10 aprilie

Joi, 10 aprilie 2025, Ezechiel 20:1-49

Proverbialitatea păcătoșeniei lui Iuda este în mod permanent susținută de profeții mari – Isaia, Ieremia și Ezechiel. Prorocul Ezechiel a trăit în Babilon alături de poporul evreu dus în robie. Cartea profetului Ezechiel a fost scrisă în perioada exilului babilonian, în jurul anului 593 î.Hr., când o parte din poporul lui Israel fusese deja dusă în robie: „În al șaptelea an, în ziua a zecea a lunii a cincea…” (vers. 1a)

Prorocul slujește printre exilați și le transmite mesajele lui Dumnezeu într-o vreme de criză identitară și religioasă. Căpeteniile lui Israel au venit la proroc să-l întrebe despre voia Domnului, dar Dumnezeu răspunde nu cu profeție de viitor, ci cu o revizuire a trecutului, sub forma unei „pledoarii divine” care scoate la lumină istoria infidelității lor.

Capitolul 20 arată cum Israel a fost constant neascultător, de la Egipt până în vremea exilului. Idolatria, încăpățânarea și refuzul de a se supune sunt prezente în fiecare etapă: ,,Dar ei s-au răzvrătit împotriva Mea și n-au vrut să Mă asculte…” (vers. 8)

Dumnezeu nu a distrus Israelul din pricina Numelui Său, ca slava Sa să nu fie disprețuită printre oameni. „Dar am avut milă de Numele Meu cel sfânt…” (v. 14)

Ezechiel 20 este o oglindă a necredincioșiei umane și o fereastră spre îndurarea divină. El ne învață că Dumnezeu rămâne credincios, chiar și atunci când oamenii cad. De asemenea, pocăința rămâne singurul drum spre restaurare în orice situație. Istoria lui Israel rămâne o lecție de viață pentru toți oamenii din toate timpurile: harul nu este ieftin, este sfânt.

Să ne rugăm pentru puterea de a trăi o viață care să proslăvească Numele lui Dumnezeu!

Pastor Luigi Mițoi

Thursday, April 10, 2025, Ezekiel 20:1–49

The proverbial sinfulness of Judah is consistently emphasized by the major prophets—Isaiah, Jeremiah, and Ezekiel. The prophet Ezekiel lived in Babylon alongside the Jewish people who had been taken into captivity. The book of the prophet Ezekiel was written during the Babylonian exile, around 593 B.C., when part of the people of Israel had already been taken into captivity: “In the seventh year, in the fifth month on the tenth day…” (v. 1a)

The prophet served among the exiles and delivered God’s messages during a time of identity and religious crisis. The leaders of Israel came to the prophet to inquire about the will of the Lord, but God responded not with a prophecy about the future, but with a review of the past in the form of a “divine plea” that brings to light the history of their unfaithfulness.

Chapter 20 shows how Israel was constantly disobedient, from Egypt until the time of exile. Idolatry, stubbornness, and refusal to submit are present in every stage: “But they rebelled against me and would not listen to me…” (v. 8)

God did not destroy Israel for the sake of His Name, so that His glory would not be despised among the nations. “But for the sake of my name I did what would keep it from being profaned…” (v. 14)

Ezekiel 20 is both a mirror of human unfaithfulness and a window into divine mercy. It teaches us that God remains faithful even when people fall. In addition, repentance remains the only path to restoration in any situation. The history of Israel remains a life lesson for all people of all times: grace is not cheap—it is holy.

Let us pray for the strength to live a life that glorifies the Name of God!