi, Neco a impus Regatului de Sud un tribut de o sută de talanți din argint (3.75 tone) și un talant din aur (34 de kg). De asemenea, Neco l-a înlocuit pe Ioahaz cu fratele său, Eliachim, căruia i-a schimbat numele în Ioiachim. Eliachim (Ioiachim) a domnit unsprezece ani.

„Şi poporul ţării a luat pe Ioahaz, fiul lui Iosia: ei l-au uns, şi l-au făcut împărat în locul tatălui său. Ioahaz avea douăzeci şi trei de ani când s-a făcut împărat, şi a domnit trei luni la Ierusalim.

Mamă-sa se chema Hamutal, fata lui Ieremia, din Libna. El a făcut ce este rău înaintea Domnului, întocmai cum făcuseră părinţii lui. Faraonul Neco l-a pus în lanţuri la Ribla, în ţara

Hamatului, ca să nu mai domnească la Ierusalim; şi a pus asupra ţării o gloabă de o sută de talanţi de argint şi de un talant de aur. Şi faraonul Neco a pus împărat pe Eliachim, fiul lui

Iosia, în locul tatălui său Iosia, şi i-a schimbat numele în Ioiachim. A luat pe Ioahaz, care a mers în Egipt şi a murit acolo.“ (2 Regi 23:30-34)

Egiptul a controlat Iuda între anii 609-605 î. C. Ioiachim a fost un rege rău. Din cei unsprezece ani de domnie, în prima parte a fost supus faraonului Neco și în a doua parte a fost supus lui Nebucadnețar. Regele babilonian a atacat de trei ori Ierusalimul, în anii 605, 597 și 586 î. C. În primul atac l-a luat prizonier pe Ioiachim și l-a dus în Babilon legat cu lanțuri de aramă. Nu se știe cu siguranță dacă a fost eliberat sau a evadat din Babilon, însă a murit și a fost îngropat fără onoruri regale în afara Ierusalimului (Ieremia 22:18-19).

Ioiachin, fiul lui Ioiachim, a ajuns împărat la vârsta de opt ani și a domnit trei luni. În anul 597, în cel de-al doilea atac al lui Nebucadnețar asupra Ierusalimului, l-a luat rob în Babilon pe Ioiachin, loc în care și-a petrecut restul vieții.

După ce l-a detronat pe Ioiachin, Nebucadnețar l-a așezat pe tronul lui Iuda pe Zedechia, unchiul lui Ioianchin. Zedechia a fost ultimul rege al monarhiei evreiești și a domnit unsprezece ani la Ierusalim. El a făcut ce este rău înaintea Domnului (Ieremia 21:3-7).

Pentru că Ezechia s-a răsculat împotriva stăpânirii babiloniene, Nebucadnețar a atacat pentru a treia oara Ierusalimul în 586 î. C. Armata babiloniană a distrus zidurile, a ars Templul, l-a jefuit și i-a luat pe evrei prizonieri în Babilon. Robia de 70 de ani a evreilor a fost o pedeapsă a lui Dumnezeu.

În anul 583, Cir persanul l-a învins pe Nebucadnețar și pentru aproximativ 30 de ani Imperiul Persan a dominat în Cornul fertil al Mesopotamiei. Acest sfârșit dramatic este o pedeapsă a lui Dumnezeu pentru cel puțin două lucruri: neascultarea față de Dumnezeu și refuzul de a se pocăi de neascultarea lor.

Este timpul potrivit pentru a ne ruga împreună pentru ascultare și o viață sfântă, fără de care absolut nimeni nu-L va vedea pe Dumnezeu.

Pastor Luigi Mițoi

Saturday, February 10, 2024: 2 Chronicles 36:1-23 – The Reigns of Kings Jehoahaz, Jehoiakim, Jehoiachin, and Zedekiah

King Josiah had four sons, three of whom became kings:

1.     Johanan, about whom we know nothing;

2.     Eliakim, who was given the name Jehoiakim;

3.     Mattaniah, who was also named Zedekiah;

4.     Shallum, also known as Jehoahaz.

Upon Josiah’s death, the people took the youngest of the family, Jehoahaz, and made him king, following the tragic death of his father and overlooking his two older brothers. He was also given the name Shallum (Jeremiah 22:11).

Jehoahaz reigned for about three months. Neco, the Pharaoh of Egypt, dethroned him and took him prisoner to Egypt, avenging Josiah who had defeated him at Megiddo. Then, Neco imposed a tribute on the Southern Kingdom of one hundred talents of silver (3.75 tons) and one talent of gold (34 kg). Neco replaced Jehoahaz with his brother, Eliakim, changing his name to Jehoiakim. Eliakim (Jehoiakim) reigned for eleven years.

“Josiah’s servants brought his body in a chariot from Megiddo to Jerusalem and buried him in his own tomb. And the people of the land took Jehoahaz son of Josiah and anointed him and made him king in place of his father.

Jehoahaz was twenty-three years old when he became king, and he reigned in Jerusalem three months. His mother’s name was Hamutal daughter of Jeremiah; she was from Libnah.  He did evil in the eyes of the Lord, just as his predecessors had done. Pharaoh Necho put him in chains at Riblah in the land of Hamath so that he might not reign in Jerusalem, and he imposed on Judah a levy of a hundred talent of silver and a talent[ of gold. 

Pharaoh Necho made Eliakim son of Josiah king in place of his father Josiah and changed Eliakim’s name to Jehoiakim. But he took Jehoahaz and carried him off to Egypt, and there he died. ” (2 Kings 23:30-34)

Egypt controlled Judah between 609-605 BC. Jehoiakim was an evil king. In his eleven-year reign, he was subject first to Pharaoh Neco and then to Nebuchadnezzar. The Babylonian king attacked Jerusalem three times, in 605, 597, and 586 BC. In the first attack, he captured Jehoiakim and took him to Babylon in bronze chains. It is uncertain whether he was released or escaped from Babylon, but he died and was buried without royal honors outside Jerusalem (Jeremiah 22:18-19).

Jehoiachin, Jehoiakim’s son, became king at the age of eight and reigned for three months. In 597, during Nebuchadnezzar’s second attack on Jerusalem, he took Jehoiachin captive to Babylon, where he spent the rest of his life.

After dethroning Jehoiachin, Nebuchadnezzar placed Zedekiah, Jehoiachin’s uncle, on the throne of Judah. Zedekiah was the last king of the Jewish monarchy and reigned for eleven years in Jerusalem. He did evil in the eyes of the Lord (Jeremiah 21:3-7).

Because Hezekiah rebelled against Babylonian rule, Nebuchadnezzar attacked Jerusalem for the third time in 586 BC. The Babylonian army destroyed the walls, burned the Temple, looted it, and took the Jews captive to Babylon. The 70 years of Jewish captivity was a punishment from God.

In 539, Cyrus the Persian defeated Nebuchadnezzar, and for about 30 years, the Persian Empire dominated the Fertile Crescent of Mesopotamia. This dramatic end is a punishment from God for at least two things: disobedience to God and refusal to repent of their disobedience.

It is the right time to pray together for obedience and a holy life, without which no one will see God.